1,217 matches
-
Guvernatorul Knight și primarul Norris Poulson i-au trimis lui Loew telegrame În care Îi cer să-și reconsidere decizia. Nu l-am putut contacta pe Loew În persoană pentru comentarii. EXTRAS: L.A. Herald Express, 19 aprilie SINUCIDERE LA DREAM-A-DREAMLAND: MÎHNIREA ȘI CONSTERNAREA CONTINUĂ Au fost descoperiți Împreună la Dream-a-Dreamland, Închis temporar din pricina doliului prilejuit de moartea fiului unui mare bărbat. Preston Exley, de 64 de ani, fost polițist În Los Angeles, constructor neîntrecut și politician novice, Inez Soto, de 28
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de 66 de ani, părintele animației moderne, geniul care, practic a creat forma de artă numită desen animat, omul care a construit Dream-a-Dreamland În memoria unui copil pierdut tragic. Lumea În general și Los Angeles-ul În special și-au exprimat mîhnirea și consternarea. Au fost descoperiți săptămîna trecută, Împreună, pe Marea Promenadă de la Dream-a-Dreamland. Nu au lăsat bilete de adio, dar Frederic Newbarr, procuror al comitatului, a eliminat ipoteza unei crime și a stabilit că e vorba de moarte prin sinucidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dar Frederic Newbarr, procuror al comitatului, a eliminat ipoteza unei crime și a stabilit că e vorba de moarte prin sinucidere. Mijloacele: toți trei au ingerat cantități fatale dintr-un medicament antipsihotic foarte rar. Vestea a fost Întîmpinată cu o mîhnire generală. Președintele Eisenhower, guvernatorul Knight și senatorul William Knowland s-au numărat printre cei care au transmis mesaje de condoleanțe apropiaților celor trei dispăruți. Exley și Dieterling au lăsat În urmă mari averi. Magnatul clădirilor și-a lăsat prin testament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ales un nume potrivit cu trezirea inconștientă a unor lacrimi, bizare reflecții curgând la nesfârșit. Căzut cerului prizonier, tăcut, revoltat tu rechemi în mine amintiri făcute dar nedezlegate, promisiuni uitate prin mahalale răvășite. Ți-ai ales un nume potrivit cu mâhnirea din suflet și ochi înlăcrimați: ești ea!
Singurei by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83907_a_85232]
-
aveau piatră funerară, se aflau la poalele zidului din spate, În majoritatea odihnindu-se pensionari britanici ale căror rude nu-și permiseseră să-i repatrieze. Dacă cimitirul era un loc mohorît, participanții la Înmormîntare nu dădeau prea multe semne de mîhnire. Doar Gunnar Andersson, un tînăr suedez care ajusta motoare de șalupe În micul port, părea Înnebunit de durere. Stătea singur lîngă mormîntul deschis, slab și cocoșat În costumul lui de Împrumut, cu o măturică de barbă pe obrajii supți. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
scandinav mohorît, exilat printre carene de plastic și antene de radar. Apoi ridică privirea și cercetă cerul de deasupra orașului; am observat atunci că se uita oriunde, numai În direcția casei Hollinger nu. Răceala sa nativă alunecă parțial sub o mîhnire indefinită pe care de-abia o Întrezăream pe la colțurile osoase ale chipului său. — Andersson, trebuie să te-ntreb... ai fost la petrecere? — În cinstea reginei Angliei? Da, am băut la toast. — Ai văzut-o pe Bibi Jansen pe veranda de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Peste câteva zile, la 20 iulie, a murit datorită loviturilor primite în timpul anchetei. De atunci, în fiecare an, pe aceeași dată, întotdeauna îi fac pomenirea. Parcă mai auzea și acum în urechi ecoul cuvintelor lui Caraiman ce arătau durerea și mâhnirea unui suflet zbuciumat. Nu l-a întrebat nimic. De altfel, ce ar mai fi fost de spus? A picurat câțiva stropi de vin pe dușumea murmurând "Să-i fie țărâna ușoară" pentru odihna sufletului răposatei. Sub un felinar orb, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unei întrevederi pe această temă cu ea. Asemeni unui echilibrist care evoluează la înălțime, fără plasa de siguranță. Perfect adevărat. Nici eu nu puteam să o spun mai bine. Pentru acrobat, aplauzele mulțimii sunt răsplata efortului său. Smaranda oftează cu mâhnire. Dar tu? De ce să te simți obligat la un demers care în cel mai bun caz va fi întâmpinat cu răceală? O regulă a bunului simț spune să nu aprindem chibrituri lângă pompa cu benzină. Oricum mă consideră o amenințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stomac, Mâțule. Vorbele șoptite aproape că urlă iremediabilul în urechile sergentului. Închide ochii într-o încercare de a-și ascunde tristețea copleșitoare, dar când ridică pielea albă a pleoapelor își dă seama că nu a reușit deloc să facă asta. Mâhnirea este prea mare. Dom' locotenent, haideți cu mine. Am găsit un adăpost. Nu cine știe ce, dar măcar e uscat. Singur nu e bine să stai nici la fericire, dar acum, nici atât. Vă duc eu în spate. Marius aruncă o privire printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Iași și cu poetul Emil Brumaru în drum spre București, "povestea de amor de tipul Dali-Gala", invocată de Cătălin Coca, s-a derulat strict în imaginația libidinoasa a autorului articolului din data de 6 iunie 2008.Nu știu dacă doar mîhnire sau dezgust se poate numi starea pe care-o trăiești atunci cînd încerci în România a lucra intru frumos și bine, iar niște diversioniști de joasă speță trag totul în scuipatul și noroiul lor.
Nu l-am ars pe Cărtărescu by Daniel Corbu () [Corola-journal/Journalistic/8369_a_9694]
-
Astfel că apar în panorama lui, fără probleme de (imposibilă) omogenitate, un "critic-monah" ca Gheorghe Grigurcu și "un mare ordonator de credite" ca Nicolae Manolescu; "un profet al operei" precum Mircea Martin, ale cărui rezerve sunt exprimate mai mereu "cu mâhnire", și un analist "exasperant de just" ca Ion Pop. Un critic "înarmat ca un hoplit", precum Mircea Iorgulescu, și un practicant al "criticii de bine" ca Iulian Boldea. Un comentator cu "predispoziție gentilă", ca Mircea A. Diaconu, dar și un
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
umeri. Primul șoc, pricinuit de primirea la ușă, îl anula pe cel de-al doilea, care ar fi trebuit să fie mai puternic. ..În orice caz, Petrică, mă adresai eu aceluia, n-o să se aștearnă peste sufletul meu o neagră mâhnire. Și n-o să-mi părăsesc eu Lucrările ca să analizez cu o neliniște universală mobilurile comportării Matildei. Spre deosebire de tine, o să lucrez." Și în clipa aceea simții o mare poftă de cărțile și de caietele mele. Mă smulsei din loc, intrai în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tu așa de naiv! spuse el de astă dată cu un astfel de glas încît, fără să știu de ce, mă intimidai. Operele lui filozofice, continuă el foarte supărat (dacă nu s-ar fi uitat în jos cu un soi de mâhnire pentru mine), sânt tancurile care stau în spatele fiecărui cuvânt din discursul lui despre filozofie." "Și tu de ce vrei ca eu să mă supun la toate acestea?" ridicai glasul indignat. "Nu te supune, dar fii în cunoștință de cauză. Știi ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scândura carcerei. "Aici, uite aici, ar trebui să te lovesc", repetă el, și repetă și figura, ciocănindu-mi iarăși tâmpla. După care închise ușa, trase zăvorul și îi auzii pașii îndepărtîndu-se. Nu mai putui dormi. Mă copleși întîi o mare mâhnire. Ce-avea ăsta cu mine? Nu dormise, în loc să se culce stătuse probabil la gura sobei și cugetase. La ce oare? La familia lui? La muiere și la copii, la frați și la surori? Nu, stând cu vătraiul în mână și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
destulă lume. Și aversiunea lui turbure se limpezise, aversiunea lui ancestrală pentru astfel de capete devenise clară și distinctă. Și glasul lui suav îmi stăruia în auz: "Uite, mă, o mie trei, aici, uite-aici ar trebui să te lovesc!". Mâhnirea mi se îngrămădi în gât. Omul ăsta putea fi prieten cu tatăl meu, putea fi unul dintre cei pe care îi văzusem prima oară la o manifestație și care îmi trezise cu putere sentimentul de solidaritate cu speranța de pe chipurile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu pentru că era gardian avusese el această revelație... Așa, ca om, trăind pe acest pământ și având timp să coboare în el însuși, se descoperise pe sine prin alții... Cum mă chircisem iar, vrând să adorm cu fruntea pe genunchi, mâhnirea împrăștiată în toată ființa mea deveni deodată agresivă și izbucnii în hohote de plâns simțind că mă înec, în timp ce gândirea își torcea mai departe firul, străină parcă de suferința mea. Da, avusese dreptate Ion Micu, aveam și eu ce pierde
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spusese el în acea mare discuție de la braserie îmi sunase atunci prea abstract, dar el știuse ce spune și de aceea acceptase o clipă de umilință, numai să nu mai trăiască încă o dată ceea ce trăiam și eu acum... Zguduirea, șocul mâhnirii încetă apoi după asalturi repetate, în care suferința atingea creasta înaltă a eliberării, eliminând, ca pe-un microb periculos, duioșia abjectă a stârpiturii umane, gardianul care crezusem o clipă că venise să-mi dea drumul să mă duc în dormitor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
închisei ochii..." Nu pot spune, gândii, că n-am trăit destul pentru a-mi dedica tot restul vieții numai muncii mele. Cunosc și fața și reversul lucrurilor și nici o surpriză nu mă mai poate clinti... Doar melancolia poate, boarea tristeții, mâhnirea (dușmanul meu!), dar voi rezista și voi găsi eu un drog împotriva lor..." "...Aha! exclamă Matilda, nu răspunzi, nu-ți mai convine, nu ești capabil să-ți vezi abjecția în față. Păi cum s-o vezi când te contopești cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin cuvinte desacordul: îl exprimase însă în felul ei. "Bine atunci, eu am plecat, zisei, dacă nu-ți place să stai cu mine la masă". Nu era un reproș, și nici nu-i spusesem aceste cuvinte ca să-i sugerez vreo mâhnire din parte-mi, scontând un regret din partea ei. Încă de la această vârstă apar în noi stări psihice foarte coerente și de mare inerție, nu pot fi deplasate nici prin vorbe, nici prin amenințări și nici prin pedepse. Mâhnire însă simțeam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sugerez vreo mâhnire din parte-mi, scontând un regret din partea ei. Încă de la această vârstă apar în noi stări psihice foarte coerente și de mare inerție, nu pot fi deplasate nici prin vorbe, nici prin amenințări și nici prin pedepse. Mâhnire însă simțeam și într-adevăr trebuia să plec dacă nu vroiam să-i fac ei și mai mare rău. Avea dreptate, locul meu nu era acolo, micul ei suflet nu accepta amestecul, ca și când, cunoscînd-o bine pe maică-sa cu antenele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să văd!", murmurai. "Ce anume?" Mut, parcă ignorînd-o, îi pusei mâna pe șold și i-l mângâiai îndelung, fără s-o privesc. Apoi mâna mi se opri și îi desfăcui unul după altul, cu un sentiment parcă de tristețe, de mâhnire, cei doi nasturi ai jachetei și apoi ai fustei. Ce bănuială? repetă ea cu o vagă neliniște. Ce vreți să vedeți?" Vroia să fie înștiințată, era surprinsă, vroia să știe ce trebuia să facă, cunoștea riscul, dar vroia să și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ireparabil !... Dacă (cine poate să știe?) eram un bizar, un maniac cu obsesii morbide, un satir, un masochist care pentru început mimează normalul, firescul, înainte de a supune victima unei insuportabile presiuni psihologice? "O să-ți spun, șoptii accentuând acea tristețe și mâhnire care erau reale, în timp ce o ridicam în capul oaselor și îi scoteam de pe umeri jacheta ei maron cu mult verde; zâmbii chipului ei speriat și privirii ei în care licărea acum o vagă alarmă: stai liniștită, continuai, am o bănuială
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și nici nu se putea decât atît) și se lăsă dezbrăcată cu un surâs inocent într-o pândă vag ironică, parcă și-ar fi spus că e și ăsta un truc să dezbraci o fată, afișând o mare tristețe și mâhnire... O contemplai mut câteva clipe... Da, murmurai, am bănuit eu... Așa este... N-am văzut niciodată un trup mai frumos!..." și mă aplecai asupra chipului ei, foarte aproape, și rămăsei iarăși nemișcat, fascinat de expresia acestui chip care îmi sugera
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
astă dată părăsită, respirând ușor și regulat, cu bărbia ridicată, cu ochii care mă priveau parcă fără să mă vadă... Sărutai această gură cu un gând diafan, dar sărutul se încleștă brusc și mă trezi pe mine din tristețe și mâhnire și pe ea din perplexitate, sărut fierbinte, de zvârcolire, de agresiune imprevizibilă, de abandon uluit și total... VII ...Farmecul unei ființe străine pe care o iubim întîia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne oprim. E cel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu tăieței și friptură cu piure de cartofi. Apoi o îmbrăcai pe Silvia și o scosei ca altădată la plimbare. Ca și pe-atunci, nu merse mult și îmi spuse că o dor picioarele. O luai în brațe și toată mâhnirea mi se topi când îi simții brațul încolăcit pe după gâtul meu. Bineînțeles că mă iubește, gândii, acum nu mai e mică s-o doară atât de repede picioarele. A vrut s-o iau în brațe ca pe vremuri, deși copiii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]