8,306 matches
-
vobești simplu când te pricepi la cuvinte! zise Andrei. Vocea răgușită sublinia, dacă mai era nevoie, dificultatea Întreprinderii, dar și excesul de umilitate. Mai bine te-ai pricepe la femei, răbufni Amalia cu dispreț, chit că În sinea sa era mândră de Învățătura lui Andrei, adunată cu trudă din cărți și dicționare. Să știi atâtea cuvinte și să nu le folosești, ar fi Într-adevăr mare păcat chiar dacă uneori, ca acum de pildă, ai vorbi de unul singur. La femei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sâmbătă al Glasului, pe o pagină Întreagă, cu poză și prezentare entuziastă semnată de Alex Fard, rampa critică a marilor glorii locale și, implicit, naționale. Citindu-l, amatorii de literatură bună aveau să recunoască că nu au fost nicicând mai mândri și mai derutați ca la lectura acestor versuri: Se poate să crezi Că fără Ihab Hassan greva De la Metrou Nu are sens Precum Toată vorbăria asta Goală Din Parlament? Se poate zici pățit Cum ești Orice se poate măi dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Comtim, bineînțeles, plus o imensă coroană de flori naturale. 10. Ceremonia funerară s-a desfășurat conform canoanelor bisericii evanghelice dar a adunat lume din tot orașul indiferent de culte. Preotul a fost adus de Alice pe cheltuiala soțului ei, mândru că poate oferi orășelului ocazia de a asculta un discurs funebru Într-o limbă europeană. Era și acesta un mic pas spre integrare la care Își aducea și el, modest, aportul, cum Îi plăcea să spună celor care Îl Întrebau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu răspunse. Se Îndreptă spre poartă cu pași grăbiți. Se pregătea să iasă În stradă când se auzi strigat: Hei, domnu'! Se Întoarse: Bejan Îi făcea cu mâna din scaunul lui nichelat cu rotile. E cu acumulator, Îi strigă el mândru, fluturându-și În continuare mâna subțire ca pe un steguleț de 1 Mai. 20. Vine iarăși primăvara Peste câmpuri, peste plai Veselia umple țara C-a sosit Întâi de Mai O bună parte a vieții sale a fost ritmată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asculta. Se ridică de pe scaun și se apropie de taburet. Luă caietul cu filmele vieții sale și Începu să Întoarcă filă cu filă: Așa ceva se mai poate vedea? Nu prea cred... Rar... Sunt filme de cinematecă. Și personală pe deasupra, completă mândru bătrânul. Eu Însă le văd. Cum? Unde? Noaptea, aici. Deschid caietul și Îmi aleg un titlu. Mă așez În balansoar, pun bobina și dau drumul la motor. Uneori adorm. Filmele sunt vechi. Se mai rup. Mă trezesc ăia din sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
erau pe garduri lătrând furioși. Muzica lui Matei Îi scotea din minți ca și farurile aprinse ale tractorului. Duminica, Matei nu lipsea de la biserică. Era și cantor și diac. Avea o voce plăcută și era un bărbat vederos. Susana era mândră de el. Țărani de meserie erau puțini În sat și bătrâni. Copiii de școală primară intrau cu toții Într-o singură sală de clasă. Pentru gimnaziu se duceau la Zușag cu autobuzul. Foștii navetiști la mină sau la combinatul chimic, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toate clasele Reginei au Început să cânte, la semnul discret al lui Klaus, God Save the Queen. Abia când s-a făcut din nou liniște, groparii și-au dus lucrul la bun sfârșit. În acea zi, Flavius-Tiberius s-a simțit mândru de colegii lui și rușinat de propria-i suficiență. A venit acasă și, pentru prima oară, a vorbit despre viața lui la „Vorkuta maia”. Când a terminat ce a avut de spus a Întrebat: Tată, tu ce crezi? I-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se părea că aude venind din pustă nechezatul lor de animale libere, care nu fac altceva decât să pască, să bea apă la fântâni din lemn cu cumpănă și să se Împreuneze când le venea sorocul. În cazul meu, recunoștea mândră Marta, sorocul pica În fiecare zi. Cine nu rezista, pleca. Lui Coriolan nu-i putea reproșa nimic. Nici măcar o scurtă dezertare. Când scăpa de la partid, recupera toate nopțile de absență precum cătanele Întoarse de pe front, sau de la Plenița unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru pat. L-ar fi putut alinta strigându-l Tibi sau Tibike, dar, pentru un nume de Împărat și succesor al lui Augustus, nu era consult, zicea Coriolan, iar ea nu avea nici un motiv să-și supere soțul atât de mândru de originea sa daco-romană, de a cărei strălucire ar fi putut beneficia și ea, pe linie maternă, dacă acest lucru ar fi interesat-o În vreun fel, sau dacă Flavius-Tiberius n-ar fi venit odată de la școală strigând cât Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
au ținut bine tot drumul. Ne-au scris, ne-au telefonat. Știm Parisul de parcă am sta acolo. Românul Învață repede și Înțelege mai bine decât orice lucrurile pe care nu le cunoaște. E un dar național de care putem fi mândri. Pentru că poți pune de la tine cât vrei. Asta nu costă nimic și e și cu scutire de vamă. Imaginativitatea proverbială a românului nu se declară la graniță. Duci câtă vrei. Și oricâtă ai vinde tu afară, cum se zice, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vorbind despre fata aceea și despre dragoste, ca și pe domnul Tobă, de altfel, Îmi ziceam, Doamne, de ce nu mi s-a Întâmplat și mie așa ceva? Scriind, le-am furat Într-un fel viața, lucru de care nu sunt foarte mândru. Am Încercat Însă, pe măsura puterilor, să fiu la Înălțimea Întâmplărilor. Și au fost destule, nu-i vorbă. Recitind scrisoarea, trebuie să admit că soția mea are dreptate, dar și Bolyai are dreptate când vorbește de o geometrie neeuclidiană. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tatăl ei a fost chiar soldatul cu statuie din parc, un sfînt războinic. Ții minte ce pelerinaje erau la 9 Mai, la 23 August, la 7 Noiembrie... Mai degrabă afemeiat și bețiv. Sfînt afemeiat și bețiv? Dar fiica lui? Marusia? MÎndră, distantă. Te obliga la respect. Și eu care credeam... că... Ce naște din pisică... Te Înșelai, bătrîne... Și poza? Poza? Poza! Cu poza e așa că... Îmi amintea de cineva drag mie. Dacă nu venea războiul, aș fi putut fi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cutremur și a inundațiilor din anii '70, acesta s-a aflat printre primii care au făcut donații în valută gestul său de solidaritate fiind urmat de mulți alții. La vârsta apogeului în carieră, i s-a impus "rotirea". Oricum este mândru de ce a lăsat în urma celor 21 de ani de muncă diplomatică. Recunoscându-i meritele, fostul ministru de externe, Andrei Ștefan, scria următoarele în Memoriile sale publicate în Flacăra nr. 3 din 2001 sub titlul "Oameni și fapte (IV)": "... Dumitru Mihail
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Tema: intoleranța românilor. M-am simțit în minoritate lîngă cei doi evrei și un foarte brunet interlocutor. Ideea primară, a început Turcitu cu gîndul la ideea primă, e că hipertrofia eului etnic duce la intoleranță. Ce-i aia să fii mîndru de ce ești, adică român? E ridicol!" O fi! Dar numai celor slabi le e rușine de originea lor. Că bine mai începe, mi-am spus. Așa a și continuat. Barenboim nu a provocat furtună în Israel, încercînd să cînte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scandalizat de cîte ori vede scena. "Ghiauru' ista di cîni bé și café?" Bea. Își cere cafeaua, patru lingurițe măsurate, punîndu-și laba uriașă pe genunchiul meu. Cînd se uită la mine cu privirea aceea cerește-cîinească, îi dublez porția. Mi-s mîndru că te iubesc, mă aprobă Tano. Dacă Șichy m-ar întreba, în vederea cărții-dialog, de ce nu m-am căsătorit, aș avea curaj să-i răspund că prețiosul meu nume a fost cauza? Că n-am vrut să mi-l schimb? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu hormonii în litigiu". Vreo trei-patru s-au răzbunat crunt pentru "necooperare". Pînă și hulubul gras și înfoiat pe care-l hrănesc de ani buni, vreo cinșpe, cînd e turbat de dragoste huruie la geam ca nebunul, dară-mi-te mîndrele exemplare de bărbătuși din Jurassikul ieșean. Mmda. Și Magda U. și-a digerat cu discreție multele eșecuri. S-o luăm de la capăt. Nu anarhic, ci metodic. S-a oprit la adolescenta cu gleznele cutremurate de apa prea rece a lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mării, iar acum i se confirma ceea ce crezuse dintotdeauna. Santiago era un tânăr taciturn, cu spatele lat și umerii deosebit de rotunzi și bronzați, bărbia ascuțită, cu pomeții obrajilor ridicați. În ciuda trăsăturilor agreste, expresia lui era blândă și liniștitoare. Căutătura lui mândră avea să devină cu vârsta înțeleaptă și probabil la fel de tristă ca a bătrânului Santiago din povestirea lui Hemingway. Avea numai treizeci de ani și știa de pe acum că n-avea să părăsească vreodată marea. Fata se gândea adesea la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru doi, ca o ultimă gară din care aveau să plece spre oriunde, împreună. Pasiunea pe care o punea în fiecare cuvânt și cuvântul săpa în fiecare frază și fraza clădea în pagina de jurnal și pagina era vie și mândră avea sinceritatea și culoarea sincerității și forța și impactul acestei culori sănătoase, izvorâtă din neprihănita, netulburata, nepieritoarea iubire pentru Mitică. Avea ce să-i ducă, era atât de meticuloasă în a strânge totul, în caz de le-ar pierde pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bumbac, fiind acum compusă din plastic 99% și 1% ață răscoaptă, 88% vâscoză și 12% tentativă de lână, iar mintea, 57% alcool, sare, zahăr și grăsimi și restul până la 100% muzică rap și informații sportive. Orașul semăna cu un mârlan mândru de condiția lui! Pregătirea se desfășura încet, dar rezultatul avea să fie sigur. Dacă s-ar repeta Revoluția, schimbările s-ar produce și mai repede, fiindcă forțele coercitive păzeau din umbră bunul mers spre dezastru al democrației, cu jurământul depus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se fragiliza, se îmbolnăvea de osteoporoză și odată cu el întregul oraș. Brăila era o cetate în comă. Trăia doar prin speranța locuitorilor. Dar se întâmplă ceva neînțeles de noi, pus pe seama unui defect de refracție a imaginilor prismei. Orașul era mândru de urâțenia lui. Strâmbătatea gândurilor oamenilor se imprimase acestui oraș, tremura urât, cu tentaculele în evantai al străzilor delirând spre Dunăre. Delirul Dunării se transmisese și țărmurilor, între care mormăia nemulțumită Dihania. Macheta unui arhitect neinspirat cu blocuri în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Noi suntem casele care au fost De la Barieră până la Insula Mare, Case din piatră, paiantă, chirpici Acoperite cu țiglă, cu tablă sau lemn Învelite frumos, unse cu smoală sau cer, Cu streșini joase, obloane sau fără, Simple, mărunte, albe și mândre, Adăpostind pe stăpânii noștri de frig, De ochiul cel rău al arșiței verii, De zgomot, de moarte, de noapte, de zi, De gâturi de gâște, De gâturi de gâște. Râdeam și plângeam odată cu ei. Înduram în tăcere lumea lor ne-nțeleasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Și ținându-se de mână coborâră câteva trepte în trecut. Aici, dedesubt, alt cer. Nu, același, spuse fantoma, dar văzut altfel. Aici e mereu vară pe când sus tu mergi să te-ntâlnești curând cu toamna. Da, la Paris, spuse Mioara mândră de misiunea ei. Într-o excepțională dimensiune a realității, plină de excepționale existențe umane ale unei etape demult trecute și uitate de Mioara din rândul evenimentelor înșirate de-a lungul vieții sale. Aici nimic nu se făcea că era. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu, deși sunt semnale din viitor că veți fi un personaj de pomină într-o carte răspunse cel care părea a fi șeful tuturor. Sigur că aceasta, dragul meu Mitică, acum când îți scriu, m-a făcut să mă simt mândră de misiunea mea. Așa că, după ce m-am cazat într-o cămăruță modestă, cu gardian la ușă, am început să studiez harta orașului pentru ca, începând de a doua zi, să stârpesc șobolanii. Mi-am ascuns în buzunarul secret cutia cu greierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Formulă de politețe? Ori confirmarea faptului că mă lua drept șeful bandei lui Olaf? -Mi-a plăcut cartea, spusei arătând Mierea de bondar. -E fascinantă. Preferi dulce sau sărat? întrebă ea, dovedind astfel că a citit-o. -Depinde. Nu eram prea mândru de răspunsul meu. -De pildă, aici, acum, ce ai vrea să mănânci? Aveam gura uscată, imposibil de analizat. Trebuie că a simțit că limba mea căuta informații pe palat, căci spuse: -Gura îți este uscată. Ți-e mai degrabă sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
muzicală cu zece cifre îmi deveni atât de familiară încât aproape că nu mai aveam nevoie de claviatură ca s-o aud. Eu care i-am admirat întotdeauna pe cei care citesc partituri și scot exclamații la splendoarea lor, eram mândru de minusculul meu progres. Uneori câte un nume mă inspira și mă deconcerta. Deskowiak Elzbieta. Pesemne că era Elisabeth în poloneză. Elzbieta, e drăguț. Întâlnirea cu o Elzbieta Deskowiak îți pregătește mintea pentru uimire. Nu se întâmplă la fel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]