5,997 matches
-
pantaloni scurți sau întregi și în picioare ghete de rafie (opinci - n.a.) sau sandale. O altă imagine, de același autor, ne prezintă un tablou grăitor: țăranca cu broboada, cu o căma cusută la gât, umeri, în față și jos, la mâneci, cu lână roșie și albastră, într-un decor în benzi, umplut cu model „ferăstrău”, țăcurit, care se vede clar și pe catrință. Broboada nu are niciun fel de înflorituri, iar la brâul care prezintă încrețituri, ranca ține o furcă sub
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
îmbrăcămintea, și cea pentru femei și cea pentru bărbați, se făcea de mână. O specializare a presupusă confecționarea cojoacelor, sumanelor, bundițelor și căciulilor , care erau făcute de meșteri bărbați. Unii dintre ei aplicau și „decorații” artistice: aplice din piele la mâneci, un șnur împletit (sard) se aplica pe cele două părți din față ale sumanului, la poale și la mâneci. Dacă îmbrăcămintea de deasupra, cea groasă, folosită în sezonul rece, nu comporta, de regulă, o prelucrare artistică, cea mai aproape de corp
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sumanelor, bundițelor și căciulilor , care erau făcute de meșteri bărbați. Unii dintre ei aplicau și „decorații” artistice: aplice din piele la mâneci, un șnur împletit (sard) se aplica pe cele două părți din față ale sumanului, la poale și la mâneci. Dacă îmbrăcămintea de deasupra, cea groasă, folosită în sezonul rece, nu comporta, de regulă, o prelucrare artistică, cea mai aproape de corp, cămașa de zi (uneori și cămașa lungă de noapte, folosită în loc de arhicunoscuta pijama), atât cea femeiască cât și cea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
artistică, cea mai aproape de corp, cămașa de zi (uneori și cămașa lungă de noapte, folosită în loc de arhicunoscuta pijama), atât cea femeiască cât și cea bărbătească, catrința, betele, chimirul bărbătesc, uneori bundița, avea un model cusut, aplicat cu acul la guler, mâneci, poale, la piept, de natură vegetală sau geometrică. Trandafirul se aplica în țesături, la covoare, modelul geometrică se aplica din țesătură pe macaturi (specialitatea femeilor din Fruntești, a fetelor popii Davidescu, una din ele căsătorită Ene, mama mamei Bughioaia). Se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai mira. Când se întoarse în sală, președintele, pe jumătate necăjit, pe jumătate amuzat, exclamă, Omule, nu era nevoie să vă udați în halul ăsta, Nu are importanță, domnule președinte, spuse membrul comisiei în timp ce-și ștergea bărbia de mâneca sacoului, Ați reușit să vedeți pe cineva, Până unde am ajuns cu privirea, nimeni, strada e ca un deșert de apă. Președintele se ridică, făcu câțiva pași nehotărâți în fața mesei, se duse până la cabina de vot, se uită înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vor avea grijă să ne facă viața amară în o mie de feluri, trebuie să fim pregătiți pentru orice, inclusiv, sau mai ales, pentru ceea ce acum ne pare imposibil, pachetul de cărți e la ei și au și așii în mânecă. Alții, de tipul pesimist, aprehensiv, considerau că nu exista ieșire pentru situația în care se aflau, că erau condamnați la eșec, va fi ca de obicei, fiecare pentru sine, iar ceilalți treaba lor, imperfecțiunea morală a speciei umane, de câte ori am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar permite să-și imagineze că cinci nesemnificative secunde scandate, prima, a doua, a treia, a patra, a cincea, fuseseră o tortură chinuitoare pentru una dintre părți și un calm de sublimă bucurie pentru cealaltă. Prim-ministrul își șterse cu mâneca pijamalei în dungi fruntea care i se făcuse lac de sudoare, apoi, alegându-și cu grijă cuvintele, spuse, Într-adevăr, chestiunea impune o abordare diferită, o evaluare atentă care să acopere problema în întregime, micșorarea unghiurilor de analiză este întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
frecând chiuveta și atârnând cârpa de vase să se usuce - era încă și acum acolo, o zdreanță cenușie. Apoi uitându-se de jur împrejur ca să se asigure că totul e curat și frumos. Parcă o vedea lăsându-și în jos mânecile suflecate și scoțându-și șorțul - șorțul acela atârna acum într-un cui de după ușă - și luând sticla de acid oxalic și ducându-se cu ea în dormitor. Chinul acestor amintiri îl alungă din pat și din cameră. Se duse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ținea o cruce groasă din lemn. I se putea vedea doar partea de figură lăsată descoperită de glugă, Împodobită cu o barbă moale și lungă, neagră ca pana corbului, care Îi cobora până la jumătatea pieptului. Mâinile Îi erau ascunse În mânecile largi. Era călugărul pe care Îl văzuse călăuzind neobișnuita ceată de pelerini, la poartă. Dante era sigur. Iar lada era aceeași pe care o văzuse la Porta del Prato. Dar acum, În picioare, În fața altarului, chipul călugărului nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
La o fântână publică, se repezi spre țeava de bronz, sorbind Îndelung. Părea stăpânit de o sete de nepotolit. Dante se apropie de el, salutându-l cu politețe. Bernardo Îi răspunse la salut, ștergându-și sudoarea de pe frunte cu dosul mânecii. - De mult voiam să schimb câteva vorbe cu dumneata, domnule, zise poetul. - Știu ce slujbă ai, messer Durante. Și Îți cunosc faima de poet. Îmi imaginez că vrei să afli faptele legate de moartea cumplită a decoratorului, Brunetto. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care părinții noștri l-au răscumpărat cu sângele lor de sub barbari. Acum, Florența parcă e o iapă nărăvașă. Priorul se Întrerupse, continuând să fixeze cu ochi dușmănoși acea mulțime de tineri. Între timp, Își masa maxilarul, ștergându-și cu dosul mânecii un pârâiaș de sânge care Îi ieșea din buza crăpată. Arrigo părea să Îi fi urmărit cuvintele cu mare luare aminte. - Nici alte orașe din Italia nu se bucură de condiții mai bune. Dar un bun guvernant i-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Amara folosise o piesă albă ca să interpreteze rolul asasinului și tot albă era a doua femeie. Poate că albul simboliza pe cineva străin de curte, care se infiltrase, disimulându-și propria natură. Într-acestea, simți cum cineva Îl Înșfacă de mânecă. Muta Încerca să Îi atragă din nou atenția asupra tablei de șah. Arăta spre micul pion, Încă ascuns după veșmintele reginei albe. Îl luă ușurel și Îl depuse În colțul extrem. Apoi, mai căută două piese negre decorate cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dindărătul cortinei ieși silueta posomorâtă a șefului inchizitorilor. Noffo Dei, În loc să vină direct spre el, făcu o bucată de drum pe lângă perete, ca și când ar fi vrut să evite lumina soarelui care pătrundea pe fereastră. Apoi, ținându-și mâinile ascunse sub mânecile sutanei În alb și negru, se Înclină În fața omului lui Bonifaciu. - Acest bărbat viteaz a venit să ne asigure de devotamentul său. Se pare că a dat de capătul intrigii care ne preocupă. Ajută-l dumneata, oferindu-i informații despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
țipete de groază și vaiete. Totul era pierdut, pentru Cecco și pentru confrații lui. Cum ar mai fi putut opri masacrul care se anunța? Însăși autoritatea sa avea să se sfârșească peste câteva ore. Începu să Își frângă mâinile, pe sub mânecile hainei, simțind În inimă toată durerea neputinței. Dar nu trebuie să cedez În fața disperării, hotărî el. O porni Înainte cu grijă, repezindu-se la adăpostul unei mici coloane. În jurul lui, pardoseala era plină de cadavre sfâșiate. Câte unul, Încă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să nu mai spună nimic. De parcă nu mai era acolo, pe scena tribunalului, ci se găsea în altă parte. De parcă ar fi fost absent. Asta nu dura niciodată prea mult și oricum nimeni nu se gândea să-l tragă de mânecă pentru a-l aduce înapoi, dar era jenant, iar când se întorcea la rechizitoriu, toată lumea răsufla ușurată, chiar și cel care era judecat. Procurorul puse să se închidă căsuța din parc. Nici un locatar nu a mai stat vreodată acolo. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu vrei o țigară sau altceva dintre lucrurile de care vorbeai? Voiai numai să fii... — Of, hai Înăuntru, l-a Întrerupt ea, dacă vrei să analizezi! Să nu mai vorbim despre asta. Când erau la modă jerseurile croșetate manual, fără mâneci, Amory, Într-un acces de inspirație, le-a botezat „veste de pipăială“. Numele s-a răspândit de la un ocean la altul, pe buzele fanților de hotel și ale F.P.-urilor. DESCRIPTIV Amory Împlinise optsprezece ani, avea cu puțin sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dacă nu-i cu supărare, aș vrea să ne mai explicați o dată. — Bucuros. Deci avem punctul A... Sala era un decor al stupidității: două stative cu niște coli mari de hârtie, În fața cărora se proțăpea profesorul Rooney, În cămașă cu mâneci scurte; apoi, tolăniți dizgrațios pe scaune, doisprezece tineri: Fred Sloane, aruncătorul, care trebuia neapărat să fie ales; „Slim“ Langueduc, care-i va bate pe cei de la Yale În toamna asta dacă va reuși un amărât de cincizeci la sută; McDowell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spus că nu a priceput nimic, dar trebuie să fie ceva tare grozav de vreme ce curge atâta apă de pe mine. ― Aia e muncă, nu glumă, și noi înțelegem asta. Teribil ce mi-a plăcut, spunea omul, ștergându-se la gură cu mâneca după ce năruise pe gât un pahar sănătos de țuică. Silvestru era și el un neliniștit, făcea tot felul de chestii, era șeful umoriștilor, al cronicarilor, scria proză, poezie, teatru și, mai ales, umbla realmente prin teatru încercând să înțeleagă fenomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
bucuram deja. Forță are Hans cât să dea și la alții. Pentru ce s‑a antrenat el ore în șir? Pentru nimic, fiindcă faptul nu e apreciat. Sophie tace. Anna se supără. Gânditoare, Anna culege un fir de păr de pe mâneca sacoului lui Hans. E o încercare de apropiere, pe care Anna o întreprinde fiindcă se simte atrasă de Hans. Când Hans face un lucru, stabilește o altă relație cu obiectele decât fratele ei sau Sophie. Oare ce sentiment ai acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai întâi trebuie să învețe să asculte. Sophie - căreia profesorul de sport in spe îi trezește încet‑încet intereseul - îl întreabă în clipa asta ce fel de costum poartă - de pe vremea când a fost confirmat? Pantalonii îți sunt prea scurți, mânecile idem, și unde sunt, mă rog, manșetele? Lipsesc, clar. Și apoi stofa asta, nu, nu, arăți imposibil, e o ofensă pentru ochii mei. Hans - care și‑a pus cel mai bun costum de duminică special pentru Sophie, un costum care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că, pornind de la acea voce, nu reușeam să-mi fac decât o imagine a personalității ei. Nu aveam nici o idee cum se Îmbracă, ce fel de coafură are, dacă este slabă sau grasă. O chelneriță Îmbrăcată Într-o cămașă cu mâneci lungi, din acelea purtate de pianiști sau harpiști, cu părul ridicat frumos Într-un coc, a sunat clincănind dintr-un clopoțel, apoi s-a strecurat ceremonios printre mese cu o planșă pe care scria Mister Miyashita. Eram cât pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Keiko nu avea decât douăzeci și unu de ani. Era Îmbrăcată cu o chestie ciudată, acoperită de imprimeuri, pe care scria London Punk, un fel de halat cu care sunt Îmbrăcați pacienții din spitalele de nebuni... Cum Îi spune? Chestia aia cu mâneci lungi cu care Îți leagă efectiv corpul... — Cămașă de forță? — Exact! Te pricepi la cuvintele astea bizare! În orice caz, imprimeurile de pe Îmbrăcămintea ei erau stranii, ceva În genul tatuajelor pe care și le fac pe braț homosexualii skinhead. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
inteligență sclipitoare. Doctorul, un elvețian, purta un costum din trei piese făcut din tweed, un jabou cât o molie imensă, plus ochelari și o barbă lungă și albă ca a unui om sfânt din India. Mi-a împins în sus mâneca de la pijama și mi-a prins un mic pendul deasupra părții de jos a încheieturii. L-a privit o vreme cum se învârtește și se răsucește înapoi, înainte de a decreta că încărcătura de electricitate de care dădeam dovadă indica faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
urmă de ea. Am așteptat până la 9:30 și am sunat la poliție. Sorbi din cafeaua pe care o ținea cu o mână fermă, dar nu era greu de văzut că e supărată. Ochii ei albaștri erau umezi și în mâneca de la rochia din crep albastru se putea zări o batistă din dantelă care părea udă fleașcă. — Povestiți-mi despre fiica dumneavoastră. E un copil fericit? — Atât de fericită cât poate fi orice fată care de curând și-a pierdut tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-o să se descarce un pic înainte de a-i spune: — V-aș oferi batista mea dacă nu mi-aș fi împachetat sandviciurile în ea. Ea încercă un zâmbet printre lacrimi: — Am una, zise, și scoase un pătrat din dantelă din mânecă. Apoi privi la propria mea batistă și râse: Chiar că arată ca și cum v-ați fi împachetat sandviciurile în ea. După ce am ajutat-o să-și ducă sus cumpărăturile, am rămas în fața ușii ei cât și-a căutat cheia. Descuind, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]