3,280 matches
-
lectură și își mișcă mecanic, repede genunchiul și, încă și mai repede, clipește din ochiul stâng : un tic survenit în ultima vreme în momentele de încordare nervoasă, atunci când altceva decât voința lui îi antrenează jumătate de obraz într-o strâmbătură. Mânerul neted al coupe-papier-ului în palma ușor umedă, prea caldă, țipătul hârtiei de mătase sub ascuțișul de fildeș. Irisul verde-spălăcit gonește de la un colț al ochiului spre celălalt pe sclerotica cu pete gălbui și nervuri însângerate de vinișoare sparte. Un neg
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
jaunes, grenat, și o pălărie de panama ! Așa, să-i lase madam Ana buclele pe spate, desfăcute, ca la o Walkirie, așa, știe madam Ana ce este aceea o Walkirie ? Ah, mai repede, mai repede... Din profil, în oglinda cu mâner de argint, e bine... E chiar foarte bine ! în stradă, nimic interesant, deocamdată, duzii cu frunzele scorojite și pline de praf, într un colț o mașină de făcut asfaltul, un domn care își face vânt cu o pălărie de panama
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
intrare, puteam merge chiar eu să deschid dacă se auzea o sonerie timidă... Același gheridon, aceeași pomieră de bronz ; din când în când, în așteptarea soneriei, îmi acordam destinderea unui drum până la șemineu, unde rămâneam o vreme, strângând în pumn mânerul ornamental al cleștelui. O pretențioasă superstiție, menită, desigur, a mă face mai interesant în propriii mei ochi, mă obliga să nu păstrez decât scrisorile indiferente. Călău necruțător al bietelor hârtii, pândeam, preparat să intervin în caz că focul ar fi dat semne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
barul unui hotel, atrași de șirul de sticle de Cinzano și Martini și Ballantines și Coca Cola și alte nume necunoscute pe care le vedeți din stradă strălucind Într-o lumină galbenă. Ușa neagră de lemn tocit și lustruit, cu mîner de alamă și cu geam gros pe care scrie cu caractere de mînă Continental, Într-un chenar negru, vă Închide În acea realitate elegantă, bîntuită de o muzică familiară - vocea catifelată și stranie a lui Alison Moyet vă Întreabă: Can
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ziua din condică În caz că nu se prezintă. Au venit, și au venit degeaba și ar vrea să plece, dar nu mai pot. Pentru că ușa de la intrarea actorilor În teatru a fost nu doar Închisă cu cheia, dar peste cele două mînere mari a mai fost petrecut și un lanț, lacătul mare atîrnă ca un simbol. Ce nu știu actorii care stau și fumează și discută În holul de la intrare - gluma asta trebuie să Înceteze, să deschidă cineva ușa! - e că directorul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
groasă, În flancul tunului (pe afet, mai precis), chiar În dreptul magaziei unde se Încarcă proiectilul de 40 de kilograme și urmează să fie detonat, cu o roată cu diametrul de aproximativ 30 de centimetri Între picioare, roată care are două mînere plasate de-o parte și de alta, diametral opuse, pentru o manevrare mai lesnicioasă. Servantul 3 este ultimul care dă glas stadiului de sincronizare a tunului cu datele telemetrului convertite la coeficienții tunului de servantul 1. CÎnd soldatul servant 3
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la 3.000 de metri deasupra mării, pentru că singurul lucru care nu stătea la un loc pe acel tun era indicatorul de pe scală, pe care eu trebuia apoi să-l urmăresc, sincronizîndu-l cu indicatorul de pe scala mea, cu ajutorul roții cu mînere diametral opuse pe care o țineam Între picioare. Astfel Încît țeava tunului să urmărească cît mai fidel făclia parașutată dintr-un avion, care ne-a ținut loc de țintă aeriană. Astfel Încît să nu facem din această glorioasă misiune militară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cap și avea să-i plesnească, acolo, pe loc, într-o floare roșie, udă, însângerată. Își spuse: „Se vede că am o criză de inimă sau așa ceva. Trebuie să respir puțin aer curat, că altfel mor“. Horcăind asfixiat, bâjbâi după mânerul portierei, o deschise, și aproape căzu pe jos, târându-se pe pietre și încercând să se sprijine de aripa udă, alunecoasă, a automobilului. Ploaia îi răcori fața înfierbântată. Văzu, imediat dedesubt, suprafața întunecată a canalului, spartă de cerculețe tremurătoare, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mâinile mari, ca niște labe înotătoare, i se mișcau ici-colo în spațiul bazinului, ținându-l la suprafață, în timp ce apa fierbinte curgea din robinete, la o temperatură controlată de patruzeci și două de centigrade. Bazinul putea fi umplut prin răsucirea unui mâner de metal care închidea dopul ori-ficiului de la bază. După care apa se ridica până la înălțimea unei supape de evacuare, aflată aproape de muchea căzii. Când scoteai dopul, apa se menținea la un nivel uniform de vreo treizeci și cinci de centimetri, gâlgâind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cocoțată sau ceea ce Gabriel numea expresia lui de „cuceritor“, cu botul negru întredeschis, lăsând să se vadă o fulgerare a dinților albi, și cu ochii negri-albăstrui, ca mătasea șanjantă, privind cu cochetărie la admiratorii săi. Atinse cu o lăbuță albă mânerul sacoșei, se uită cu un aer provocator la Gabriel, apoi o atinse din nou de două ori, ca și cum ar fi ademenit-o la un joc sau la un ritual. Zet! Unde-i mingea? Nu-l ațâța, Gabriel. Zet, scumpule, sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
recepție de la intrare. Se opri în „Baptisteriu“ contemplând, o clipă, ușile bătute în ținte, de un auriu-argintat, dindărătul cărora se prelingeau întruna șuvițe de aburi. (Aburul era împrăștiat cu ajutorul unui ventilator plasat în tavan.) George atinse ușile. Erau fierbinți. Răsuci mânerul solid, de alamă, și trase de el. Erau încuiate. Apoi porni, cu pași domoli, spre Camere, intrând pe ușa pe care scria „Intrarea strict oprită“, și pătrunzând în coridorul principal de la parter. Era liniște în coridor sau așa i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Când ajunse la camera cu numărul patruzeci și patru, se opri și trase cu urechea. Dinăuntru se auzea doar zgomotul apei. Bătu ușor în ușă. Nici un răspuns. Oare ciocănitul lui fusese auzit? Să bată mai tare? Să intre? Răsuci ușor mânerul și împinse încet ușa. Nimic, decât zgomotul apei care se auzea mai puternic și un miros de sulf mai perceptibil. Împinse și mai mult ușa și privi înăuntru. Camera era mai luminată decât coridorul, razele soarelui pătrunzând oblic pe fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spre coridorul din spatete casei (fereastră care, pe vremuri, înainte de a se fi clădit anexa casei, răspundea în curte). Această intrare acoperită cu o perdea aproape că nici nu se vedea, dar George își amintise pe dată că avea un mâner defect, care se deschidea cu mare ușurință. Era supraexcitat de sălbăticia scenei nocturne din grădină și de faptul că auzise pe cineva povestind că „fetele erau baricadate în casă“. Începuse să se simtă invadat de acea nevoie imperioasă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom își închise umbrela. Nu reușea să își găsească batista (răceala lui persista). Când se apropie de ușă, simți că i se face rău de emoție. Prin vitraliu răzbătea un fir de lumină, totuși nu reuși să descopere soneria. Încercă mânerul ușii; nu era încuiată. O deschise fără zgomot și păși în hol. Rămase o clipă nemișcat, uitându-se la niște roze fanate, dintr-un vas înalt, mov, și receptând deplina liniște a casei care, un moment, i se păru c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care se repezi din nou pe scări, în sus. Foarte curând, însă, își dădu seama că e blocat. Când ajunse la platforma pe care sărise sau căzuse, constată că scara respectivă se termina într-o altă ușă ferecată (îi încercă mânerul). Și când se retrase de la ușă, văzu că, într-adevăr, scările pe care stătea acum nu aveau nici un fel de legătură cu cele de deasupra lui, pe care coborâse. Executase saltul exact la marginea unde cele două sisteme păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de aproape doi metri înălțime. Ar fi avut nevoie de un punct intermediar pe care să-și rezeme piciorul, pentru a se putea ridica să apuce bara, dar nu vedea nimic care i-ar fi putut sluji ca sprijin decât mânerul ușii, aflat însă mai jos decât balustrada platformei pe care se afla acum. Să se sprijine măcar cu un singur picior de balustradă părea cu neputință: era foarte înclinată, alunecoasă și încinsă ca un fier înroșit. Tom începu să cugete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
două lame, pe care i-l dăruise Emma de Crăciun. Îl scoase afară, desfăcu lama mai lungă și se uită la ușă. Îi veni ideea că dacă ar putea introduce lama în crăpătura ușii, la capătul de sus al acestuia, mânerul lung care s-ar proiecta în afară nu numai că l-ar ajuta să se ridice, folosindu-se și de clanța ușii, până la scările de sus unde s-ar putea prinde de barele verticale, laterale, dar i-ar oferi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oferi și punctul intermediar de sprijin cu condiția să nu-și lase decât o frântură de secundă greutatea trupului pe el. Tom introduse lama cuțitului în crăpătura orizontală, de sus, a ușii. Pătrunse perfect, strânsă ferm, și lăsând în afară mânerul lung de vreo opt centimetri, bine fixat. Puse o mână pe balustrada cilindrică. Era umedă, extrem de fierbinte și foarte alunecoasă și, când se uită la ea, zări hăul de dedesubt. Se scotoci din nou în buzunar și scoase o batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care în comparație cu umezeala din jur, era uimitor de uscată. Șterse cu ea balustrada de metal. Apoi, cu mare repeziciune, fără să mai stea să cugete sau să inspecteze elementele scenei, își înălță brațul drept și se prinse cu mâna de mânerul cuțitului, ridică piciorul drept și-l rezemă de clanța ușii, își apăsă mâna stângă, ca pe un arc, pe balustradă și se opinti în sus, ridicându-se în poziție verticală, pe porțiunea uscată a balustradei; își desprinse în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ultima treaptă a scării de sus apoi, mișcându-se cu colosală repeziciune, își mută ambele mâini, prinzând barele verticale ce mărgineau scara, și atârnând cu trupul în gol. De acolo, dacă și-ar putea sprijini o secundă talpa piciorului pe mânerul cuțitului, s-ar putea înălța iar, suficient ca să-și introducă genunchiul stâng între bare și, astfel fixat, să se prindă de balustrada scării de sus și apoi să-și treacă ambele picioare pe trepte. În timp ce calcula distanța necesară și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și rămase cufundat în beznă, Tom hotărâse, într-o frântură de secundă, să-și ducă totuși planul la capăt. Trupul lui, antrenat în calculele atente pe care și le făcuse, știa exact ce mișcări are de executat. Piciorul drept atinse mânerul cuțitului care se proiecta în afară; își rezemă o clipă greutatea corpului pe el și se avântă în sus, apucându-se cu mâinile de barele verticale ale scării de deasupra lui, în timp ce genunchiul stâng dibuia în beznă după un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
baldachin de abur. George intră în sala de baie și inspectă țeava de scurgere a bazinului. Dopul era deschis, astfel încât apa din fundul căzii se menținea la un nivel constant de vreo treizeci de centimetri. Se aplecă și învârti un mâner de metal, astupând supapa de scurgere. Când se retrase din sala de baie, pielea și îmbrăcămintea îi erau deja pătrunse de umezeală. Uitându-se fix la John Robert, care dormea acum liniștit, își dezbrăcă haina. Zâmbetul radios i se preschimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
portocaliu, importate din Suedia, așezată pe un scaun lângă ușă. Se uită la cărțile de pe masă și văzu că unele dintre ele erau prăfuite. Probabil că John Robert ceruse cameristelor să nu-i atingă cărțile. Își mută apoi privirile spre mânerele ferestrelor, confecționare din același oțel originar, grăitor în ce privește data instalării lor. Îl muncea dorința de a le atinge sau de a-și plimba degetele pe cotoarele cărților. Se uită din nou la nemișcatul John Robert și simți o arsură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
genunchi, apoi, cu încetineală, în picioare, și intră în cameră, strecurându-se iar pe lângă pat. Rămase o clipă în încăperea care arăta atât de diferită și de ciudată acum că-i plecase patul din centru. Se îndreptă spre fereastră, examină mânerele și de astă-dată își îngădui să le atingă. Ce straniu, când se uitase la aceste mânere, cu puțin înainte, fața universului fusese cu totul alta. Arsura ca de fier înroșit îi frigea din nou inima cu atingerea celei mai cumplite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o clipă în încăperea care arăta atât de diferită și de ciudată acum că-i plecase patul din centru. Se îndreptă spre fereastră, examină mânerele și de astă-dată își îngădui să le atingă. Ce straniu, când se uitase la aceste mânere, cu puțin înainte, fața universului fusese cu totul alta. Arsura ca de fier înroșit îi frigea din nou inima cu atingerea celei mai cumplite spaime pe care o simțise vreodată în viața lui: spaimă de viitor, spaimă de continuarea existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]