1,105 matches
-
cu care ei s-au ridicat deasupra celorlalți oameni. Iată un fragment din cugetările lui Pitagora: "Îți este dat să lupți și să învingi/ pasiunile nebune pe care-nvață să le înfrânezi./ Fii cumpătat, neprihănit dar iute; evită să fii mânios./ În societate sau în taină, niciodată să nu-ți permiți,/ ceva rău; și mai presus de orice respectă-te pe tine însuți. Nu vorbi și nu acționa fără să fi chibzuit înainte./ Fii corect. Adu-ți aminte că o putere
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lor de putere și de succes În lumea modernă, pe de o parte, și dorința de a nu-și abandona religia, pe de cealaltă parte, nu poate fi Înlăturată de către unii musulmani decât prin transformarea În bombe umane. Oamenii devin mânioși când se confruntă cu o asemenea dilemă de nerezolvat și răbufnesc Într-un fel sau altul“. Într-adevăr, dacă vorbiți cu tineri arabi și musulmani de pretutindeni, această disonanță cognitivă, Împreună cu cuvântul „umilință“, Își fac foarte repede loc În conversație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Întrebându-se de ce civilizația musulmană a ajuns atât de umilită - termen pe care l-a folosit de cinci ori. „Nu voi enumera aici situațiile În care am fost umiliți“, a spus Mahathir. „Singura noastră reacție este mânia crescândă. Iar oamenii mânioși nu pot gândi limpede. Există astăzi un sentiment de deznădejde În țările musulmane și În rândul popoarelor musulmane. Ele au sentimentul că nu pot face nimic cum trebuie...“. Această umilință reprezintă cheia problemei. Am fost Întotdeauna de părere că terorismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
a bătut joc de tine. Du-te dă-i prunele și cartofii înapoi, poate s-o rușina. Dar nu îi spune că a făcut o dinadins, ci că poate au greșit băieții care te-au servit”. Îmi era rușine. Eram mânios pe negustor pentru necinstea lui sufletească. Acum înțelegeam de ce-i zorea pe băieții care încărcau marfa, spunându-le că e târziu și trebuie să închidă. Am dus marfa înapoi luni dimineața; negustorul era în fața prăvăliei. L-am salutat și, stăpânindu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Transilvania!) puneau întrebarea jenantă: "Ce mai așteaptă?" Iorga condamna "patriotismul à la Capșa"30 fulminînd împotriva "strategiilor" oportuniste ale politicienilor și oportuniștilor de la Capșa. "Poate că realizarea unificării naționale este menită unei alte generații, una mai valoroasă?"31, întreba el mînios. Iorga a ajuns chiar și să plece de la București, petrecîndu-și timpul la Văleni. Acolo, evaluînd corect lipsa de pregătire și dezorganizarea din România, le repeta zilnic alor lui: Intrarea în război va fi un dezastru!"32 A lucrat foarte mult
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
că, dacă asimilarea evreilor din Vechiul Regat a fost limitată, în Transilvania, Bucovina și Basarabia (unde trăiau majoritatea evreilor din România Mare), ținuturi reprezentînd obiect de dispută pentru Ungaria și URSS, asimilarea evreilor a fost un eșec. Iorga era foarte mînios pe evreii unguri din Transilvania din cauza refuzului lor de a deveni români. Îi cunoștea și pe evreii din Basarabia și era furios pe evreii din Cernăuți. Evreilor acestei metropole austro-evreiești (după părerea lui Iorga) le displăcea pînă și sunetul clopotelor
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fatalistă să urmăresc valurile, năvălind în groapa rotundă, adâncă și misterioasă, autonimicindu-se în furia clocotitoare a apelor potrivnice de care se izbeau, și pulverizându-se în spumă lăptoasă. Pe urmă, când fluxul se sugea, se pornea în cazan un vârtej mânios care smântânea apa într-o volbură circulară, în graba ei disperată de a se repezi prin canalul strâmt de sub arcul podului, înfruntând pieptiș forța șfichiuitoare a suflului mării. Vântul bătea continuu în acele zile, și când se întețea, valurile pălmuiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
e de părere că ar fi bine să plece. I-am spus că mai are destul timp, dar insistă să plece acum. O.K.? — Poți să-mi pui la dispoziție mașina chiar acum? întrebă Hartley. Vorbea pe un ton aproape mânios. M-am uitat în jur și n-am văzut-o, adăugă Titus. Iar ea e foarte necăjită. — Nu-i nici un motiv să fie necăjită, am precizat eu. Am intrat în bucătărie și amândoi m-au urmat. N-ați vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lungi și o gură mare, frumos modelată deși, poate că numai acum, bosumflată și disprețuitoare. Bărbia i se pierdea în gât. Mi-am dat brusc seama, ceea ce mi-a produs o senzație de ușurare, că era extrem de nervos și extrem de mânios în același timp. Să fi fost el puțin speriat de mine? Vinovăție? Vinovăția generează frică. — Unde este soția mea? — Aici, la mine acasă, unde dorește să rămână. Și Titus la fel. Titus nu este fiul meu, după cum știi foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de ură. Gilbert a trebuit să se întoarcă la Londra, să joace într-o piesă la televiziune. Lizzie a rămas, și începusem să mă obișnuiesc cu fața ei nefericită, congestionată de plâng. Peregrine a rămas și el, dar ursuz, aproape mânios; îmbrăcat în pantaloni de tweed, cămașă și bretele, făcea în fiecare zi câte o plimbare în direcția fermei Amorne, și se întorcea înfierbântat și irascibil. Arăta, cert, distrus, și părea că nu se poate smulge din starea de îmbufnare. O dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
convingere Ionel Florinel, desmierdându-și paharul de Cotnar, în al cărui fund se citea cu litere l ichide d e aur viitorul străluce al Moldovalahiei...” „....Tot timpul vorbise tăios, cu o abia stăpân ită irit are. El era sărbătoritul și părea mânios de această festivitate. Nici vioara lui Bălănuț nu l descrețise, nici Cotnarul cu miros amărui, ca parfumul frunzei de nuc.” ......................................................................... „... Lu reveni încăpățânată, la apărarea ei: - Ceea ce spune Costăchel și e foarte adevăra t, doved ește încă odată cât sunteți
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
zărește palid din ceață. Vântul aspru și rece, biciuindu-te peste față, îți aduce aminte că e toamnă. Frunzele, mai astă-vară verzi și mândre, au îmbătrânit și s-au îngălbenit, iar copacii rușinoși că poartă o asemenea povară, o scutură mânioși. Covorul auriu ce împodobește pământul gol format de frunze bătrâne e poleit cu aur, menit parcă să încălzească solul în nopți reci. Cu aur scrie toamna antologia țării, declară cu mândrie poetul V.Voiculescu, iar ruga Anei Blandiana pentru ca toamna
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
raportorului, chiar dacă nu sunt marcate tipografic. Anumite enunțuri determină chiar o apariție bruscă a discursului indirect. Să analizăm următoarele două fragmente în care locutorul citat este o țărancă (a), apoi un muncitor (b): (a) Apoi cu o voce volubilă și mânioasă, ea povesti că Marie-Pierre făcuse cunoștință, nu-i păsa în ce fel, cu o damă, mutată de curând la țară, o pariziancă, o cârpă, o cățea coafată, de care s-a îndrăgostit, copilul! O ciudățenie, de altfel, care nu venea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
zile a căutat-o Demeter, și în tot acest timp ea nu s-a atins de ambrozie, în cele din urmă, Helios îi spune adevărul: Zeus a hotărât să o căsătorească pe Kore cu zeul Pluton. Copleșită de tristețe și mânioasă pe regele zeilor, Demeter nu s-a mai întors în Olymp. Luând înfățișarea unei femei bătrâne, ea s-a îndreptat spre Eleusis și s-a așezat lângă Fântâna Fecioarelor, întrebată de fetele regelui, Celeos, ea le răspunde că se numește
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
carieră de câteva decenii. 5.2.4. Evoluția muumin-ului Muumin-ul își face apariția în anul 1943 neavând de la început trăsăturile de acum: "avea un bot îngust și o gură mică, o coadă lungă, iar urechile lui aduceau a coarne. Era mânios și certăreț din fire.[...] În prima carte publicată din seria Muumini-lor, în 1945, cu titlul Muuminii și valul devastator, personajul muumin apare schimbat, devenind mai binevoitor și mai blând. În perioada 1945- 1970 au apărut 9 cărți din seria destinată
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
uluitoare: prin „măsuri legale”, Tudor Postelnicu nu înțelesese nici pe departe doar avertizarea doamnei J.I., ci trimiterea în judecată și condamnarea acesteia! Doar pentru faptul că îndrăznise să o jignească pe „Tovarășa”! „Da, singur mi-am făcut-o!”, îmi ziceam mânios, pregătindumi formele de plecare, în timp ce o idee mi se înfigea perfid în creier: dacă J.I. și-a recunoscut faptele doar atunci când a fost convinsă că nu va fi trimisă în judecată, ci doar avertizată? M-am dus glonț la colegul
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
îi studiază atent publicistica de la ,,Timpul” și descoperă trăsăturile unui limbaj publicistic violent, a cărui analiză ar putea fi greu acceptată de publicul românesc. Este interesant cum s-a pornit de la Eminescu, pamfletar la ,,Timpul” între anii 1877-1883, numit ,,profetul mânios”, ,,castrator lingvistic” al liberalilor radicali, ai greco-bulgărimii și, de-abia în al treilea rând, al evreilor. Al doilea autor invocat de Ruxandra Cesereanu este Caragiale. În cadrul imaginar său lingvistic, Caragiale folosește și el un verb interesant și ilustrativ, pentru a
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
va fi ales un președinte democratic, au de gând să plece definitiv din România, în semn de protest (și asta nu ca să-i imite pe americanii care au plecat în Canada după realegerea președintelui Bush). Ultimatumul lor era radical și mânios. Nu m-a uimit radicalitatea, dar mi-a atras atenția mânia lor. Așa se face că, în decursul celor două săptămâni am încercat aproape mereu în timpul cursurilor (fie că erau legate de Analiza discursului politic, fie că priveau Teatrul secolului
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
să nu-l învinovățească. — Puteți pleca, spuse fermierul drept încheiere. După o clipă, spațiul din fața lui era gol, și nu se mai auzi decât lipăitul pașilor desculți dibuind prin întuneric drumul de-a lungul potecilor, și frânturi de vorbe din ce în ce mai mânioase. Jonas rămase lângă el. — Ei bine, Jonas? — Anul ăsta nu vreau să trag. Fermierul așteptă o explicație. Nu îl neliniștea ordinul pe care-l dăduse. În toți anii ăștia de când conducea ferma, încă nimeni nu fusese împușcat, deși în fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
s-o sărute cu fața lui sângerândă. Existența lor, care începea în cele mai vesele culori, devine cumplită. Bărbatul desfigurat are tandrețuri înfiorătoare și gelozii nestăpânite. Ori de câte ori soția lui iese din casă, în întâmpină la întoarcere cu vorbe sarcastice și mânioase; o acuză că are un amant, o trage de păr, o lovește cu bastonul, apoi izbucnește în plâns și regrete. De fapt, Frosi iese mai des pentru că merge la pastor ca să ceară divorțul. Pastorul o îndeamnă la răbdare, îi arată
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
a atinge femeile. Uneori evident ca să le ofere o bijuterie, un inel, ceva mic de valoare. Alteori fără vreun scop anume. Cu intenții bune, sunt sigur. Gestul are o năvălnicie nemțească: flămând, cu ochii arzând. Le ating doar pe cele mânioase. Le calmează, sunt sigur. O atingere și se liniștesc ca celelalte. (Care uneori se cam tânguie. Ne privesc cu dispreț și neîncredere. Dar înțeleg în ce stare sunt. Sunt de partea lor: le înțeleg.) Această atingere a femeilor ar putea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Aceste episoade amestecate ne împing pe urmele povestitorului și încearcă să ne determine să-i dăm dreptate. Când ne dăm seama că nu putem cu niciun chip să-i dăm dreptate, când înțelege și Ono că a pierdut viitorul, e mânios și ne înspăimântă deruta lui. La sfârșitul cărții, Ono ne privește încrâncenat. Roata episoadelor e la început amețitoare. Amestecul e elaborat și merge chiar mult mai departe decât mergeau procedeele Fluxului conștiinței. Atmosfera e mai presus decât intriga. Povestirea se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tocmai când fata se așteaptă cel mai puțin), înconjurată de un curcubeu de incidente, fragmente din alte povești lipite de cea centrală prin pure coincidențe. Analiza felului cum gândesc eroii este incitantă. Un erou cu adevărat interesant este Harry, adolescentul mânios, care e violent, încearcă un viol chiar, până ce-și găsește o prietenă și se liniștește. Descriindu-l, Lodge se alătură preocupării lui Lessing și Burgess pentru violența adolescentină (vezi A Clockwork Orange, The Fifth Child, The Memoirs of a Survivor
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e le mal aimé. Cred că aici te încadrezi în grup. Poemul tău Hotel Maimonides, 2 seamănă bine cu The English Country Cottage de Ruth Fainlight. Scrii: De ce sunt visele mele tulburate de hotare de trecut, ascunzători, istorii cu țărani mânioși... Am trăit într-o insulă de pace. EF. Cred că poemul meu e foarte diferit de Fainlight, care scrie doar despre ea însăși. Eu caut soarta poporului evreu în totalitate, istoria lui mereu amenințată. Sunt poetă britanică, de origine rusă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se întâlnește în expresii precum a lua foc, a se supăra foc, a se face foc și pară, a se face foc și pârjol, a tuna și a fulgera, a-i veni (toți) dracii, a se face leu paraleu sau mânios dunăre/dunăre de mânios/a se face dunăre (turbată). 2.5.1. Pe baza exemplelor de mai sus, putem conchide că, în limba română, câmpul idiomatic al FURIEI se organizează conform unui model cognitiv unitar, care își subordonează toate metaforele
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]