1,030 matches
-
unei documentații serioase sau a unor studii aprofundate. De aceea îmi port pașii prin sălile palatului Venieri și mă las inundată de culori și forme stranii care poartă semnături celebre ale secolului nostru zbuciumat, raze de lumină între zidurile cetății mînjite de zorzoane și de false produse "artistice". Aș vrea să am un catalog al expoziției, dar mai am un drum lung în față și prețul acestui album reprezintă pentru mine două nopți de somn într-un pat sau peste zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
patru puncte cardinale și spre pămînt, pentru cinstirea duhurilor văzduhului, ale pămîntului, ale focului și-ale apei, așa cum învățasem de la prietenii noștri mongoli. Gazdele surîd bucuroase că le respectăm obiceiurile și ne îmbie la mîncare. În foarte scurt timp, ne mînjim cu lapte, unt și brînză, pe toate degetele, pe buze, pe obraji, pe nas. Nu știu prea bine să beau din bol și-mi torn airak în poală. Totul este bun și mîncăm cu poftă, doar că ei se miră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a aleii principale, dar nimeni nu se arătă la orizont. -Unde mi-e supravegherea, omule! gândea Lăură, convinsă până atunci că este urmărită pas cu pas. Pauză...Cu sângele șiroindu-i pe cămașă, de acum individul insistă, reușind s-o mânjească destul și pe ea. Lăură continuă să-i înfingă creangă plină de spini în plină față, lovindu-l mereu cu putere . Deodată, la orizont își făcu apariția un grup de studenți. Lăură strigă îndată după ajutor. Aceștia se apropiară imediat
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mizer în interior și concepție, prin disprețul murdar specific lipsei de educație, de bună cuviință, de respect, în ultimă instanță, chiar și față de propria lor persoană. Lipsa efortului de a ajunge la înțelepciune și sănătate morală afectează și pitorescul natural, mânjindu-l cu murdăria caracteristică ciocoilor cu bodyguard de care, din păcate, legea se atinge cu mari dificultăți, iar oamenii cu cultură, cu respect pentru ceea ce este frumos și sănătos, dacă au curajul să reacționeze, sunt ținuți sub teroarea fărădelegii, finanțată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Unde-i ducele, trădătorule, popă viclean și fără Dumnezeu? Unde l-ați dus? Cu mână tremurătoare, Otto arătă spre dosul curții unde se găseau acareturile. Acolo Îl găsiră Într-o șură goală. Pe paie zăcea cadavrul Însângerat al ducelui Bertold, mânjit de mâzga prin care Îl târâseră. Fața lui bărbătească era Încremenită Într-o expresie de uluire. Fusese Într-adevăr luat prin surprindere și ochii lui deschiși priveau fix spre un anu me punct, undeva sus pe tavan. — Ca pe un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu batem la ochi. Mergeți la câțiva pași În urma mea, ca și cum nu m-ați cunoaște. Aveți grijă să nu vă alunece basmaua de pe cap. Ați fi imediat recu noscută... Luă de pe zid o bucățică de tencuială Înnegrită de fum și mânji cu ea fața fetei. Apoi Îi legă strâns basmaua pe cap, ascunzând cu grijă șuvițele aurii. Îi puse În mână tava cu resturile de mâncare, o mai privi o dată cu grijă și o luă Înainte pe treptele În spirală. — Mergeți cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
hoc, iar unii agresori manifestau preferințe pentru un procedeu sau altul. Ion Stoian, de pildă, unul dintre cei mai tineri participanți, arestat ca elev, avea o fixație morbidă pentru obligarea victimelor să ingereze fecale de pe un băț, pe care îl mânjea în acest scop în tinetă. Țurcanu obișnuia să scoată măselele și dinții din gură prin lovirea cu vârful bocancului, ca la rugbi, prin fixarea capului victimei. Fostul său rival, Alexandru Bogdanovici, a fost cel care a îndurat cel mai mult
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la alții!'. Spectacolele pe teme religioase, liturghii negre puse în scenă de Paști ori de Crăciun, îi îngrozeau pe deținuți. În asemenea ocazii, cel mai mult aveau de suferit studenții de la Teologie, costumați în 'Hristoși' îmbrăcați în sutane și patrafire mânjite cu fecale. Ei erau puși să facă 'împărtășanii' cu urină și fecale, iar în loc de cruce li s-a confecționat un falus din săpun, pe care toți ceilalți erau obligați să îl sărute. De pe margine erau interpretate cântece bisericești cu texte
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pentru care nu au fost pregătiți niciodată. Intelectualii erau arestați sau executați unul câte unul, toată crema interbelicului începuse să pâlpâie din ce în ce mai fad, anunțând o moarte sigură și violentă. Artiștii anilor trecuți, câți se mai găseau în țară, erau sistematic mânjiți în presă de jurnaliștii servili noii puteri, care aveau de gând să impună alte valori, în primul rând personalități care le recu- noșteau statutul politic și îi proslăveau. Tangoul se va număra și el printre victime, căci reprezintă ritmul unei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fiu în preajma copiilor mei - intenționez să-mi dedic viața profesiunii de tată“. (Jurnalistul n-a reușit să observe cât de straniu amuzat eram de absolut orice în acest moment al noii mele vieți de reformat sobru: o privirea melancolică, mâna mânjită de sânge, inima care încetase să mai bată, cruzimea copiilor.) Reporterul avea propria teorie asupra acestui subiect: „E cunoscut faptul că femeile celebre se sabotează singure fiindcă nu sunt sigure că merită ceea ce au realizat“, și „E nevoie de caracter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai agasant și m-am oprit la fel de detașat atunci când l-am văzut pe Robby încruntându-se.) Tot ce îmi amintesc e că eram undeva în casa aceea atunci când Sarah l-a adus pe oribilul Terby întrebându-ne de ce avea ghearele mânjite de ceva ce arăta ca un fel de vopsea stacojie și că am ajutat-o să-i spele ghearele în chiuveta de la bucătărie. („Sunt murdare, tati“, m-a atenționat Sarah, iar eu am dat din cap prostește. Da îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
deși ochii mei erau fixați pe păpușa neagră din brațele ei și gândurile mele recapitulau toate relele de care o știam în stare, dar pe urmă am observat că nu mai avea gheare. Crescuseră și se îngroșaseră; acum erau pinteni, mânjiți de niște pete cafenii. Am început să mă gândesc la mai multe variante de a scăpa pasărea asta cât puteam de repede. Sarah știa cumva că existau monștrii în casă - pentru că acum locuia în aceeași casă cu mine - și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încredere în intriga povestirii. Scena crimei - asasinatul care a spulberat modelul - de la Orsic Motel, chiar la ieșirea de pe autostradă în Stoneboat era demențial de complicat elaborată. Se găsiseră funii și fragmente umane postate în fața oglinzilor; capul și mâinile lipseau, pereții mânjiți cu sânge; existau urme care indicau că la un moment dat se făcuse uz de o lampă cu gaz, iar oasele din ambele brațe fuseseră fracturate înainte ca pielea să fie jupuită, bustul unei femei fiind găsit în baie, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pământurilor. Unde am eu acu, înaintea mea pe unul de la Cameră, ca să-l jupesc de viu, de ici de la gât pân la glezne. Ce fac ei, acei de la Cameră? Stau pe jâlț, colo, și nu fac nimic, mai scriu, ia mânjesc niște hârtie, și iau parale... asta fac. Da nici de sapă nu știu, nici de plugari. Te duci la dânsul, îți iai pălăria din cap: Ce vrai, moșule? Iaca, am și eu o rugăminte. Apoi vină mai pe urmă. Vii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
De patru săptămâni are "toate semnele" că nevasta îl înșală. Pune obiecte în odaie pe care le așază anume și dimineața le găsește deplasate. A uns clampa de la odaia ajutorului student cu creion chimic și dimineața consoarta sa avea mânele mânjite de creion chimic. De patru săptămâni se culca sara lângă consoartă, hotărât să aștepte treaz, să vegheze cu ochii închiși ca să-i prindă, și totdeauna, mărturisește cu disperare, cătră miezul nopții îl fură somnul și nu-i poate prinde... Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Avatarii faraonului Tlá caută să-și reconstituie identitatea, într-o întreprindere, "deficitară din start" căci are de-a face cu o "autobiografie fără amintiri" și cu o "biografie fără cunoștințe", incursiunea pornind, hazardat (?!) de la o hartă și un punct "marcat ("mânjit ") pe ea cu galben". Acest punct este certitudinea în care exploratoarea pătrunde, descoperindu-i detaliile realiste, istorice și dinamice, conturând astfel cadrul precis Berlinul și contextul germanic în care trăiește, supus conjuncturii, un om al momentului Eminescu. "Urmele personajului dispărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de povestea asta mi-a adus aminte. O poveste frumoasă. Și, de fapt, pe ea ar fi trebuit să v-o spun mai întâi. 25. Albastru de Bucșoiu În București, în diminețile calde, aerul capătă consistență. Îl simți cum te mânjește, cum se întinde pe tine ca o eczemă. Aceeași senzație de vâscozitate, de ceafă fleșcăită. Să adăugăm la asta căldura de la caloriferul care înăbușă, sufocă pereții, plus un întreg arsenal de obiecte prăfuite, vechi, pe care Rodica le-a depozitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sigur că nu. În momentul în care domnii care conduc trusturi de presă, mari companii, partide politice ori servicii secrete, vor arunca al miilea zâmbet disprețuitor, vor rosti al miilea discurs mincinos, vor încheia al miilea contract gras ori vor mânji pentru a mia oară cuvântul "România" (prin simpla rostire), le recomand să-și amintească cine sunt. Ei, părinții și bunicii lor. Și să observe că sângele lui Șirianu, Spulbatu, Macici, Korne și al altor câtorva sute de mii de români
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
vreme eu eram în străinătate. Dar și Mihai însuși fusese net antilegionar, atât în ultimele clase de liceu, cât și în facultate. Prin urmare, cum era posibil? — Ei, îmi riposta prietenul meu zâmbind, Dinu nu era din cei ce se mânjiseră direct în acele contorsiuni sângeroase, iar participarea lui fusese de ordin pur intelectual, teoretic și se desfă șurase doar în sferele superioare ale disputei cu privire la imperativele naționale ale neamului pus față-n față cu pericolul bolșevismului. E drept că despre
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cei pe care i-au zăvorât afară au scăpat pentru totdeauna - căci nimeni nu se mai poate întoarce din exil așa cum a plecat. Pe de altă parte însă, mă liniștește dorința acestor băgători-de-frică de a trăi acum - în propria casă mânjită de crimă - în același fel ca și dușmanii lor de până mai ieri. Căci lucrurile la care aspiră azi le interzic pentru totdeauna să mai lucreze la frica mea. Când m-am suit în trenul de noapte cu care am
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dădeam dovadă, nevenindu-i să creadă ce i se întâmplase și comunicându-le în același timp confraților din galerii tragedia din exterior. Încă o lovitură strașnică de lopată și tata i-a luat piuitul. A rămas strivit sub metalul rece mânjit de sângele împrăștiat peste tot. Apa continua să curgă în galerii, iar șobolanii înnebuniți se buluceau spre exterior în căutarea prețiosului oxigen. Aici, cu ochii bălăciți de apă și cu burțile umflate, alergau dezorientați de colo-colo în căutarea unei înșelătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mari, aproape cât o pisică, de parcă ar fi fost clonați undeva, pe o altă planetă, puternici, cu ochii mici și răi ce scânteiau și te sfredeleau cu o ură înfricoșătoare. Loveam în neștire, automat, aproape inconștient, cu brațele obosite, transpirat, mânjit din cap până-n picioare de sângele împroșcat, precum și de terciuiala aia scârboasă obținută din loviturile apocaliptice rezultate din trăsnetul unei lopeți vâjâitoare. Lovitură după lovitură aplicate cu forță, fără milă și sângele țâșnind din boturile lor murdare, pline de noroi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fi căzut pradă unui liberalism sălbatic, cu iz balcanic. Toată lumea nu visează decât să se îmbogățească rapid, fără măsură și fără umbră de etică. Ura de sine a românilor, veșnic nemulțumiți de ceva sau de cineva. Societatea în ansamblu este mânjită cu un strat gros de indolență și nepăsare, fatalism și grosolănie. Mitocănia ca stare de spirit. Mă întreb cu multă îngrijorare, cu frică chiar, dacă va rămâne ceva din toate experiențele mele din Occident, dacă ele mă vor ajuta să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acum, trei biblioteci mari, cu rafturi de lemn, încărcate provizoriu cu cărți, pentru că încă nu fuseseră nituite, țintuite în perete. Ei bine, a venit cutremurul și toate trei bibliotecile s-au prăbușit peste masă. Erau în casă maldăre de cărți mânjite cu zaț de cafea neagră, cremă de ciocolată și alcool cu miros pătrunzător. Totul amestecat cu cioburi de cristal și de porțelan. O scrumieră mică de cristal fusese proiectată în ecranul televizorului, se aplatizase și se lipise de el ca
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
un escroc. În realitate, nu-i place să spună: rămîn... (...Eu nu sînt om al memoriei, ci al clipei care urmează. Labirintul nu mă mai interesează după ce l-am părăsit. La ce mi-ar folosi să mă Întorc? Să mă mînjesc de sîngele unui monstru mort? Aud adesea vorbindu-se despre curajul de a lumina cu o torță amintirea lucrurilor care au fost. Dar mie nu-mi place să spun: am iubit. Vreau să spun: iubesc. Și: voi iubi mîine din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]