1,061 matches
-
ploii de vară, gândăcelul de colorado, buburuza, furnica albă, muntele care este așezat pe pământ, care fără pământ, indiferent cât de mare și puternic este, ar cădea, faci o statuetă mică și scumpă, din piatră neagră stră lucitoare, șlefuiești cu mânuțele tale roz o piatră strălucitoare neagră, lată jos, să sugereze pământul, și mai ascuțită sus, să sugereze piscurile, și partea lată de jos se termină într-una dintre laturi abrupt, să sugereze căderea muntelui, cu mânuțele tale șlefuiești și sufletul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
stră lucitoare, șlefuiești cu mânuțele tale roz o piatră strălucitoare neagră, lată jos, să sugereze pământul, și mai ascuțită sus, să sugereze piscurile, și partea lată de jos se termină într-una dintre laturi abrupt, să sugereze căderea muntelui, cu mânuțele tale șlefuiești și sufletul iubitului tău, care va ajunge la momentul potrivit în patul tău cel nou, așezat pe pământ. șase în al patrulea loc: ai noroc și prinzi multe broaște-care-spionează-pentru-dușmanii tăi, broaște din acelea mici și urât mirositoare, precum
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mal, cu genunchii la gură, ca după o muncă făcută ca lumea. nouă în al patrulea loc: după o înviorare consistentă, cu exerciții complicate de tai chi, lansezi mândrețea ta de plută pe apele roz ale lacului și vâslești cu mânuțele și piciorușele tale, testezi din nou forța și abilitatea zeilor corpului tău, benzaiten se întrece cu bishamonten, iar ebisu cu daikokuten, tu îi strunești, să nu ajungi în derivă sau să nu te învârți pe loc, îi înveți să lucreze
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
forma prelungă, de coloană, rigiditatea propriului penis. Eram blocați într-un tunel. Nu puteam fi absolut sigur, dar, după felul în care gâfâia și i se frângea uneori vocea de Rudyard Kipling, bănuiam că profesorul se juca pe ascuns cu mânuța. *** Bang! Mai târziu, după o investigație în profunzime, cu termometrul rectal și o gamă largă de teste și analize, medicul legist fusese în măsură să dea presei o declarație cam prezumțioasă. Dan, afirmase el, nu prea înțelesese ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-te și vorbește cu el. Aș fi foarte surprins să aflu că are o explicație logică pentru numărul pe care îl face. Eu cred că are senzația că, vorbind suficient despre organele genitale ale femeilor, va reuși să-și pună mânuțele murdare pe vreo câteva exemplare vii. Bull regretă instantaneu că spusese asta. — Probabil că asta e atitudinea ta, replicase scurt Juniper, proiectezi. „A proiecta“ era unul dintre cuvintele pe care le folosea cu plăcere. Pe timpul sejurului petrecut pe tărâmurile psihoterapiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tuturor străduințelor mele? Zise ea. Pentru asta te-am hrănit eu cu măduvă de urs și de leu, pentru asta te-am învățat să dobori dragoni și, întocmai ca pe Hercule, te-am deprins din leagăn să gâtui șerpi în mânuțele-ți de copil, numai pentru a scoate din tine un Adonis moleșit? Nopțile ce mi le-am petrecut veghind cu ochii la stele, fibrele calde încă din carnea vitelor, sorții ce i-am aruncat, zodiile au mințit deci arătând că
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Amis - nu i-a citit opera, dar de curând au fost câteva cazuri de plagiat, de furt de text, și lucrurile au ajuns în paginile ziarelor și revistelor. Deci, am început eu să socotesc. Micuțul Martin a fost prins cu mânuța-n caraiman. Un hoț de cuvinte. Voi ține minte chestia asta. Între noi doi există deja o afacere bine pecetluită - atât pentru proiectul de scenariu, cât și pentru forma lui definitivă. Ia stai așa, am spus eu, îl putem angaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
justifică voința de a nu muri. Se simte, ca Petre Țuțea, „român de meserie”, “român prin vocație”, așa cum de mic a fost crescut în casa părintească. În luminișurile cu iarbă și trifoi din suișul colinei se vede copilul, prins cu mânuța de roata istoriei, păscând oițele casei cu șapte copii, spre bucuria binecredincioasei sale mame și a vrednicului său tată. O casă și o familie în care domneau credința și chibzuința, veselia și veșnicia. O casă plină de respect și armonie
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cu sudoarea dragostei sale. Am văzut copii în brațele mamelor ce-i cuprindeau cu toată afecțiunea lor de sorginte divină, copii cărora, oricâte bomboane colorate, oricâte jucării le-aș fi arătat dăruitor, nu-și luau ochii de la mame, făcând cu mânuțele și ochișorii lor trup și suflet cu cele care i-au adus cu încredere pe lume: pui de români, frumoși, inteligenți, energici și gata să înceapă a vorbi și umbla prin toate colțișoarele casei, prin toate sertarele și cutiile, curiozitatea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
-o nici doar pentru că o dată, pe când o conduceam acasă, ca de obicei, într-un decembrie înzăpezit, s-a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un Pentru D., vingt ans après 17 bec chior, și-a strecurat mânuțele ude în buzunarele palto nului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becu lui ningea cu o furie nemai po menită. Pentru asta o iubesc abia acum. Adevărul este că
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în viața tuturor. SCLIPĂTUL Ca de obicei, pe la ora asta, Alina Teodora Ungureanu, de zece ani, și buna sa prietenă, Maria Toma, de unsprezece, reveneau, cuminți și liniștite, de la joaca de după amiază. Cum veneau, ele, pe alee, ținându-se de mânuțe și nameiscoțând nici un cuvânt, au izbucnit, spre surprinderea trecătorilor,într-un râs cristalin, molipsitor, privind, simultan,într o direcție anume, pe cer, unde, un ceva, nedefinit, totuși, un ceva, deosebit, a strălucit, fulgerător, după care a dispărut. Și ele râdeau
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
într-un moment de foc,în fapt, două rândunele, ce era gata-gata să se ciocnească,în zborul lor săgetător, dar, care, au alunecat, una pe lângă alta, ca două năluci, acum apărând, acum dispărând! Apoi, Alina-Teodora și Maria, ținându-se de mânuțe, au continuat să se deplaseze, pe alee, către casele părintești, după joaca din după amiaza acelei zile albastre, de început de vară toridă...cevaul acela, rândunelele, adică, dispărând,în oceanul alb-albastru, al cerului imens, de deasupra noastră, a tuturor! DULCII
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
că se înnoptase demult. Era cam răcoare. Elîi oferi pelerina pe care o ținea, de obicei, ca rezervă,în minigentuțadiplomat. Ea i-o acceptă. Unde mergem? Nu-s hotărâtă. La mine, dacă te invit, vii? Desigur. O luă delicat de mânuță, ea se lăsă, dusă, la propriu și la figurat. Au ajuns, cu bine, la vila profesorului. Intrară. Fast. Mult fast. Simte-te ca la tine acasă, o îndemnă el. Așa o să încerc să mă simt. Ca la tine acasă. Da
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fi de făcut. Sunt de acord cu tine. De când facem unirea? De azi. Vii la mine, ori merg la tine. Cum vrei. Am stabilit să mergem la mine. Întâi s-a dus acasă, și, după ce și-a luat odraslele, de mânuțe, odată cu înserarea, mi-a trecut pragul casei. Puii mei cu puii ei au făcut cunoștință. Am fiert un ceaun mare cu cartofi. Am adus, de afară, două oale, mari,pline cu lapte prins. Ne-am ospătat, bine , cu toții, după care
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și Elena pășesc mândri înainte. Peste noapt,e inventează ministere, sărbători și ocazii, iar ea îl răsplătește calină cu devotament, cu iluzii și cu ceva ce nu pot scrie acum în acest jurnal. L-au luat fiecare de câte o mânuță pe micuțul Boc, cel înfiat de șase ori până acum și până la desfierea inevitabilă, îl plimbă prin bâlciul de două parale a României de azi, îi zâmbesc drăgăstos, îl mai altoiesc din când în când, pe furiș, nu în văzul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și frumușică Are ochișorii-albaștri Parcă e cerul cu aștrii Obrăjorii roșiori Îi sărut de mii de ori. Și năsucul mititel Parcă e un năsturel, Iar gurița ei micuță N-are dinți, numai limbuță. Perișoru-i castaniu E scurt și zgribulit. Cu mânuțele ei mici Prinde tot ca un arici. Și când plânge câteodată Mama o hrănește-ndată. Îi vorbim și ne ascultă Parc-ar vrea să ne răspundă. Doar un gângurit hazliu Scoate ea într-un târziu. Toată lumea o iubește, O alintă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de persoane, Care doar te-au amăgit. Te-ai lăsat scufundată în lacrimi, Ai uitat să mai zâmbești. Ai uitat cum răsărea soarele Pe moșiile lumești. Ai uitat de noi, păgânii, Ce săream din floare-n floare Cu tine de mânuță, Înspre răsărit, spre mare. Mai ții tu minte, drag copil? Îți mai amintești de noi? Când îți va fi mai greu Oare faci pași înapoi? Dacă da sau dacă nu, Răspunsul ți-l vei da doar tu. Printre răni și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ciorchinii grei ai zeilor în butoaiele muritorilor, prin care alergam, mă jucam și mă ascundeam de bunicul, dar acesta când mă găsea mă lua în brațe și mă arunca către cerul cristalin, pe care eu încercam să-l prind cu mânuțele. Pe cerul cristalin apăruse un covor multicolor, apăruse ”curcubeul copilăriei”. El strălucea datorită copilăriei mele, dar odată cu apariția adolescenței, copilăria începuse a se sfârși, la fel și Curcubeul copilăriei mele. Copilăria are o rețetă unică nescrisă: o rază de soare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încearcă să-i deschidă ochii Regizorul, nu miroși conflictul? Mocnește de ani buni, și voi nimic, se indignează, în locul tău aș fi scîrbit de băieții ăștia finuți ai Securității care-și bagă nasul peste tot, gudurîndu-se pe după piciorușele Geniului, lingîndu-i mînuțele, pupîndu-l în fund. Sînt de înțeles, zice Comandantul, sîntem o țară de turnători, deși tuturor le-ar șade mai bine dînd din coadă sau făcînd un țîș de cățeluș în vreun colțișor decît să pozeze acum în mari revoluționari. — Cine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ar putea întîmpla dacă Părințelul ar da peste voi așa din întîmplare. Ce explicații i-ai da? Nu poți spune nici că ai uitat că nu-și mai primește corespondența acasă, din moment ce de vreo doi ani încoace chiar tu cu mînuțele tale ai obligația s-o aduci aici aproape în fiecare zi, și nici că ai încurcat din neatenție vreo adresă și te-ai pomenit fără să-ți dai seama exact la ușa ei. Cine o să te creadă? — Adevărul e că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ați tăcut mîlc, v-ați gîndit că e peste puterile voastre, că nu merita să vă riscați pielea pentru atîta lucru. Și la urma urmei îi facem și lui Roja un pustiu de bine, v-ați gîndit. O să ne sărute mînuțele că l-am protejat într-un moment critic, că l-am împiedicat să se expună rafalelor care nu conteneau să lovească șandramaua aia din mijlocul bulevardului. Am sau nu dreptate? Numai că aici v-ați înșelat amarnic din două puncte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pusese capul pe sânul ei veșted și adormise. Nu se simțea nici o mișcare și nu se auzea nici o voce. Nu știu cât am stat așa în timp ce el moțăia, dar îmi amintesc că mă durea spatele când a deschis ochii. Și-a pus mânuțele în jurul gâtului Bunicii și a sărutat-o. L-a îmbrățișat și ea și apoi l-a dus înapoi la mama lui care a lăcrimat când a văzut zâmbetul de pe fața băiețelului ei și apoi a plâns din nou când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
te joci? îl întrebă cu blândețe sclavul. Atunci zâmbi și copilul și scoase de după o tufă o bilă netedă de piatră. - Cine a făcut-o? îl întrebă Auta. Sau ai făcut-o tu... Copilul îi întinse bila, prea grea pentru mânuțele lui: era mult mai mare decât pumnul unui bărbat. - N-ai făcut-o tu? întrebă sclavul din nou și luă bila. Copilul îl privea îngrijorat, neîndrăznind să vorbească. - Hai să ne jucăm! strigă Auta cu glas vesel. Un păstor se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe sfera netedă. I se văzu întîi unghia. Apoi încheietura, după aceea degetul tot și în sfârșit mâna întreagă. Se pregătea să repete jocul, dar se opri deodată speriat. Omul negru nu mai râdea ca adineauri și se uita la mânuța de pe bila de piatră cu niște ochi holbați care pe copil îl înspăimîntară. Amuți cu totul. Apoi își luă repede bila și împiedicîndu-se în iarbă fugi spre păstori. Dar Auta nu-l mai vedea, se întorsese spre răsărit și privea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
funerare deasupra mormântului deschis: — Căci eu sunt Învierea și viața... Urna fu coborâtă și mormântul acoperit. Fiicele lui Du Maurier plângeau Încet, strângându-se În brațe, dar Emma, mai tare, rămase dreaptă, cu câte un nepot de fiecare parte, cu mânuțele Încleștate În mâinile ei, cu chipul impenetrabil dincolo de văl. Ainger invitase familia și pe prieteni la el acasă după aceea, la o gustare. — Veniți, nu-i așa, domnule James? Îi spuse Emma În cimitir, În timp ce Îi lua mâna În ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]