1,032 matches
-
de om! Înalt! Masiv! Un colos! Nici nu știu cum am urcat spre El. Inima mi se zbătea ca o vrăbiuță prinsă-n laț. Picioarele-mi păreau grele. Abia am urcat ultimele trepte. Îmi întinde mâna Sa de uriaș. O iau în mânuța mea și dau să i-o sărut. Mă fâstâcesc de tot. Și el râde și mă cercetează îndelung, strașnic de mult, cu niște ochi mari, încețoșați, în care s-au adunat parcă toate pâclele unduitoare și grele de taine, ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
doi copilași de la grădiniță; și când el ajungea în dreptul cabinetului său se oprea, se descoperea (fiindcă avea o pălărie cu borurile largi, à la Caragiale), o privea și o sorbea din ochi, se ridica pe vârful picioarelor și-i ridica mânuța sus și i-o pupa îndelung, urându-i "o zi bună!", apoi mai stătea și o privea încă două-trei clipe, cum sărea sprintenă și alintată pe treptele ce urcau la etaj, unde era biblioteca. O dată, când n-avea ore, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de mână, m-a dat la o parte și unicul punct de sprijin găsit a fost aragazul încins de varza pusă la cuptor. Din acel moment a început un calvar pe care numai mama mea l-a dus în spate. Mânuțele unui copil de doi ani de zile aveau arsuri foarte grave, iar persoana care s-a dedicat trup și suflet perioadei de spitalizare și perioada de recuperare ulterioră a fost mama. Tot mama a fost cea care s-a dedicat
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Copii În uniforme, pantaloni scurți la băieți și fustițe la fete cărămizii, cămăși de culoare bej și cravate roșii la gât, ne priveau deschis În față, fără nici o sfială, bucuria Întrevederii fiind Întipărită pe fețele lor. Toți Întindeau spre noi mânuțele și apoi o zbugheau În mulțimea de capete zâmbitoare. Cadrele didactice, În frunte cu directorul, se străduiau, În zadar, să țină piept valului de copii, frumoși În uniformele lor, care nu mai păstrau rândurile care le fusese impuse inițial. În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
se mai lucrează coșuri, mături sau perii din păr natural prin mănăstirile românești, dar au început să-și facă apariția conservele de fructe, legume „bio” sau pernițe brodate minuțios, cu îngerași roz pe fond albastru, care spun „noapte bună”, cu mânuțele împreunate ca pentru rugăciune. Un kitsch evident, dar foarte delicat, având un anumit farmec, care își depășește astfel condiția, devenind artă naivă. și totuși, de ce este atât de important „artizanatul” de mănăstire în economia globală a pelerinajului ? Pentru că tocmai acest
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cum erau copiii, și la Auschwitz, cu niște piciorușe ca niște bețișoare, cu niște burți enorme, cu o fețișoară mică, trasă - erau un fel de mumii umblătoare acești copii. Dezbrăcați și goi, destul de dezbrăcați și-n toiul iernii și cu mânuțele lor dezgropau coji de cartofi și ce mai găseau În aceste lăzi de gunoaie, În timp ce veneau, totuși, subvenții din țară - nu știu, de la diferite organizații - pentru acești copii. Dar erau și neoameni conducătorii aceia. Se știa că se făceau și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
această minune. Cerul se coboară la noi prin curăția și nevinovăția ființei acesteia, despre care nu știm decât că este minunată. Ființa noastră se împrospătează și se înalță dincolo de toate răutățile și meschinăriile, doar privindu-i ochii de lumină și mânuțele dulci și parfumate de crini în soare. Ah, strângi la piept taina vieții, purificându-te în sărutul ei sfânt. Zâmbește, apoi râde în cascade de lumină... Dumnezeu se lasă îmbrățișat și te privește cu dragoste prin luceferii scânteietori care ard
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
copacii în grădina Sub povară se înclină. Ninge-ntruna.... Zgribulite Vrăbiile-și spun De nevoi, sărind, grăbite, Lângă gard și pe șoptite Povestesc ca-n nopți dorite, Pe cărările-ntocmite, Vine Moș Crăciun. Ninge! de Otilia Cazimir Ssst! Măicuța gerului Cu mânuța înghețată, Bate-n poartă cerului Și întreabă supărată: Unde-s stelele de sus? Iaca, nu-s! Vântul rău le-a scuturat Și le-mprăștie prin sat. Uite una: s-a desprins Dintr-o margine de nor Și coboară-ncetișor... Oare a
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Brăduleț, brăduț, drăguț Ninge peste tine. Haide, hai în casa mea, Unde-i cald și bine. Pom de Crăciun te fac O, ce bucurie Cu beteala am să te-mbrac Și steluțe-o mie. Și fetițe și băieți Bătând din mânuțe, Ți-om cântă și ne-om juca Cântece drăguțe. 100 Colindătorii Afară ninge liniștit Și-s sobă arde focul Iar noi, pe lângă mama stând, De mult uitarăm jocul. E noapte, patul e facut, Dar cine să se culce, Când mama
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
o fi pierit, poate mai stă și astăzi în gazdă la harnica furnică. Oana Hobincu PINGUINUL Pe ghețarul mare, Șade-un pinguin la soare. El e alb cu pete negre Și e mare cât se vede. Are piciorușe scurte Și mânuțe de păpușe. La gât, papion dungat, Pare bine îmbrăcat. Stă la soare Privind în zare Cu gândul la un pește mare. Fericit este că-i pui Și-l iubește mama lui. Liviu-George Vasilache LĂBUȘ Ieșind de la școală, mă plimbam prin
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Dobrița chiar nu voia să o vadă muncind cu greu pe la unii și pe la alții pentru o bucată de pâine. Zilele treceau Și Mura, fata drăgălașă cu părul împletit în cosițe mătăsoase, se făcea din zi în zi mai frumoasă. Mânuțele ei mici încercau cu greu să desc i f reze ta ina împletitului, doi pe față, doi pe dos... Trebuia să facă și ea ceva. Pentru o bucată de săpun, de la o vecină mai înstărită, a croșetat o pereche de
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
la plecare. Nu avea altceva. Doar duioșia cu care a îmbrățișat-o. Cei doi frați ai ei, simțindu-se într-un fel defavorizați, nu reușeau să știe dacă pentru Mura va fi o bucurie sau nu. Și-au strâns toți mânuțele, ca atunci când, singuri fiind, au bătut la poarta bunicii. S-au despărțit cu greu, dar s-au despărțit! Picioarele fraților ei, goale și pline de praf, au străbătut drumul pe cealaltă parte, pentru a uita, ori pentru a nu fi
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Mura să îi povestească pățania. O, Doamne, să fi fost oare, vreodată, un copil mai necăjit decât Mura? Era vestită prin aceea că, la vârsta ei, reușea să împletească frumos, cu modele, cu flori și frunzulițe pe pieptare. Dar numai mânuțele și ochișorii ei știau cu cât efort! Sub lumina lămpii cu gaz, andrelele străluceau în mișcare ritmică și rapidă. Toți se minunau când, dimineața își răsfățau privirile pe un lucru bine conturat și frumos. Dar, uneori a fost și răsplătită
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
care ne-ar putea reține atenția - și compasiunea. Iar dacă acestea n-ar fi doar declarative, teoretice, abstracte, ar fi ideal. Maica Tereza, supremul meu exemplu în materie de etică aplicată, mergea în cocioabele de leproși și îi mângâia cu mânuța ei zbârcită, de Sfântă Vineri reală și contemporană. Miloșii ori protestatarii noștri de serviciu mai bifează un program european, mai iau un salar, mai înhață o bursă pentru lacrimile lor... Mulți cad la proba practică, pe care nu altcineva, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Friedmann, ne explicase o lege a fizicii printr-o analogie extrem de simplă. Baronul Munchausen nu se putea extrage singur din mlaștina în care intrase, trăgându-se de păr în sus, fiindcă una din legile fizicii îl împiedica să facă asta. Mânuțele mele nepricepute, față cu tehnologia abisală a mașinii trase mai încolo, trebuiau utilizate într-un mod mai complex, ca o prelungire a creierului care, până atunci, păruse bleojdit, opac, complet nefuncțional. Cu un zvâcnet de demnitate și o reminiscență de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Doucet 49? Cred că e foarte drăguț din partea ta că nu te-ai supărat că ți-am cerut să mergi acolo. Cum e pălăria mea? Au întrebat oamenii multe lucruri despre Kiel? Cât mi-ar plăcea să-ți strâng ușor mânuța! Cu bine, pentru moment, micuță Prințesă. E deja noapte târziu. Să-l visezi pe prietenul tău, W. Adieu. Sire, dragul meu prieten, Îți scriu câteva rânduri ca să-ți spun care va fi itinerarul nostru în Germania și să vezi dacă
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
s-a lipit de mine, mi-a luat mâna și mi-a condus-o, nerăbdătoare, de la genunchiul cald, în sus, spre coapse. Acolo... acolo... am crezut că mă topesc de frică... acolo, în umezeala aceea cleioasă, catifelată, lacomă, înghițindu-mi mânuța până aproape de cot, în timp ce zgomotul monoton al clasei ne acoperea ca un cort ocrotitor, ferindu-ne de restul copiilor, vrăjindu-ne ca-n basmele cu zâne binevoitoare și clipocitoare... iar profa, mișcându-se încetișor înainte și înapoi, închisese ochii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
o dată cu epidemia. Pe 5 aprilie, în duminica Floriilor, mica prințesă a fost lovită de scarlatină. Patru zile mai târziu, în Joia Mare, a murit cerând apă: "Apă, apă de la Peleș!". Mama ei era în genunchi lângă ea și îi ținea mânuțele. A asistat la această nimicire a sentimentelor și bucuriilor ei. a închis ea însăși frumoșii ochi albaștri ai copilei și, fără nici o lacrimă, fără vreun reproș, le-a mulțumit medicilor pentru îngrijirile lor, dreaptă și împietrită. Spunea: "Dumnezeu a iubit
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Prins în valurile mulțimii, ca altădată Ulise în cele ale mării haine, vei simți cum buna dispoziție se evaporă și cum, în locul ei, rămâne o zgură de furie neputincioasă. Ai fi vrut tu acel filtru de cafea pe care o mânuță vioaie de gospodină tocmai l-a umflat de pe raft. Ai sta mai mult la brânzeturi, dacă perechea aceasta de pensionari ar binevoi să se deplaseze mai încolo. Ți-ar face plăcere să zăbovești la vinuri, dacă niște tineri aparent alcoolizați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Chenzină, detergent, Ci-Co, Ceare. Sunt om mare? Mlădițe înmugurite/ Din trunchiul strămoșesc,/ Suntem copiii țării/ Pe plaiul românesc./ Șoimii patriei,/ Șoimii patriei,/ Spre lumină vor zbura. Firele de rugină se împrăștie difuz de pe fundul căzii, ca amintirea unei zăpezi. O mânuță de copil a tulburat apa. Ioana Postelnicu, Ce ne povestesc Milena și Crina, Editura Ion Creangă, București, 1982. Ilustrații de Ecaterina Draganovici Interviu cu Philip Ó Ceallaigh „Sunt un fel de Charlie Chaplin pentru literatură, fac numai chestii care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
nu ne ducă la o cârciumă din satul ăla destrămat... și am ras, în trei, o sticlă de votcă. Lica a mai vrut o gură și-am cumpărat eu, galant, înc-o sticlă. Eram deja ușor piliți. Tamara îmi tot băga mânuța subțire în buzunarul paltonului și-mi strângea „fatalusul“ ritmic, până ce-am oprit-o. Lica surâdea șiret, ca-n filmulețele ei porno, pe care i le făcuse soțul... și dânsa ne chemase (el nu era în Iași) și ni le arătase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
tău. La 97 de ani duci peste tot o mulțime de animale mici, care trăiesc în tine și se hrănesc din tine. Nevermind. Mâine o să-mi fac o programare la un spa de cinci stele. O să mă las alintat de mânuțele delicate ale unei maseuze proaspăt ieșite de pe băncile liceului. Buricele degetelor ei lungi și fine o să-mi mângâie tandru ciocurile de pe coloană, iar papagalii o să înceapă să toarcă afectuos, ca niște pisicuțe. O să-i trimit eu la culcare pe papagalii
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
la repetiții, decât la generală, a avut timp să lucreze rolul Elisabettei cu mine până la ultima ridicare de deget. Lui Montserrat îi ținea locul Yasuko Hayashi, măritată cu un italian blond și spălăcit, o micuță și-o grăsuță, cu niște mânuțe și micuțe, și grăsuțe, iar Giorgio se enerva cu ea, pentru că nu putea să obțină personajul Mariei așa cum ar fi vrut. În Oedipus Rex, la Scala, 30 de kilograme cântărea costumul de pe mine. Era numai din pietre! Noroc că veneam
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ne băga in belele. Spun că Ion o făcea pe instructorul cu noi, pentru că el avea misiunea să ne ducă la școală, pe mine și pe Petrea. Pe vremea aceea, nu se obișnuia să-l ducă cineva pe elev de mânuță la școală, oamenii aveau treabă multă, iar sarcina cădea în seama bunicilor. Cine nu avea, apela uneori la elevii din vecini, cei în clase mai mari, profitând și de faptul că toți elevii de la cl.I la cl. a VII
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
copii. Abia când totul s-a pus în mișcare, mi-am dat seama că acești copii de 5-7 ani se comportau ca niște maturi, cărau greutăți, valize, saci într-o ordine deplină. Mă uitam plin de admirație la statura și mânuțele lor mici. Înțelegeam că nu se poate ajunge la așa ceva decât prin generații și generații. De fapt, întotdeauna am crezut în ereditate. Făceau parte dintr-un neam cunoscut dintotdeauna prin forța de organizare și tenacitate. Aș aminti aici un lucru
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]