2,090 matches
-
vom întâlni cu el la Cremona, unde comandantul Caecina a hotărât să organizeze în cinstea lui munera pline de fast. Cât despre tine... — Eu? îl întrerupse Valerius furios. Nu ți-au spus instructorii tăi că nu-s în stare să mânuiesc armele? Nu ți-au povestit că în timpul antrenamentelor la pari nu reacționez? Nu știi că în două rânduri era să mor, fiindcă am fost lovit în frunte de scutul instructorului? Mă aflu sub protecția teribilă a împăratului, știu... Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iar piciorul drept îmi va fi acoperit de jambieră... Cum să mă aplec, cu un asemenea scut? Proculus ridică scutul. — Un secutor luptă cu un rețiar, după cum știi. Rețiarul are tridentul, care e o armă lungă și puternică, pentru că e mânuită cu ambele brațe. Deși ești apărat de coif, de scut și de jambieră, când ești lovit de trident e ca și cum te-ar ataca un mistreț furios. Durerea e îngrozitoare, iar de cele mai multe ori cel lovit leșină. Există o singură cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Trebuie să-ți dai seama cum e făcută. Vezi, laturile sunt de mărimea unui om; e lungă de vreo patru ulnae și cam tot atât de lată. Cântărește cam două livre. Nu poate fi foarte grea, altminteri rețiarul n-ar putea-o mânui - iar dacă ar fi mai ușoară, s-ar rupe. Trebuie să constituie un obstacol pentru tine și să-ți rupă gâtul. Vezi frânghiile de cânepă din care e făcută? Sunt groase cât a treia parte din degetul mare - e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe poarta principală. Pe poarta aceea voi ieși după ce voi vărsa sângele tău în arenă. Îl împinse la o parte pe Valerius și începu să coboare cu grijă. Scara se termina într-o încăpere îngustă și înaltă, unde câțiva muncitori mânuiau scripeții ce puneau în mișcare frânghii și contragreutăți. Sus, la o distanță de peste douăzeci de picioare, Valerius văzu deschiderile a două chepenguri ce dădeau în arenă. Bărbatul cu tunică îl îndemnă pe Flamma să urce pe o platformă îngustă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
le au în mână. Dar câți asediatori vor fi? — Mult mai mulți decât cei asediați. Nu știu câți... Știu doar că Flamma îi va comanda. A fost centurion, și mulți spun că era foarte priceput în luptă. Mașinile de război vor fi mânuite de soldați adevărați. Mai știu că împăratul i-a dat o grămadă de sesterți lui Flamma ca să te ucidă în bătălie. Valerius se sprijini cu spatele de perete. — Cred că am înțeles. — Ăsta-i spectacolul pe care Vitellius îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îi atinse brațul. — Tu trebuie să fii prima victimă în bătălia de mâine. Așa vrea împăratul. — Spune-mi câți vom fi. Trebuie să fi auzit ceva, din moment ce știi totul. Câți vom fi? — Vor fi douăzeci de soldați adevărați, care vor mânui catapultele și aruncătoarele de săgeți... Apoi, gladiatorii de la școlile din Gallia Narbonensis și din Campania. Aceștia vor fi vitellienii, în timp ce tu și alți douăzeci de gladiatori veți fi armata othoniană și veți sta... — ...în vârful colinei, sigur. Dar tu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întoarseră repede lângă ceilalți, în timp ce, jos, soldații lui Flamma ridicau săbiile spre cer, adresând un salut împăratului și mulțimii. — Fiți atenți! spuse Valerius respirând greu, în timp ce-și punea coiful. Printre gladiatorii de jos sunt soldați adevărați. Ei vor mânui mașinile de război. Își luă scutul și sabia. Trâmbițele acoperiră aclamațiile, marcând începutul luptei. Cei douăzeci de soldați din armata vitelliană se îndreptară repede spre catapulte și spre scorpiones. În clipa următoare, patru bolovani zburară prin aer, îndreptându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
De altfel, tracul B are ca simbol o creastă cu un grifon, care este pe jumătate vultur, pe jumătate leu. Sica: sabie scurtă; era totuși mai lungă decât un pumnal. Arma predilectă a gladiatorilor, deoarece este rezistentă și ușor de mânuit. Fiind ușoară și având dimensiuni reduse, poate fi ascunsă sub haine și de aceea este arma preferată a sicarilor, al căror nume provine din acest termen. Statuia Victoriei: statuia Victoriei a fost donată Romei în anul 216 î.Hr. de regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de fire invizibile. Mi-a făcut plăcere compania lor. Nu și-ar fi prăpădit acele sinucigașe pe mine. Dedesubt se aflau dalele pătrate ale grădinilor semipavate - ochiuri de apă și mici fântâni, mobilă sculptată, o femeie în salopetă care își mânuia foarfeca țăcănitoare. Păsările New York-ului își băteau aripile și croncăneau printre crengile îndoite. Se poate spune despre păsările din New York că au cam murit, și cine le poate condamna pentru asta? Ele au avut de suferit transformările produse de Manhattan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prin față ca un evantai. Vâtură-i. Fă-o. Ciorapi de băieței, mirosuri porno, grele de te ia durerea de cap, drojdie veche, cămări, prosoape jilave, mâzga din cusăturile portofelelor, transpirația palmelor și murdăria de sub unghiile oamenilor atât de nevoiași care mânuiesc chestiile astea toată ziua. Ah, pute. M-am dus la doamna McGilchrist în legătură cu mult suferindul meu dinte. Am stat sub vesta de plumb în timp ce ea mi-a radiografiat fața. a declarat dintele mort, dar încă viabil. Eu știu doar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
poate să vindece la fel de bine cum poate să și rănească. Mi-e mai frică de el ca niciodată. Cel mai tare mi-e frică de faptul că nu mai pot să-l folosesc. Grimus a vrut ca eu să-l mânuiesc încă o dată, precum un alpinist căzut. A îndreptat Trandafirul spre Thera și l-am prins amândoi cu mâinile. Eu nu am Călătorit! Oricât am încercat, nu am putut folosi Trandafirul. E un fel de paralizie a minții. Mă izolează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alții mai puternici. Teama mea de implicare, lipsa unor credințe profunde, prudența și neîncrederea mă făceau să gândesc în felul acesta păcătos. Fără să mă întreb, în fond, pe mine cine mă manipula? Credeam că sunt prea neînsemnat să fiu mânuit de altcineva. Eram și eu plin, ca mulți alții, de ideea că totul în jurul nostru este conspirație, complot și urzeală de secrete mânuite de alții. Am ajuns acum să nu-mi mai pese de asta. Dar văd că obsesia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să mă întreb, în fond, pe mine cine mă manipula? Credeam că sunt prea neînsemnat să fiu mânuit de altcineva. Eram și eu plin, ca mulți alții, de ideea că totul în jurul nostru este conspirație, complot și urzeală de secrete mânuite de alții. Am ajuns acum să nu-mi mai pese de asta. Dar văd că obsesia este puternică la prietenii, la cunoscuții, la majoritatea celor cunoscuți. Viața noastră toată, constat acum, după tot ceea ce se spune și se scrie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cherchelindu-se destul de ușor și vorbind întruna, ca într-o obsesie, despre tot ceea ce făceau ei în birourile lor de pe Sărindar. Habar n-avea de text, deși cu toată puținătatea puterilor sale fusese unul dintre cei care, într-o vreme, mânuiseră și ei un fel de text. Așa cum eu, scriind toate acestea, mă las descoperit nu în imediata lor vecinătate, în atingerea cuvintelor mele, ci mă dezvălui mie însumi abia acum, prin repetatele eliminări pe care le operez. Prin permutări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
erau strict obscene. „Laringele e un organ ca oricare altul, cu asta nu trebuie să ne batem capul”, gândi Noimann. Îl obsedau acum protezele dentare. Piciorul care-i apăruse În cameră nu cumva era un mecanism computerizat ce putea fi mânuit de la distanță? Oare nu cumva profesorul Jan Perjovski, un om, de altfel, admirabil, dar cu apucături ciudate, avea puteri depline asupra lui? Sau piciorul făcea parte din recuzita lui Satanovski și acesta Îl trimitea În misiune stând comod Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
halucinație. O halucinație de care făcea haz Lilith, stând În pat picior peste picior, Înconjurată de cărți de tarot. Urmărind-i mișcările grațioase, Noimann Își aduse, nu știu de ce, aminte de inginerul Satanovski, cel care făcea la Corso diverse exchibiții, mânuind cărțile de joc cu atâta viteză și atâta dexteritate, Încât, desfășurându-le În aer, putea reconstitui din ele diverse scene din spectacole de operă sau cabaret... Mânuind cărțile și zarurile, inginerul se comporta ca un adevărat magician. Sub bagheta nevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
știu de ce, aminte de inginerul Satanovski, cel care făcea la Corso diverse exchibiții, mânuind cărțile de joc cu atâta viteză și atâta dexteritate, Încât, desfășurându-le În aer, putea reconstitui din ele diverse scene din spectacole de operă sau cabaret... Mânuind cărțile și zarurile, inginerul se comporta ca un adevărat magician. Sub bagheta nevăzută, În fața comesenilor apăreau personaje cunoscute care, după ce-și intonau o parte din arie, se topeau, dispărând În neant. Nu cumva, se Întrebă stomatologul Paul, Satanovski Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Fața sa pătrată, cu umerii obrajilor ieșiți În relief, Încadrată Într-un fir de bărbuță neagră care-i scotea În evidență maxilarul proeminent, nu se potrivea deloc cu mâinile sale albe, neașteptat de delicate, cu degete lungi și subțiri, care mânuiau cărțile (și zarurile) cu o măiestrie ieșită din comun. De fapt, Întreaga Înfățișare a lui Satanovski era un paradox. Nasul Îi era nespus de mic, lipit parcă sub o frunte Înaltă, scobită la tâmple, sprâncenele stufoase, pleoapele galbene, bărbia bombată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aici?” Zadarnic, zadarnic. Totul e mort, totul e stins, acoperit de pânze de păianjen, pentru totdeauna... „Lilith, Lilith? Încotro ai plecat? Umed ca un limax, mă târâsc pe străzi În căutarea ta... Lilith, Lilith...” Degete subțiri de damă Înfulecă ficat. Mânuiesc cu multă Îndemânare cuțitele și furculițele de pe masă. Taie ficatul cu gingășie. Bucăți-bucățele. Îl Împing la marginea farfuriei. Ce clinchet plăcut. Ți se face foame și mai ales sete. Buzele sunt crăpate. Firicele de sânge se preling din gingii. „Lilith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
astupe cu ele găurile făcute de gloanțe. Până atunci misiunea lor se limita la supravegherea drumului de țară, ierbos și nu prea umblat, pe care cineva, un trecător rătăcit, dacă ar fi trecut, ar fi ajuns În bătaia pistoalelor mitralieră mânuite cu Încă destulă stângăcie de colegii lor de dincolo de deal. Grințu se ridică din nou În capul oaselor. Era clar că-i revenise cheful de vorbă. Deci o arestare? - Întrebă el din nou. — Aș zice că mai Întâi o delațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
abia sosea la Școala de ofițeri de rezervă, dacă ar mai fi Întârziat câteva ore ar fi trebuit adus pe sus, cu escortă, iar celălalt, Zare, fusese singurul dintre recruții de la trupă care răspunsese da la Întrebarea: cine știe să mânuiască o mașină de tuns? Aceste două calități sunt la originea cunoștinței lor și nu e deloc greu de presupus În ce fel. Grințu visase toată viața lui să devină regizor de film. Poate că această dorință se născuse În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un nou guvern care accepta să capituleze punând condiții. Apele mari ar fi pătruns În ordine și sub controlul ecluzei În valea pârâului mic, se mai putea salva câte ceva, iar cei care făcuseră ecluza aveau cel puțin dreptul s-o mânuiască o vreme. Din păcate șobolanul păzit de Rattenhuber avut noroc, ecluza n-a mai fost construită, iar constructorii ei au fost executați până al unul. Războiul a mai durat 9 luni și a mai făcut câteva zeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se așeză la mașina de cusut. Am terminat ața, spuse după un timp. Ia să văd ce-ai făcut tu aici. Ei, dar e chiar frumos, bravo! Vrei să mai coși? Da. Fetița stătu toată ziua în preajma mamei, învățând să mânuiască acul. Când totul fusese terminat, privea cu drag lucrurile cusute și călcate de mâinile harnice ale mamei. Trei rochițe de catifea vișinie și trei capoțele stăteau așezate frumos pe umeraș, așteptând să fie îmbrăcate în ziua de Paște. Pe pieptul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și bot de câine, a început să latre cu furie la Rogero, pentru a-l face să se întoarcă spre dreapta și s-o apuce pe drumul veselei cetăți; dar viteazul cavaler exclamă: Asta n-o s-o fac atâta vreme cât pot mânui sabia, și i-a vârât vârful spadei sub nas. Monstrul a încercat să-l lovească cu unțăpoi, dar Rogero fiind mai iute decât el îi și vârî sabia în trup cu atâta putere, încât lama a ieșit de un lat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe pervazul căreia ardea lampa. Asta dovedea că hangița îl aștepta... Dar cum să intre? Îi pierise curajul parcă. Lui, căruia nu-i era teamă nici de o pușcă îndreptată spre el. Atunci se baza pe iuțeala cu care putea mânui cele două pistoale sau flinta... Acum, însă... În acea clipă, pe poartă a intrat feciorul hangiului. Cu toată sfârșeala care îl cuprinsese și durerea din umăr, într-o clipă a fost în fața lui. Acesta nu s-a speriat, ci a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]