1,063 matches
-
geostaționară, la verticala coloniei. O sirenă mugi, cu toate că nu era nimeni să o audă. În compartimentul de îmbarcare se aprinseră girofarurile, unde nimeni nu putea să le admire jocurile de lumini multicolore: roșii, albastre și verzi. Pistoane hidraulice gemură. Elevatoare mârâiră pe șinele lor, timp în care cea de a doua navetă era împinsă pe dispozitivul de arimare superior. Niște roți se blocară. Scripete și leviere purceseră la coborârea navetei în tubul de lansare. Când aparatul ajunse în poziție de lansare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
anchetelor, să verificăm dacă clientul e perspicac.“ „Vă pot ajuta cu ceva?“ Întrebare-standard, plată, devia atenția de la adevăratele întrebări. Cine erau ăștia? De unde-mi știau numele? Unde fugise Mihnea? Și, mai ales, ce se întâmplase aici? „Noi punem întrebările!“, a mârâit Rapotan. „Da, noi.“, s-a apropiat și Penciu. Îi simțeam respirația, mirosea a varză. Cine naiba mânca varză la micul dejun?! „Vecinii ne-au spus că ați fost ultima persoană care l-a văzut pe domnul Popa. Imediat după cutremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu brațele pe lângă corp, și el îți ghicea marca. Se uita la ceas ca la diamante, cu un fel de-ochean scurt proptit mereu în ochi. Pe urmă îl punea bine, într-un sertar căptușit cu catifea. Îți lua comanda mârâind și te dădea afară; a doua zi, ceasul era gata, îți schimbase și curelușa. Dacă aveai nevoie de-o curea, mergeai la magazin, ți-o cumpărai și plecai fericit cu ea în pungă. Acasă, descopereai că îi mai trebuie vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nu se zărea nici casa, nici gardul, cu-atât mai puțin culoarea. Farurile orbecăiau prin apă și beznă. Drumul dispăruse, mașina se scufunda ușor, roțile patinau pe dedesubt. Puteam să fim și-n Techirghiol, nu era mare diferență. „Aici!“, a mârâit Mihnea, „Urc-o pe dâmbul ăsta!“ Am tras de volan și-am ieșit din apă cu roțile din față. Nu era bine: parcă simțeam cum se ridică aburii din motor. „Stai că-ți deschid eu.“ Mihnea a sărit din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Hărțuită sexual și trepanată psihic, fetița mea se hotărâse-ntr-o bună zi să evadeze și, eliberându-se din laboratorul de inginerie genetică al sufrageriei, luase calea domiciliului părintesc. Abia acum, jubilau pițipoancele, Adina-și făcuse dreptate. „Ironic, amicul...“, a mârâit Mihnea. „N-ai fi zis, dacă te luai după caligrafie. Cine-i Adina?“ „O iubită de-a lui din Pitar Moș.“, am improvizat. „Una roșcată, cu gura și pantofii mari, de Robespiere.“ „Mai zi...“ „Ochi căprui, talie-ngustă, da’ niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
străzile și le purta nenorocitele de vieți spre-apocalipsa cerebrală: acolo-n rupturile vaselor sangvine, în punctul de sutură al retinei cu întunericul se scufundau toate imaginile trecutului și nimeni n-avea să se mai sinchisească vreodată de ele. „Aha!“, a mârâit Mihnea. „Aici avem ceva.“ L-am văzut cum selectează un fragment și-l mută în alt fișier. Cred că era ultima frază, n-am prins prea bine, oboseala începea să-și spună cuvântul. „Ce anume?“, am insistat. „Apocalipsa cerebrală... Formula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o adresă la alta, de la o scenă la alta, de la un nume la altul, de la un motor de căutare la altul. Și-a bătut joc de noi.“ „Nu înțeleg...“, a zis Maria. Nu era singura. „Să fiu mai clar.“, a mârâit Mihnea. „Nici Paul, nici Bidileanu nu există cu-adevărat.“ „Imposibil.“, am protestat. „Pe conul Paul doar eu știu de câte ori l-am păcălit. E cobaiul ideal. Îl cunosc ca pe buzunarele mele, și-l stimez cam la fel. Iar Bidileanu probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că nimeni nu-l știe? Vorba lui Alex: suntem aici patru intelectuali - un matematician, un avocat, un expert în artă și-un profesor de literatură. Cum se face că nici unul nu i-a citit cărțile?“ „Avocatul nu se pune!“, a mârâit Mihnea. „Ăsta-i funcționar, nu intelectual!“ „Hai, mă, fii serios!“, s-a supărat Maria. „Celebritățile sunt discrete...“, a presupus Mihnea, îmblânzindu-se puțin. „Nu știi niciodată unde stau și ce scot.“ „A ajuns deja la Neptun.“, a precizat tânărul Lupu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a zis Mihnea, turnându-și încă o cană de cafea. „Doar așa o să dăm de capătul poveștii.“ „Să-l răpim pe cel mai mare scriitor român în viață?“, s-a minunat tânărul Lupu. „Ăsta n-aude bine sau ce?“, a mârâit Mihnea. Și-a șters cafeaua din barbă cu dosul palmei, apoi palma de pantalon. Nu rămâneau urme. Înota într-un trening negru, era singurul dintre noi care se schimbase. „E singura soluție. Îl facem pachet, îl băgăm în mașină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dinu, cât și vecinii (cu precădere maminetele, pe care le observai ziua atârnate de geamurile bucătăriilor și noaptea adormind pe televizor) îi hrăneau omenos. Pajura gemea de adăposturi improvizate. Nu întâlneai scară, tufiș sau mașină abandonată din care să nu mârâie o voce. Cine nu era de-al casei se-oprea la colț, în stația de troleibuz; după unsprezece, când pleca și-ultima mașină, nu mai răspundea nimeni de tine. Poșta venea dimineața cu un furgon și-arunca de pe geam corespondența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un bărbat frumos Cezar. Dacă aș fi fost homosexual, m-aș fi îndrăgostit de el. Genul de om pe care l-ai fi așezat pe vremea lui Eminescu, la braț cu Macedonski. „Băi, Cezare, tu nu te pieptăni niciodată?“, a mârâit Mihnea. Chestia cu berea părea să-l fi indispus definitiv. „Cu-cum să nu!? În fiecare lu-lună, în pri-prima zi.“, s-a apărat Cezar. Pe cap îi creștea o chică paranormală, bântuită de vârtejuri. Eczema îl muncea aproape tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai bun alături. I-aș fi mulțumit, nu știu de ce. L-aș fi sărutat și pe gură, dacă n-ar fi fost atât de bărbos. „Cezar, cu combinațiile lui...“, am zis, în loc de-orice altceva. „Nu-i prima oară.“, a mârâit Mihnea. Știa el ce știa. O mai pățise o dată, prin ’88, în Drumul Taberei. Cezar îi înjurase pe unii într-o scară de bloc: doi elevi de liceu, mici și pirpirii. După vreo trei străzi, pirpiriii au ieșit în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aștepta cu flori. În clipa în care ne-am pregătit să coborâm scările, mi s-a părut că aud din nou un zgomot. L-am apucat pe Mihnea de mână, frățește (nu vă gândiți la prostii!). „Ai auzit?“ „Nu.“, a mârâit el. „Ia ascultă...“ Zgomotul suna acum puțin mai tare, ca bâzâitul unui transformator. L-am căutat prudent, cu lanterna acoperită cu mâneca hanoracului. „Aici!“ Ne-am apropiat de unul din rafturi, care părea că emană un zâzâit. Jurai că merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întrebarea, „Cine-a plătit? Cine ne-a angajat? În ce poveste ne-am băgat?“ „Mihnea are dreptate. Nici eu nu știu ce facem acolo.“ „Tu îți completezi garderoba. Între timp, eu și Mihnea mergem la un heuriger în Grinzing.“ „Un ce?“, a mârâit Mihnea. „Un vinișor.“, i-am explicat, „Sau șpriț, cum se zice pe la noi.“ „Nu, serios.“, m-a apucat Maria de braț. „Ce căutăm la Viena?“ „Vă spun pe tren. Toată povestea.“ Nu mințeam decât pe jumătate. Am urcat primul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Stai jos!“, mi-a poruncit sacul, pe un ton amenințător. „Altfel, nu mai vezi pe nimeni.“ M-am așezat, nervos și-ascultător. Îmi venea să mai sar o dată. „Așa. Discuția noastră nu s-a terminat. Ne-am calmat?“ „Da.“, am mârâit, încercând să-mi stăpânesc vocea. „Eu sunt scriitorul aici. Dumneata, o să vedem la sfârșit ce ești. Dar să revin. Maria a plecat. Mihnea e la Neptun. I-a dat tânărul Lupu un telefon urgent. Cam așa sună povestea. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
epocă îndepărtată cutiuța neuro-digitală? Ia zi, amice? Cine-i cel mai tare, șeful Economiștilor Minții?“ Dintre firele țesăturii, buzele au început să se miște. Apoi scaunul să trepideze ușor, cu tot cu prizonier. Dar nu de spaimă. În loc să implore iertare, scriitorul a mârâit prin fanta sacului: „Vă agitați de pomană! Degeaba ați descoperit toată schema! Sunteți doi fraieri, doi amărâți. Mi-e o milă de voi...“ Mihnea a dat să-l pocnească. L-am oprit cu un semn, îndemnându-l să stea deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mea... Vedem că-s maică-ta și soră-ta, spuse printre dinți Rogojin. — Se vede că dumnealor sunt mama și sora, îl susținu Lebedev pentru a-i da curaj. Domnul cu pumnii, presupunând probabil că acum e momentul, începu să mârâie ceva. Totuși! ridică Ganea deodată vocea, parcă nepermis de mult. În primul rând, vă rog să poftiți în sală și apoi permiteți-mi să aflu cu cine... — Uite, nu mă recunoaște! rânji cu ură Rogojin, rămânând pe loc. Pe Rogojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
totul; însă, brusc, se grăbi atât de tare cu vorbele, încât, după primele zece cuvinte, nimeni nu mai înțelegea ce spune. — A fost o atitudine de prinț! strigă Ippolit cu voce țipătoare, spartă. — Dacă mi s-ar fi întâmplat mie, mârâi boxerul, adică, dacă aș fi fost implicat direct, ca om de onoare ce sunt, în locul lui Burdovski... eu... — Domnilor, doar acum un minut am aflat că sunteți aici, zău așa, repetă iar prințul. — Nu ne temem, prințe, de prietenii dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vă întreb, stimate domn, cum puteți să ne jigniți cu asemenea prezumții? declară Ippolit și începu să tremure din tot trupul. — Asta, asta, asta, pentru un om de onoare... fiți de acord, generale, dacă omul are onoare, e deja jignitor! mârâi boxerul, care și el, cine știe de ce, tresărise. Continua să-și răsucească mustățile, smucindu-și ușor umerii și torsul. — În primul rând, pentru dumneata eu nu sunt „stimate domn“ și, în al doilea rând, n-am intenția să vă dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fiecare cuvânt: st-nă; v-nt; v-slă; s-rmă; r-nd. 101. Transcrieți propozițiile: Ciocârlia cântă. Tândală mănâncă pâine. Când e întuneric, eu aprind lumina. Mândricel a vârât mâna în pământ. Vântul a învârtit o cârpă pe sârmă. La stână mâncăm smântână. Câinele întărâtat mârâie. 102. Scrieți după dictare textul: Încercarea În curte sunt elevi din clasa întâi. Între ei este unul supărat. Îl vede vecinul. Îndată se duce la el. Te doare piciorul? Îmi este tare rău. Cred că este scrântit. Îi întinde o
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
toți auzisem că el era un tip mai destupat, mai popular. Sincer, despre Iliescu nu auzisem nimic. Toate legendele cu Iliescu le-am auzit după Revoluție: că a fost omul de casă al Ceaușeștilor, că la un moment dat a "mârâit" cum nu trebuia și că l-au "executat", dar tot cu funcții barosane. S.B.: Discuțiile acestea, despre ceea ce se va întâmpla în România, le aveați dumneavoastră cu camarazii din unitate? N.B.: În special în afara unității, cu rudele și prietenii mei
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
înseamnă? Totul trebuie privit din fotoliul Baroni și în lumina care în clipa asta umple odaia. De ce ai ales tocmai asta? a întrebat mai demult Pașaliu. Nu-ți place a întrebat la rândul lui Antipa. Ce vrei să spui? A mârâit Pașaliu. Dar era un vin bun în pahare. Peste două zile, Pașaliu a sunat la ușă. Radios, agitat, în spatele lentilelor fumurii se puteau ghici pleoapele clipind repede. Știu, a strigat, ai un vin? Palincă, a spus Antipa. Mai bun, a
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
mi-a fost dată o chitanță, iar domnișoara la care venisem și care coborâse din biroul ei situat la etajul 5-6 a fost obligată să-și arate legitimația. „Dar dumneavoastră cine sunteți? Nu prea v-am văzut pe aici...“ a mârâit un tablagiu de la Interne, blocând-o pe timida de la Administrație. Formalități stas pentru a ridica niște licențe de operare... Menite a împiedica atentatele fundamentaliștilor musulmani. Codruț 9 iulie 2006 În România mă enervează însăși România, în zeci, sute de ipostaze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
a așteptat suficient. I am spus că am venit de pe drum, că am avut probleme urgente de rezolvat care n-au suportat amânare și, gândinduse puțin la aceste circumstanțe, datoria lui era să aștepte chiar și până la ora 14. A mârâit, a încercat iar scuze, dar nu i-a mers. Apoi, i-am scris o scrisoare (era rândul meu la corespondență) prin care i-am spus ceea ce i-aș fi transmis acolo, dacă stătea la întâlnire. Eu nu plec de aici
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
domiciliul actual în Germania, 78333 Stockach, Bonndorferstr. 32, cu ultimul domiciliu în România, Sibiu, str. Oncesti nr. 21, ap. 44, județul Sibiu. 539. Sancraian Hirth Iris Andrea, născută la 9 iunie 1971 în Brașov, județul Brașov, România, fiica lui Sancraian Mârâia, cu domiciliul actual în Germania, 35578 Weltzlar, Carl Metz 4, cu ultimul domiciliu din România, Brașov, Aleea Mimozei nr. 6, bl. 74, sc. C, ap. 18, județul Brașov. 540. Vallo Română gloria, născută la 24 septembrie 1972 în Timișoara , județul
HOTĂRÂRE nr. 259 din 11 mai 1998 privind aprobarea renunţării la cetăţenia rom��nă de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120766_a_122095]