2,194 matches
-
duce în spate! Uneori, le privesc pe cele dăruite așteptând cuminți pe un raft din bibliotecă mea. Nu le-am citit pe toate din cauza timpului necesar . Celor pe care le-am citit, le-am întrebat; ce se petrece în mintea măicuței voastre? Însă cărțile, cu sufletul închis între coperți, au tăcut ... Așa am înțeles cum parcă o Sfântă Lumină, îi dă această magnificitate și măreție, exact ca o misiune,să aducă în fața tuturora chintesența sufletului și harului sau. O, sunt atât
POETEI, CEZARINA ADAMESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359589_a_360918]
-
avântul Și ziulica toată nu ai o clipă stare, De firavi zori te bucuri ca și-o floare Și teamă n-ai că te-o-nghiți pământul Că-n viață ai știut mereu atât de bine În noi să lași măicuță, ce ai mai bun în tine! Referință Bibliografică: Recunoștință / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 256, Anul I, 13 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
RECUNOŞTINŢĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359603_a_360932]
-
cu-o lacrimă de dor, s-aprind o lumânare; aș vrea să mă audă în surda-mi îngânare; să-i spun c-aici departe nu prea e alinare. Aș vrea să zbor mai iute spre satul re-nviat; să mângâi pe măicuța cu trup încovoiat; să merg să sfințesc casa și ou-ncondeiat; să spun la toți ce-i dragi: ,,Hristos a înviat!” Referință Bibliografică: Vreau acasă de Paște! / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 463, Anul II, 07 aprilie 2012
VREAU ACASĂ DE PAŞTE! de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 463 din 07 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359145_a_360474]
-
plâng raza mea de soare... Și degeaba-i blestem să ajungă-n iad... Vino dar, fetițo! Vino, mică stea! Să-mi aduci lumină-n noaptea mea de jale Tu să-mi dai putere din puterea ta Eu, să-ți plâng măicuță lacrimile tale... Referință Bibliografică: SCRISOARE CĂTRE IUBITA FIULUI MEU::: / Lucia Secoșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 483, Anul II, 27 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Lucia Secoșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359213_a_360542]
-
Acasa > Poezie > Familie > MĂICUȚA MEA NU MAI VINE Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului măicuța mea cu ochii de lumină te-ai dus puțin să dormi pe la vecini, pe cer era doar lună plină și
MĂICUŢA MEA NU MAI VINE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340257_a_341586]
-
Acasa > Poezie > Familie > MĂICUȚA MEA NU MAI VINE Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului măicuța mea cu ochii de lumină te-ai dus puțin să dormi pe la vecini, pe cer era doar lună plină și-n sat nu s-au aprins lumini, măicuța mea cu glas de flori de tei ai coborât aseară în cimitir
MĂICUŢA MEA NU MAI VINE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340257_a_341586]
-
Publicat în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului măicuța mea cu ochii de lumină te-ai dus puțin să dormi pe la vecini, pe cer era doar lună plină și-n sat nu s-au aprins lumini, măicuța mea cu glas de flori de tei ai coborât aseară în cimitir cu turma de mioare și de miei și ai aprins candelele cu mir, măicuța mea cu mersul gârbovit și pasul împiedicat pe drumul vieții, bătaia clopotului a înțepenit
MĂICUŢA MEA NU MAI VINE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340257_a_341586]
-
pe cer era doar lună plină și-n sat nu s-au aprins lumini, măicuța mea cu glas de flori de tei ai coborât aseară în cimitir cu turma de mioare și de miei și ai aprins candelele cu mir, măicuța mea cu mersul gârbovit și pasul împiedicat pe drumul vieții, bătaia clopotului a înțepenit când roua se îmbrăca cu pulsul dimineții, măicuța mea tu ai plecat de acasă pe-un drum necunoscut de mine și-n fiecare seară, eu te
MĂICUŢA MEA NU MAI VINE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340257_a_341586]
-
ai coborât aseară în cimitir cu turma de mioare și de miei și ai aprins candelele cu mir, măicuța mea cu mersul gârbovit și pasul împiedicat pe drumul vieții, bătaia clopotului a înțepenit când roua se îmbrăca cu pulsul dimineții, măicuța mea tu ai plecat de acasă pe-un drum necunoscut de mine și-n fiecare seară, eu te aștept la masă, și masa-i pregătită, dar maica nu mai vine. Referință Bibliografică: măicuța mea nu mai vine / Stejărel Ionescu : Confluențe
MĂICUŢA MEA NU MAI VINE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340257_a_341586]
-
când roua se îmbrăca cu pulsul dimineții, măicuța mea tu ai plecat de acasă pe-un drum necunoscut de mine și-n fiecare seară, eu te aștept la masă, și masa-i pregătită, dar maica nu mai vine. Referință Bibliografică: măicuța mea nu mai vine / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2056, Anul VI, 17 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
MĂICUŢA MEA NU MAI VINE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340257_a_341586]
-
așa din senin, s-a năpustit asupra sertărașului cu pilulele de arsenic, a pus flaconul la gură, și l-a înghițit cu cu o poftă demențială. Când a venit Virginia, a găsit-o în neștire, a fugit repede la chilioara măicuței Frevonia Sârboaica s-o ia la Veronica. Între timp au sosit și cei doi medici, Cantemir și Ursulescu care au constatat că e otrăvită și, după multe încercări, au ajuns la concluzia că n-au ce-i mai face.. La
VERONICA MICLWE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340343_a_341672]
-
te uiți chiorâș la mutra mea În astă seară beau ca nici odată Hai, cântă-mi scripcă tu, cântă-mi de dor Și-alături de un dulce pui de fată Să te ascult aș vrea până la zori. Nu mă condamna , scumpă măicuță, Pur și simplu, vreau să uit ce-a cea fost, Nu te supăra nici tu, tăicuță, Astăzi fără vin, mă simt cam prost. Cântă-mi, scripcă, pentru toată viața Și alină dorul meu cel greu, Cântă, plângi și-ascultă-a mea povață
DURERE ... de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340498_a_341827]
-
În urmă cu trei ani, Alexandra Lipovan a început să lucreze ca voluntar cu copiii orfani de care au grijă niște măicuțe catolice din Satu Mare. Avea 23 de ani pe atunci, era studentă și a încercat să le ofere, măcar o zi pe săptămână, ce a simțit că le lipsea mai tare: atenția și grija unui adult. „Ne jucăm împreună, învățăm împreună
Vinerea, clătitele Alexandrei sunt mai bune. Cât de simplu e să faci un copil fericit () [Corola-blog/BlogPost/338305_a_339634]
-
mereu sfătuit de mintea năzdrăvană să se retragă la negrul zăvoi, unde turma sa are iarbă bună, umbră, și unde să îl păzească doar câinele său cel mai bărbătesc și frățesc, dictatorul. Acolo, cântă manele despre dușmani și despre o măicuță care bate drumurile de la o mănăstire la alta, zile și nopți la cozi, gata oricând să leșine ca să ajungă să se roage la sfintele moaște să îi aducă fiul din străinătățuri. În cele din urmă, maica află de la o ghicitoare
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
fără să poarte un nume generic), duh îndrumător. E laie-bucălaie, adică neagră-cu obraz negru. Oaia neagră a turmei. Prin alăturare, stăpânul ei e oaia neagră a grupului, cel care iese în evidență, care se ridică deasupra societății. Din descrierea măicuței bătrâne, aflăm că ciobănașul e mândru (nu în sens de înfumurat), cântă la fluier (în lumea vechilor păstori, cântatul la fluier era la mare cinste; ciobanii fluierași erau preferați și chiar plătiți mai bine) și e arătos. O figură charismatică
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
lume. La ieșirea din Dubăsari, pe strada Lenin care ne ducea spre satul Cocieri, ne-a ieșit în cale o femeie bătrână. - Hristos S-a înălțat, dragii mei! - ne-a întâmpinat ea, vorbind în limba română. - Adevărat S-a înălțat, măicuță! - i-am răspuns noi în cor. - Veniți din România, nu-i așa? - ne-a întrebat apoi. - Da, măicuță, suntem din București - i-am spus eu. S-a apropiat de noi și ne-a implorat cu multă smerenie: - Vă rog cinstiți
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
cale o femeie bătrână. - Hristos S-a înălțat, dragii mei! - ne-a întâmpinat ea, vorbind în limba română. - Adevărat S-a înălțat, măicuță! - i-am răspuns noi în cor. - Veniți din România, nu-i așa? - ne-a întrebat apoi. - Da, măicuță, suntem din București - i-am spus eu. S-a apropiat de noi și ne-a implorat cu multă smerenie: - Vă rog cinstiți-mi casa, dragi români! Am intrat în casa ei - o căsuță mică și sărăcăcioasă, dar curată. În sufragerie
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
ea o cheamă Ana. La următorul a început să plângă, în timp ce fața îi râdea de bucurie. Când a ajuns la un coleg de lângă mine s-a aplecat și i-a sărutat picioarele, neputând să se oprească din plâns. - De ce plângi măicuță? - a întrebat-o el mirat, încercând să o ridice de la picioarele lui, jenat de această situație. - De fericire, dragul mamii, că aștept de ani buni să văd pe străzile noastre venind români. Spuneți-mi cum mai arată Bucureștiul? S-a
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
despre case din Cotroceni și de la Șosea, în care ea a stat în 1937, despre troița din Herăstrău pe care ea a ridicat-o împreună cu soțul ei. Neștiind ce să-i răspundem, i-am spus: - Haide cu noi în București măicuță să vezi ce s-a schimbat de când nu l-ai mai vizitat. Noi mai avem de mers în câteva localități, dar peste 2 zile venim și te luăm cu noi în țară. - Mare și Bun este Dumnezeu, dragii mei. Este
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
ea în mijlocul nostru. - Ciudată femeia - comentam noi când ne-am depărtat de casa ei, apreciind însă ospitalitatea neobișnuită. Poimâine ne întoarcem în Dubăsari și o luăm la București, că prea plângea de dorul Capitalei. Când am ajuns după două zile, măicuța Ana era moartă, așezată în sicriu pe masa la care recent ne ospătase. Preotul a venit spre noi și a început să ne vorbească. - a murit fericită, după o viață tare chinuită. Bărbatul ei a murit la Cotul Donului în
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
pe Ceaușescu de la putere, a sperat continuu că veți ajunge curând în Basarabia și la noi, la Dubăsari. Dar pe măsură ce trecea timpul devenea tot mai abătută. „Nu mai vin părinte românii la noi, aici” - îmi spunea tristă la spovedanie. „Vin măicuță, să nu te îndoiești - o îmbărbătam eu. Stai să scape de comuniștii de la ei și o să-i vezi curând pe străzile noastre. O să vină ca atunci, între războaie, în straie de sărbătoare și o să cânte cu noi în biserică”. „Cred
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
a spus că i S-a arătat Dumnezeu și I-a spus să se pregătească. Am mers la ea cu coana preoteasă să o ajut să facă friptură și plăcintă cu brânză și cozonac cu nuci și îi tot spuneam: „Măicuță Ana, n-au venit români la noi în Transnistria de jumate de secol și dac-or veni, de unde știi că or să vină la casa ta?” Ea se ruga și plângea într-una, iar noi am plecat de la ea convinși
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
românii de peste Nistru care niciodată nu s-a stins. Atunci inima mea a rămas în Basarabia și Basarabia a rămas în inima mea cu mare dor. În toți anii aceștia i-am tratat pe toți basarabenii cunoscuți ca fiind copiii măicuței Ana - pe toți studenții de peste Prut i-am ajutat mai mult decât pe studenții noștri români, cu colegii moldoveni din breasla mea am lucrat cu multă dăruire, cei mai buni prieteni ai mei sunt basarabeni refugiați în București, iar unora
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
din acea delegație din Transnistria, iar la chilia unui pustnic basarabean am fost abordați de un părinte. - Nu mă mai cunoașteți? - ne-a întrebat. L-am privit nedumerit, căci nu știam dacă și de unde-l cunoaștem. Sunt părintele Vasile, duhovnicul măicuței Ana din Dubăsari. Vă mai aduceți aminte de ea? Azi se împlinesc 18 ani de la înălțarea ei la Domnul. Am rememorat împreună ziua morții ei, uimit de memoria extraordinară a părintelui. - Ce-ați făcut pentru românii din Basarabia și din
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
extraordinară a părintelui. - Ce-ați făcut pentru românii din Basarabia și din Transnistria în acești 18 ani? - ne-a întrebat apoi. I-am spus de sumarele noastre legături cu cei de peste Prut. - Ați plâns vreodată de dorul vreunui moldovean, așa cum măicuța Ana v-a udat picioarele cu lacrimile ei? Am dat rușinați din cap în semn că nu. - De aceea voi nu meritați unirea cu Moldova, căci nu-i puteți iubi pe cei de-acolo așa cum vă iubesc ei pe voi
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]