1,010 matches
-
în craniul calului, precum și formula incantatorie conturează o conștiință specializată la nivel ritual, fără de care trecerea în nivelul superior nu este posibilă. Gestul indicat de a trânti de pământ poate scoate din morți (adică îl aduce de pe tărâmul sepulcral) calul măiestru și pregătește armele. Cumularea energiilor htoniene prin gestul violent al izbirii de sol poate fi o stilizare a motivului înghițirii de către Terra Genetrix, un abandon temporar menit să revigoreze prin cufundarea în matricea telurică. Obiceiul îngropării în incintă pentru a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
călătoriei sale sacre, formează adevărata tensiune narativă: „culminația basmului este atinsă în momentul în care eroul intră în posesia uneltei năzdrăvane. Din această clipă, sfârșitul devine previzibil”. Confruntarea propriu-zisă, deși ulterioară înzestrării, este deja câștigată, fiindcă istețimea inițiatului completează ajutorul măiestru. Dimensiunea utilității la nivel magic a dus și la concluzia că „ființele și obiectele năzdrăvane nu sunt atât dovezi de credință în forțele supranaturale, cât mijloacele de satisfacere ale unei necesități legitime printr-o soluție repede și de imaginație”. Afirmația
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pasărea solară. Călăuzele poartă, așadar, emblema mutilantă a sacralității, care le dă nu doar credibilitatea statutului, ci și o superioritate la nivel inițiatic, căci handicapul fizic induce abilități metafizice compensatoare. Drumul către Biserica dă Tămâie unde s-a retras mirele măiestru este arătat Soricăi de un ciung, într-un basm din Voia, Dâmbovița. Bucățică, un alt soț pierdut în sacru de nerăbdarea feminină, stă întrun palat solar spre care îl conduc un orb și un șchiop. Aceste personaje ilustrează prețul plătit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare și eram de ajutor la creșterea fraților mei mai mici. Vara mergeam la munca câmpului cu toții. Era o armonie plăcută, că ne Întreceam la prășit. Tata mereu cânta cântece duioase. Ele se numeau: Iisuse călător, Cruce sfântă, părăsită, Pasăre măiastră, Pe drum cu spini Încununat, Blândul Păstor și altele. El cânta și lăcrima de duioșia cuvintelor care-L Înfățișau pe Domnul Iisus și Golgota. Apoi cântam cu toții. Era frumos și plăcut. Și Dumnezeu parcă le sporea pe toate. Tata, fiind
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
sus Iar noi stăm pe stânca vieții Și ne apără Iisus! E Iisus cel de sus! Tot mai sus, Stânca vieții e Golgota! E Iisus cel Răstignit El ne-a scos din valul lumii Jertfa Lui ne-a Mântuit! Pasăre Măiastră Pasăre Măiastră Care ne-ai cântat Și la umbra Crucii (bisă Ai Îngenuncheat (bis) Ai zburat la Ceruri Ne-ai lăsat orfani Singuri În prigoană (bis) Și Între dușmani (bis) Spune-i Lui cât sufăr Copilașii săi 261 Alungați de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
noi stăm pe stânca vieții Și ne apără Iisus! E Iisus cel de sus! Tot mai sus, Stânca vieții e Golgota! E Iisus cel Răstignit El ne-a scos din valul lumii Jertfa Lui ne-a Mântuit! Pasăre Măiastră Pasăre Măiastră Care ne-ai cântat Și la umbra Crucii (bisă Ai Îngenuncheat (bis) Ai zburat la Ceruri Ne-ai lăsat orfani Singuri În prigoană (bis) Și Între dușmani (bis) Spune-i Lui cât sufăr Copilașii săi 261 Alungați de lume (bis
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
zburat la Ceruri Ne-ai lăsat orfani Singuri În prigoană (bis) Și Între dușmani (bis) Spune-i Lui cât sufăr Copilașii săi 261 Alungați de lume (bis) Și de oameni răi (bis) Mare mii Durerea Care m-a lovit! Pasăre Măiastră (bis) Părinte Iubit! (bis) Pe Drum cu Spini Pe drum cu spini Încununat Cu Crucea-n spate nemâncat Iisus azi trece iar, E cald și Crucea-i este grea Sudori se scurg pe Fața Sa Și spini-L dor amar
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
România literară, o lungă perioadă de timp, un atrăgător foileton de analiză aplicată privind "isprăvile stilistice vrednice să fie amintite", după cum el însuși nota, mici eseuri pe probleme de cultură a limbii pe care și le-a adunat în volumul Măiastra (Editura Timpul, Reșița, 2000, Colecția Eminesciana, nr. 8), atrăgând atenția, cu bonoma sa exprimare autoironică, asupra "detaliilor semnificative", stilistic vorbind, prezente în creația marelui poet, evidențiind, cu o "bucurie nespusă", "strălucirea versurilor eminesciene" și iluminând totodată "noblețea Omului care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
noastre culturale, ființă din cele nu prea sperioase și cu Îndeletniciri generoase, spre care, când și când, urcam scările tot din două În două trepte ca să-i cer sfat și inspirație, la fel precum Socrate prea Înțeleptei Diotima din Mantinea, „măiastră În astfel de lucruri, ca și În multe altele“, ne spune Platon În Banchetul... ...Stam și supravegheam, În toamna lui 1919, instalarea mașinilor noastre de tipărit și de cules, a regalelor cu casete de litere, a rafturilor cu albitură, regleți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sale se prelungesc în negura timpurilor, George Enescu aducând prin muzica sa un inegalabil omagiu tuturor creatorilor anonimi care, cu talentul lor înnăscut, își exprimaseră prin muzică aleanul, dorul și dârzenia trăirilor lor zbuciumate, care au pătruns astfel, prin pana măiastră enesciană, până la noi, astfel cunoscându-ne lumea întreagă. Credem că nu este puțin lucru că mari personalități ale muzicii mondiale îl alătură fără rezerve lui Mozart pe George Enescu printre alți mari compozitori ai lumii. Și mai este adevărat că
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
începea deja să fie o amintire. L-am privit cu o încredere și cu o dragoste nețărmurite. Ești sigur, Serioja? Absolut sigur, Titi. Vei vedea. Așezați unul lângă altul pe băncuța de lemn a lui Mircea, ascultam amândoi, vrăjiți, acordurile măiestre ale tuciuriilor atât de zgribuliți și de flămânzi în perioada anotimpului alb, dar care acum se aflau în elementul lor, în toiul unui concert extraordinar, savurându-și clipa horațiană. "Carpe diem quam minimum credula postero" ("Bucură-te de ziua aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tăvăliți din belșug în piparcă ungurească, alături de franzele proaspete și rumenite și gogoși făcute din făină de soia anticolesterol, umplute cu magiun ecologic din prune cu gât... de lebădă. Sub coroana sălciilor pletoase, bărdacele pline cu vin rubiniu și cupe măiestre din cel mai fin cristal de Murano îi așteptau cu brațele deschise pe neînfricații consumatori ai sângelui Domnului. "Râuri dă lapte dulce pă vale Curg acolo și dă unt păraie Țărmuri-s dă mămăligă moale Dă pogăci, dă pite și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nou, omul unei înalte culturi“, Scînteia, 22 septembrie 1984) „Gândul ne duce că, așa cum fiecare fiu al poporului este ca o frunză vie în codrul cel des, în al cărui miez, cum a spus Lucian Blaga, își săvârșește misterele pasărea măiastră, tot astfel toate ramurile înfrățite ale pădurilor noastre, din șes, din deal și de la munte, fac o imensă și inexpugnabilă boltă de frunze, întru slăvirea apărătorului lor din zilele noastre!“ („Recunoștință și meditație“, în vol. omagial Lauri pe stemă, Editura
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
că ești contemporan cu el. Prin glasul său, pe globul pământesc Vorbea pământul nostru românesc!“ („Baladă pentru eroul patriei“, Convorbiri literare, ianuarie 1988) „Dar mai presus, pe inimile noastre, Toți, muncitori și cărturari, țărani, Am scris cu litere de foc, măiestre: Trăiască Ceaușescu! La Mulți Ani!“ („Lozinca inimii“, Convorbiri literare, ianuarie 1989) SZÁSZ János „[...] Și-o întrebare mă frământă: De nu m-ar fi luat EL la sine, Partidul, dându-mi febra sfântă, Ce, oare, se-alegea de mine?“ („Partidul“, Familia
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în „lupta inegală“ cu faptul comercial, de data asta cultura însăși e vânată, fiind confundată cu presupusul ei dușman. (Că opoziția cultural/comercial este grosieră și că reclamă nuanțări - nu mai vorbim...) Așa cum vameșii americani voiau să taxeze cândva Pasărea măiastră a lui Brâncuși ca pe orice obiect de consum, există destule cazuri în care cei din televiziuni tratează astfel lucrurile care țin de cultură. Așa cum se feresc să spună CocaCola, Mercedes sau alte nume de branduri comerciale ca să nu le
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
alungită, din porțelan alb, chinezesc, cu o floare în ea. Pentru peretele celălalt, de deasupra canapelei, voi cumpăra două-trei tablouri de la pictorii de-aici din oraș, ale căror expoziții mi-au plăcut mult. În special, voi încerca să cumpăr "Pasărea măiastră", sau măcar o copie a acesteia, de amicul meu, pictorul Cetină, iar pe spatele ușii voi lipi afișul de la piesa mea jucată la teatrul de-aici, din localitate. Răsuflu adînc, prelung, ca un oftat din tot sufletul. Privesc schița peretelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fix scrumul destul de lung. Cînd scrumul se rupe și cade pe birou, ea surîde încet, meditativ. Tu, cu gîndurile tale... Spune-mi, schimbă ea tonul, știu că ești prieten cu pictorul Cetină. Poți să-l convingi să-mi vîndă "Pasărea măiastră"? Îmi place și mie. Tocmai mă gîndeam să-l rog să-mi facă o copie. Mie mi-a spus că nu poate să-și copie tablourile, decît, doar, să le repicteze. A încercat să repicteze "Pasărea măiastră", dar a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-mi vîndă "Pasărea măiastră"? Îmi place și mie. Tocmai mă gîndeam să-l rog să-mi facă o copie. Mie mi-a spus că nu poate să-și copie tablourile, decît, doar, să le repicteze. A încercat să repicteze "Pasărea măiastră", dar a fost de ajuns o clipă de inspirație și a ieșit cu totul alt tablou. Ei, ce zici? Îl poți convinge? Nu știu, doamnă, surîd eu, nu știu ce să vă promit. Doamna Teona scoate din sertar bricheta, pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cinstite acuma. Nimeni nu s-a obosit măcar să mă întrebe cum e rochia mea. Oricum, nu-mi pasă, fiindcă arată trăsnet. Amândouă arătăm trăznet. Am fost fardate de același make-up artist nemaipomenit, și avem părul strâns la spate în cocuri măiestre. Fotograful ne-a făcut niște poze „naturaliste“, cu mine încheindu-i rochia lui Suze (ne-a pus s-o facem de trei ori, de mă dureau brațele când am terminat.) Iar acum Suze se îhmhâie și se aaahăie încercând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Eminescu, În volumul VI (publicat În 1963), cuprinzând Literatura populară, basmul „Frumoasa lumii” este incomplet. A fost exclus cu desăvârșire episodul (important În economia poveștii) având ca personaj „jidanul negus- tor” care vrea să procure ouăle de aur ale păsării măiestre <endnote id="(725)"/>. În ediții ulterioare, episodul a fost publicat, dar incomplet, cu croșete <endnote id=" (701, p. 351)"/>. A trebuit să consult o ediție apărută Înainte de război pentru a avea textul complet <endnote id=" (724)"/>. În 1980, Într-o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ajungem la Pisa, cu celebrul ei turn înclinat așa cum l-am văzut în manualele școlare, ori în filme. Acum mă aflam pe acele meleaguri și-mi plimbam emoționat pașii pe străzi, admirând monumentala Catedrală și alte monumente pe care mâna măiastră a omului le-a făurit în timp. Admir cu încântare vastitatea spațiilor pictate și sunt furat de forfota neliniștită a miilor de turiști care circulă și comentează în toate graiurile pământului. Am stăruit ceva mai mult în fața Turnului Înclinat, ascultam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Dresda, Leipzig, Weimar, Potsdam..., organizam și noi la ambasadă mese rotunde, întâlniri cu presa, recitaluri. Venită la Berlin, doamna Irina Răchițeanu Șirianu ne-a onorat cu un recital de poezie românească, Silvia Marcovici cu vioara ei fermecata, Ion Dacian cu măiastra sa voce... Îmi amintesc și de conferința de presă organizată la ambasadă cu prilejul vizitei la Berlin a unei cunoscute poete, astăzi trăitoare prin SUA, venită să participe la lansarea unui volum din poeziile sale. Erau prezenți în salonul ambasadei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vocația înnăscută. Va urma cursurile Facultății din Iași, în anii atât de grei ai războiului, 1940-1946, lucrând paralel în spital - ca infirmieră - pentru a putea răzbi împreună cu mama sa, Maria, ființă aleasă, de o rară gingășie sufletească, excepțională pianistă, interpretă măiastră a unor compozitori de geniu precum Chopin, Grieg, Beethoven, Schubert. Dintre profesorii eminenți ai Facultății de Medicină de la Iași vor rămâne chipuri de neuitat: Gr.T.Popa, V. Râșcanu, Al. Moruzi, Jules Nițulescu, Ioan Enescu, D. Brănișteanu, Al. Țupa, I. Nubert
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
a "prea iubitului meu unchi" ajuns domn al Moldovei care-mi voia capul: "puiul de năpârcă" era un pericol, își temea "scaunul". A năimit un ucigaș cu simbrie, un talian pripășit prin Moldova, să-mi facă de petrecanie printr-o măiastră lovitură de pumnal pe la spate: "Napolitana". De nu eram mai iute de mână... Sărmanu' talian hodinește în pământ transilvan... Țipătul miresei la nunta însângerată de la Răuseni și ochii lui taica m-au urmărit ani și ani, continuă el după ce dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
neatârnat sau... sau să nu fiu deloc! De douăzeci de ani stăruie în mine gândul aista drag inimii mele... Visam să ard timpul rămânerii în urmă... Bâjbâim prin veacuri ca orbeții; cât era să stăm cu ochii în pământ?... Pasăre măiastră ce renaște din propria-i cenușă, aiasta am năzuit să fie Moldova... Și fără libertate nu se poate. Libertatea e ca aerul: respiri au mori. Merită să mori pentru aiasta... De douăzeci de ani mă străduiesc să fac din Moldova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]