2,156 matches
-
mint. Scorpia Te duc în sat, îți dau cazma Mă pui în pat? Mi-ai luat bazma?! Te pun să sapi! Lotu-i mare, Tu crezi că scapi? îți cos picioare! Să-mi iei saboți, ia-ți săpăligi, Deseară poți doar mămăligi. Te urcă-n deal să sapi la vii, Să vii c-un cal pe la chindii, Să treci prin lan: un snop de maci Tu ai alt plan?! Nu vrei să taci?! La noapte stai în grajd la cal! Nu plânge
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aminte că într-o zi, să fi fost prin 1930, ne-am pomenit într-o dimineață în casă cu o muiere care ne-a anunțat: "Nea Tudore, țață Joițo, ați auzit?" "Ce?" "Peste trei zile se răstoarnă pămîntul! Pusei de mămăligă, zice, și venii să vă spun." "Ce vorbești, zice tata, vreți să muriți sătui?!" Era o viziune apocaliptică pură, apărută ca expresie a unei terori fără nume. S-a răspândit în tot satul, a ținut trei zile, și cum a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
acel timp, când l-am avut, de n-am descoperit până acum unde se află cutare stea? Nimic n-am făcut. Am fost obsedat. Atât. CIUDATELE OBICEIURI ALE BUCUREȘTENILOR Până acum câteva zile am crezut că obiceiul de a mânca mămăligă la masă îl au doar țăranii și nu mi-ași fi putut închipui că bucureștenii ar putea să stea într-o zi în șiruri lungi, la cozi, să obțină mălai. Ei bine, am văzut fenomenul cu ochii mei: bucureștenii au
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
astfel: ― Stați jos, mămăligarilor. Adică el era un mâncător de pâine, după cum se șl cuvenea, fiindcă taică-său era foarte bogat și nu trebuia să-și vândă grâul până la ultimul bob, în timp ce nouă ne rămânea doar porumbul și mâncam numai mămăligă. Pe primăvară, așa, începea însă și porumbul să se cam împuțineze tîn podul casei. Atunci omul începea să bată pe la porțile altora și, până găsea, se mai întîmpla să și rabde, fiindcă în astfel de împrejurări el nu mai avea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
totul pe față, ca un prost, ieșind fuga din curte și apropiindu-se de colegul nostru cu o expresie radioasă că-i poate da o veste mare: ― Nene, nene! ― Ce e, mă? l-a întrebat frati-său. ― Nene, mai e mămăligă! Ceea ce însemna că, cu o zi înainte, când venise frati-său de la școală, tot așa ca acuma, ei, cei mici, de acasă, mâncaseră toată mămăliga și nu mai rămăsese și pentru el. Acuma mai era! Colegul nostru s-a făcut
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
veste mare: ― Nene, nene! ― Ce e, mă? l-a întrebat frati-său. ― Nene, mai e mămăligă! Ceea ce însemna că, cu o zi înainte, când venise frati-său de la școală, tot așa ca acuma, ei, cei mici, de acasă, mâncaseră toată mămăliga și nu mai rămăsese și pentru el. Acuma mai era! Colegul nostru s-a făcut roșu, l-a apucat pe puști de mână, i-a tras un picior în spate și l-a gonit înfuriat: ― Du-te, bă, de-aici
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o nuvelă evazionistă, mă face să fiu mai prudent cu afirmarea tăioasă de adevăruri. Totuși, nu văd cum, în mod abisal, se întoarce bucureșteanul cu punga cu mălai acasă, pune oala de tuci pe foc și se apucă să facă mămăligă! Înainte să mă mut în noua locuință am primit un telefon de la persoana căreia i se dăduse o altă casă în locul celei în care urma să mă mut. Voia să-și exprime recunoștința că, în sfârșit, avea să locuiască singură
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în orice caz, un specialist în această materie. N-am ajuns! În ceea ce privește literatura, colegul meu Ion M. Ion, cel căruia fratele său i-a ieșit într-o zi înainte să-l anunțe cu o extremă încîntare că acasă "mai e mămăligă", a scris tot sub temă dată, cea mai bună "povestire neobișnuită" din toată clasa. După ce a citit-o, mi-aduc aminte că au intrat la noi și ceilalți învățători, chemați de domnul Georgescu, să asculte și ei. Râdeau toți afară de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
bunica. - Nu le știi dumneta, că nu știe femeia toate ale bărbatului. - Ba să nu crezi, se răsucea vioi bătrîna aducînd în același timp de la cofă o ulcică cu apă pe marginea vetrei; muia în ea lingura de lemn, tepșea mămăliga, lăsa ceaunul să se scoacă șapoi îl avînta către măsuța joasă, pe trei picioare; îndată se ivea, galbenă, o mămăligă cu fir subțire de abur. - Ia, poftiți la masă, striga ea... Să nu crezi că bietele femei nu cunosc drumurile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aducînd în același timp de la cofă o ulcică cu apă pe marginea vetrei; muia în ea lingura de lemn, tepșea mămăliga, lăsa ceaunul să se scoacă șapoi îl avînta către măsuța joasă, pe trei picioare; îndată se ivea, galbenă, o mămăligă cu fir subțire de abur. - Ia, poftiți la masă, striga ea... Să nu crezi că bietele femei nu cunosc drumurile bărbatului și nu-și au semnele lor; că ele îl spală și-l îmbracă și-i ascultă noaptea somnul. Știa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trîntită mereu de vînt, și o baracă alăturată de tractoriști, nu aveam de ales. Am fost primiți în baraca cu paturi suprapuse, chior luminată de un bec. Cineva ne-a adus un castron cu ciorbă sleită și un dărăb de mămăligă, puse de-a dreptul pe scîndura împuțită a mesei. Groasă, în dormitor plutea duhoare de picioare, de subțiori nespălate și de alte produse ale dezintegrării omenești. Brusc mi s-a relevat preferința de a fi cîine, precum și imensul regret că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-l ia cu el la oi. Ședeau în tîrlă, doi bărbați nespălați și rău hrăniți. La vremea ploilor de toamnă cînd, ud și flămînd, copilul găsea acasă așternuturile reci și vatra fără foc, Toader se apuca de rupt vreascuri, fierbea mămăliga și băga în jeratic ulcica cu apă pentru borș. Cînd împlinise unsprezece ani, într o seară, s-a trîntit pe pat și, sughițînd, l-a rugat pe taică-său să-l dea la învățătură: „Am să mănînc cartea, tată!” făgăduia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
loc, lumină și întuneric. ...Odinioară mi am făcut arborele familiei. Străbunii mei au fost răzeși, adică țărani de neam. Mi-am dat seama că sînt urmașul unei asemenea spițe în clipa în care am mîncat, cu ceapă, un bulz de mămăligă îmbrînzită ș-am băut apă din cofă, scoasă proaspăt din fîntînă. Pentru măruntaiele mele, ca să funcționeze, și pentru cugetul meu, ca să judece, a fost exact ce trebuia. Cine știe cît vifor de generații s-or fi hrănit cu brînză, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cel mic de Înălțime, care era și conducătorul: „Lică, vezi că noi venim cu plasa și cu bicicletele, tu aduci mâncare și apă - așa ai zis”. „Am luat, bă, da’ n-am avut nici un pic de pâine. Am furat niște mămăligă.” Cei doi nu ziseră nimic; Își plecară ochii, Încurcați. Știau că Lică nu mai avea mamă, așa că nu le făcea nimenea pâine. Tată-său nu se Însurase din nou și trebile casei căzuseră În spinarea lui Lică, el fiind cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avea mamă, așa că nu le făcea nimenea pâine. Tată-său nu se Însurase din nou și trebile casei căzuseră În spinarea lui Lică, el fiind cel mai mare dintre cei patru frați. Nu se pricepea Încă să coacă pâine, dar mămăligă știa. Făcându-se că nu bagă de seamă stânjeneala celor doi, râse ca și cum ar fi pregătit o șotie cuiva și ar fi așteptat cu nerăbdare să vadă ce urma să se Întâmple: „I-am lăsat pe ăia micii fără mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Proptiră, În sfârșit, țepușa Între două crăcane Înfipte În pământ și Blondul trebui s-o Învârtă Întruna ca să nu se ardă prea mult pe-o parte. Întinseră pe iarbă o cămașă și pe ea Lică așeză ce avea În traistă: mămăligă, câteva ouă fierte, roșii, ceapă, o bucată de brânză și niște sare Înnodată Într-o batistă. Verii Îl văzură cu coada ochiului pe rudar cum, fără noimă, ascundea traista vărgată sub o tufă. Dar uitară repede Întâmplarea, copleșiți de nerăbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
izbuti să aleagă decât câteva firicele de carne și puțină piele care mirosea a fulgi arși. Ceilalți, mărinimoși, Îl poftiră să ia și bucățele bune, mai ales că fricosul avusese o idee care le Îmbunătățise ospățul: Înfipsese felii groase de mămăligă În țepușă și le fripsese. Chiar izbutise, cu toată neîndemânarea lui, să nu scape mămăliga pe jar. Înfometați, mâncară până la urmă și ce se putu roade din oasele păsării. Își linseră degetele și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arși. Ceilalți, mărinimoși, Îl poftiră să ia și bucățele bune, mai ales că fricosul avusese o idee care le Îmbunătățise ospățul: Înfipsese felii groase de mămăligă În țepușă și le fripsese. Chiar izbutise, cu toată neîndemânarea lui, să nu scape mămăliga pe jar. Înfometați, mâncară până la urmă și ce se putu roade din oasele păsării. Își linseră degetele și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa de rămășițele prânzului și se lungiră În iarbă, pe burtă, ca să pălăvrăgească, cuprinși de lenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
roade din oasele păsării. Își linseră degetele și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa de rămășițele prânzului și se lungiră În iarbă, pe burtă, ca să pălăvrăgească, cuprinși de lenea mistuirii. Tăvăliseră totul prin sarea grunjoasă: ouăle, roșiile, carnea, cepele, mămăliga. Brânza fusese și-așa sărată de bășica limba și cerul gurii. Lică era cam prea tăcut și părea că așteaptă ceva. Sărătura Înghițită Începu să le ardă gurile. „Mi-e sete!” auzi Lică În sfârșit și răsuflă ușurat, rostogolindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a chemat și pe noi, elevii, la ciorba de pește și la pește fript. Ne-am Înghesuit doi la o lingură și patru la un castron - că nu erau de ajuns. Dar nu ne păsa. Înghițeam zeama cu bucățoaiele de mămăligă. Ne frigeam la dește și plescăiam ca porcii. Foiște stătea la masă și sorbecăia ciorba la repezeală, cu ochii la tuciul de pe pirostrii. De obicei, la țuică, băga În el două și chiar trei castroane de borș. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îndepărta, ne ascundeam În tufișurile din spatele bisericii și ne lăudam unul altuia prada. Nu cred că-ți vine greu să-ți Închipui că n-am ieșit niciodată campion. De mic eram cam lasă-mă să te las, Îmi furau câinii mămăliga din traistă ca unui târâie-brâu ce mă aflam. Poate că de atunci și-a dat tata seama că Îmi lipsea spiritul combativ și că aveam să devin un neisprăvit și un bun la nimica precum Marin Foiște, intelectualul neînțeles al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
La noi, una dintre regulile politeții te obligă ca, atunci când vreun nepoftit te nimerește când ești la masă să-i zici, În loc de bună ziua, „poftim la masă”. Ăla răspunde cu „nu, mulțumesc, taman am mâncat” ori „mă grăbesc, că răstoarnă muierea mămăliga”. Gazda, dacă Într-adevăr vrea să-l oprească la masă pe nepoftit, trebuie să-i spună de trei ori invitația. Nea Mitu Păcătosul, bântuit Încă de foamea neostoită de pe când era mic, n-o aștepta nici măcar pe a doua, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bătăi pe zi strică, da’ două mâncări nu și cine refuză e neam prost”. Gazda n-a avut loc de Întors: a luat repejor gâturile la Încă trei pui, a Împrumutat de prin vecini brânză și ouă, a Învârtit o mămăligă și s-a coborât În pivniță după vin. Și s-a-ncropit atunci, datorită lipsei de obraz a lui nea Mitu, un chef frumos și așezat, care a ținut până dimineața, când frații Căloi s-au retras mișelește, pretextând că le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un sac de bucate, căci avea destule În hambare din recolta veche. A așteptat degeaba să pice vreun Înfometat de făină sau mălai ca să pună deștul pe Învoieli la muncă. Vechilul Îi adusese la cunoștință cum că, În loc de pâine și mămăligă, oamenii foloseau pește uscat. Înghițeau pește proaspăt și-l Însoțeau cu pește uscat. Boierul n-a avut ce face: a adus de pe alte moșii țigani și i-a așezat pe aici. Ăia nu se omorau În nici un caz cu munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a cumpărat primul și singurul pian din sat - de fapt, ca să respectăm, așa cum șade bine, Întreg adevărul, trebuie să subliniem că e vorba de o pianină. Deosebirea e ca de la cer la pământ. Ca Între bicicletă și automobil. Ca Între mămăligă și cozonac. Ca Între cal și măgar. Ca Între ce vreți voi. M-a luat urmașul cumanilor cu fel și fel de momeli, că mă plătește imediat după lucrare, că el nu se uită la bani, numai să iasă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]