1,126 matches
-
splină Și-o așează pe făină! Clopoței și zurgălăi Strigați ceală, măi flăcăi! Și-a trimis o găină Să vadă, curge făină? Și-a trimis și un cucoș Să vadă mai este în coș? Nu curgea făină, Curgea aur și mărgăritar În curțile dumneavoastră, boieri mari. Zurgălăi și clopoței Ceală roată, măi flăcăi! Un colac mare rotat Pe roate mari măsurat De șapte merțe și-un mertic. Și dacă l-a scos în tindă, L-a scos cu tot cu grindă, Îl întorceau
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
splină Și-o așează pe făină! Clopoței și zurgălăi Strigați ceală, măi flăcăi! Și-a trimis o găină Să vadă, curge făină? Și-a trimis și un cucoș Să vadă mai este în coș? Nu curgea făină, Curgea aur și mărgăritar În curțile dumneavoastră, boieri mari. Zurgălăi și clopoței Ceală roată, măi flăcăi! Un colac mare rotat Pe roate mari măsurat De șapte merțe și-un mertic. Și dacă l-a scos în tindă, L-a scos cu tot cu grindă, Îl întorceau
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
titlul capitolului și formula "vestea-poveste", o reprezentare feerică ("de basm") a Bizanțului ca "figură" a Raiului pământesc: "[19] Acolo-i raiul lumii și buricul pământului, acolo sunt livezi cu mere de aur și cântă pasărea măiastră la ferestre împodobite cu mărgăritare." (p. 71) Învestite cu sens hiperbolic, cele patru elemente de "discurs repetat" din fraza anterioară nu mai sunt extrase din repertoriul imagistic "canonic" al Bibliei, ci din cultura populară românească, iar aglomerarea și emergența lor bruscă semnifică o fractură de
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
alt strat în care imaginația este autentică și originală. Cîte un vers-două, o imagine inedită, ne fac să ne gîndim (critica s-a gîndit de mult!) la Eminescu și Macedonski. Acel "parfum de roze și ambrozie" sau valurile de aur, mărgăritare, purpură, roze și diamant, revărsate din cerul zilei de amarant (comentate de I. Negoițescu) anticipează pe parnasienii, estetiștii, coloriștii noștri". Poemele sale sudice sînt un adevărat serai poetic - cum metaforic le definește eseistul. La Bolintineanu, în poemele sale descoperim un
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cuvintelor și alte metafore descriptive uzuale (kennings) folosite de poeții oare au scris în engleza veche ; "metaforele "fixe" ale lui Homer, ca "Aurora cu degetele •trandafirii" (folosită de douăzeci și șapte de ori în cântul întâi al Iliadei) ; "dinții de mărgăritar'', "buzele de rubine", "gâturile de fildeș" și "pletele de aur" ale elizabetanilor ; sau "câmpia de apă", "râurile de argint", "pajiștile smălțuite" ale clasicilor englezi de la începutul secolului al XVIII-lea. *28 Cititorilor moderni, unele dintre aceste metafore (în special cele
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
curvei care era o femeie ce stătea pe o fiară de culoare stacojie ce avea șapte capete și zece coarne și fiecare cu numele ei de hulă. Femeia era îmbrăcată cu purpură și stacojiu, împodobită cu aur, pietre scumpe și mărgăritare iar în mînă ținea un potir de aur plin cu spurcăciunile și necurățeniile curviei ei. Ea era îmbătată de sîngele mucenicilor și sfinților lui Iisus, faptă care i-a fost iluminatului Ioan de mare mirare. Geții aveau steagurile lor sub
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
să vîndă atîtea scumpeturi, stau departe și se căiesc la 18,16: ,,Vai, vai! Cetatea ce mare care era îmbrăcată cu in foarte subțire, cu purpu- ră și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare! Atîtea bogății într-un ceas s-au prăpădit!” Cum stătea Ioan cu ochii beliți în stele mai vede la 19,16 pe un credincios de-al lui care vine să lovească Neamurile pentru a le cîrmui cu un toiag de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Vianu, cel mai mare repertoriu de idei literare existent din cultura noastră reluăm acest exemplu concludent n-a avut nici un ecou, nici o recenzie semnificativă și este doar un simplu exemplu. Astfel de lucrări par încă un fel de... tichii de mărgăritar. Uneori nu mai știm nici dacă nu trebuie să folosim această expresie tradițională chiar și pentru nemulțumirea critică personală față de o astfel de stare de lucruri... Am spune totuși, din perspectiva idealului nostru cultural, că o astfel de situație este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Personajele jamesiene folosesc și alte sintagme, nu la fel de spectaculare, dar pline de semnificații despre esența unei opere: lucrul care "se mulează după fiecare volum, ca piciorul dumitale în pantof", "organul vieții", "intenția generală", "firul pe care stau înșiruite boabele de mărgăritar ale operei", "filonul caracteristic", "secretul", "taina", "obsedantul mesaj", "comoara îngropată". Pentru Culianu, desenul din covorul operei lui Eliade este scurta proză Ghicitor în pietre; din punctul său de vedere, toată opera eliadescă poate fi descifrată prin apel la ideologia divinației
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la pravila de chilie și prin citirea Sfintelor Scripturi. Noutatea pe care o aduce Starețul Paisie în tradiția monahală este introducerea trăirii isihaste și a practicii Rugăciunii lui Iisus în viața de obște. Până la el, această rugăciune era considerată un mărgăritar aparținând doar vieții în pustnicie, iar coborârea minții în inimă, o practică imposibil de deprins fără o călăuză extrem de experimentată. Paisie invită pe toată lumea, monahi sau mireni, indiferent de existența unui ghid sau nu, să se apropie de această rugăciune
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
să-l inițieze, să-i descifreze simboluri și să-i transforme personalitatea trecându-l prin experiențe fantastice. Astfel, Ivan Țarevici va călători în împărații subpământene, în Împărăția de Aramă, Împărăția de Argint, apoi în Împărăția de Aur și cea de Mărgăritar pentru a încerca să-și salveze mama sau să-și afle mireasa. Toate aceste împărații se pot strânge într-un ou, de aramă, de argint sau de aur, pe care eroul îl ia apoi cu sine, semn că experiența acumulată
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
gâtul și urechea cu perle) și unde nu s-a furișat! Insignifiantul fir de nisip care a agresat molusca (scoica) de pe fundul apei, după secreții suprapuse a ieșit o piatră (semiprețioasă), care încăpută pe mâna iscusită a bijutierului ia forma mărgăritarului cu reflexe sidefii mirifice. Și ce vecini semantici și-a găsit, companioni de elită, unde credeți? În morală, metaforă, natură: lucru fără cusur, versuri strălucitoare, frumusețe întruchipată, asemănări cu lăcrămioarele și cercelușii etc. etc. Da, de oriunde am privi-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
trecere printre mahalagiii lui. Este destul să spun că State Prudănescu era ctitor la biserica Sfinților. Activitatea lui poetică nu era mică: tipărise cărți cu poezii și cărți de filozofie pe care le trimisese spre aprobare Consiliului permanent al învățământului. Mărgăritarele poetice ale lui Prudănescu (lumea îi spunea Prodănescu) erau în toate gurile. Cel puțin timp de 40 de ani numele acestui om a fost în toate gurile ca prototip al pedantului tâmpit și încântat de persoana lui. Pe vremea aceea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
orașul capitală de județ n-are nici o stradă pavată, toate ulițele începând cu strada principală fiind o mare de glod când plouă?” După ce aduce și alte acuzații, interogatul încheie cum ar fi făcut orice român: „Îi lipsea chelului tichie de mărgăritar!” Panait Istrati și „Raiul rusesc” de P. Rădulescu, un comentariu după articolul „L'affaire Roussakov ou L'U.R.S.S. d'aujourd'hui” din revista franceză „La Nouvelle Revue Francaise” - drama unui muncitor rus careși pierde locuința și familia, înfundând pușcăriile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
poată auzi, dincolo de zgomotul infernal al motorului : Pentru tine am făcut nebunii Și credința în zei mi-am ucis ! Pentru tine-n clare nopți argintii Am țesut poezii și vis ! Și am strâns în inimă povara tot mai grea Cald mărgăritar de rouă din iubirea mea... Pentru tine am făcut nebunii Și-am ucis primul meu paradis ! Oamenii nu-i puteau auzi, mulți nici nu băgau de seamă mașinăria din aer, erau la terase sau în viteză, intrând și ieșind din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
târg și el întreabă de casa vornicului. Vinul bun și nevasta frumoasă sunt două otrăvi dulci la om. Vinul e dat să-l bee voinicii. Un nebun a mâncat nouă pâni; mai nebun a fost cel ce i-a dat. Mărgăritarul stă-n fundul mării și mortăciunea plutește la fața apei. Are bun prietin, de aceia vrea să-l mânânce de tot. Mai multă spaimă e pentru cele auzite, decât pentru cele văzute. Nu poți mușca mâna asta, de aceea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mecanice pe care le scorniseră apusenii și mai ales maurii din Gramà. Stratonic povestește lui Ionuț despre încăperile saraiului și despre grădina cu kioscuri și tainiți unde împărăția își ține haremul de fete "ghedlicâz". Straie subțiri albe, comănace bătute cu mărgăritar, pantofi de cordovan roș, buze roșii, dinți frumoși, ochi negri. Elias Diavolul " Oile de Angora cu coada lată pusă pe cărucior" oglu mărgele și hormuzuri (Ormuz India) turà = pecetea împărătească Generalisimul stă pe covor având alături iatagan, scut, buzdugan, arc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pân-ce n-a veni la mine. Iar la mine de-o veni Cu dânsul când oi grăi Ca cu mir l-oi mirui. La dânsul când oi căta Ca cu busuioc l-oi sufla. La dânsul când oi zâmbi Mărgăritare-a zări. NOTE PARTEA I 1. N. Petrescu-Comnen (născut 1881) jurist și om politic. 2. Sebastian Moruzi (născut 1888) gazetar, fost prefect de Covurlui, Tulcea și Suceava. 3. Artur Stavri (1869-1928) poet. 4. I. Tanoviceanu (1856-1917) jurist, fost profesor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aveau mâneci, altele fără mâneci, lăsând să se vadă mânecile iilor, din pânză fină, înflorate cu fir de aur și de mătase. Iia de tradiție bizantină va dăinui până în zilele noastre. Se purtau gulere cu blană de sobol, șiraguri de mărgăritare (secolul al XVI-lea va fi secolul mărgăritarelor) sau cu pietre scumpe și cercei lungi și grei. Erau și podoabe mai modeste, unele dintre ele fiind descoperite în cimitirul din fața cetății de scaun de la Suceava. Erau produse ale meșterilor locali
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vadă mânecile iilor, din pânză fină, înflorate cu fir de aur și de mătase. Iia de tradiție bizantină va dăinui până în zilele noastre. Se purtau gulere cu blană de sobol, șiraguri de mărgăritare (secolul al XVI-lea va fi secolul mărgăritarelor) sau cu pietre scumpe și cercei lungi și grei. Erau și podoabe mai modeste, unele dintre ele fiind descoperite în cimitirul din fața cetății de scaun de la Suceava. Erau produse ale meșterilor locali, lucrate din argint aurit sau din bronz, după
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fel ca în orațiile de nuntă, fecioara de măritat ia forma unei fiare candide urmă¬rite de feciorul în ipostaza de vânător arhetipal. Atributele solare se păstrează și acum: „Vețuia o Ciută/ Cu blana bătută/ Tot cu pietre rare/ Și mărgăritare./ Și în frunte-avea/ Răsărit-o stea,/ Stea ce lumina/ Noaptea ca ziua”. Funcția declanșatoare a inițierii, clasificată de etnologul rus V. I. Propp la numărul IX, este trimiterea eroului pentru a restabili ordinea distrusă de un agresor ce întrupează haosul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mod fundamental mijlocită de un arbore considerat sacru în mentalul românesc: salcia. Botezul încheie și desăvârșește procesul inițiatic prin capacitatea lui de a anula formele superficiale de existență și de a recrea viața. În basmul Pomu raiului, puiu cântător, bobul mărgăritar, cules în Fărcașele, Olt, protagonista (mezina ce promite să-i nască prințului copii cu embleme astrale) este îngropată de vie și ținută astfel până ce fiii ei cresc și demonstrează îndeplinirea făgăduielii. Aceasta implică necesitatea ca descendenții ei, de asemenea marcați
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
direct împărtășirea comunității din fiara capturată de fată: „Din cărnița lui/ Nuntă și-au făcut,/ Din pelița lui/ Pahare-au făcut;/ Beau boeri cu ele,/ Beau și fericesc/ Și cu scumpe daruri o dăruesc:/ Cu luna, cu stele/ Și cu mărgăritare/ Și c-un bun voinicel” (Utconosovca - Odesa). Ridicată în grup la un rang uman superior, obștea face o ofrandă cosmică eroinei, ca efect al reordonării lumii. Planul uranian este urmat de cel mineral și abia apoi de perechea așteptată. Astral
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
va face întregul univers să-i jelească alături, de trei ori pe parcursul basmului: „Fiarele/ se văietau,/ lemnele se-nconvăiau,/ văile/ îmi răsunau,/ petrele/ se despicau/ și codrii/ se cletinau:/ se jelea/ într-un cuvânt/ toată firea/ pe pământ”. Lacrimile fecioarei devin mărgăritare, ca expresie a funcției magice îndeplinite de durerea ei, care este consubstanțială cu plânsul lumii epuizate de fertilitate. Revenind la imaginea somnului creator de flori hiperbolice, considerăm prin urmare că nu o ipostază a sufocării datorate sacrului monstruos se dezvăluie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de motivul repunerii astrelor pe cer, sugerând astfel recunoștința întregului univers pentru salvarea de la pieire: „Din pelița lui/ Pahare-au făcut;/ Beau boieri cu ele,/ Beau și fericesc/ Și cu scumpe daruri o dăruesc:/ Cu luna, Cu stele/ Și cu mărgăritare” (Utconosovca - Odesa). Corpurile cerești, dar și pietrele prețioase sunt proprii naturii selenare a fetei. Puterile ei se trag din registrul nocturn, al pământului, iar luna și stelele sunt exteriorizări simbolice, deci forme de consacrare a ființei inițiate. În balada Vidros
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]