2,058 matches
-
e puțin... Silită de evidență să recunoască, à contre-cœur, tante Margot se așezase picior peste picior într-un fotoliu, își scosese portțigaretul, fuma, cu mâna stângă se juca neatentă cu șiragul de mărgele, lungi ca niște mătănii : două șiraguri de mărgele lungi, ce începeau să se poarte la aceste rochii foarte, foarte scurte, cu talia joasă, pe șolduri. — Și totuși, pe tine, ca mamă, n-ar fi trebuit să te îngrijoreze... Când ai un copil, la el trebuie să te gândești
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Însă azi e o zi specială. La raportul de dimineață din careul unității ni se spune că trebuie să vină secretarul de partid să ne vorbească. Există o nervozitate ușor depistabilă - cadrele se foiesc, li se Învîrt ochii ca niște mărgele, rîd, dar rîsul lor are ceva fals. Apare Într-un tîrziu acest ins pe care Îl așteptăm de parcă am fi rudele miresei și el naș. Fiind un om atît de important, ne-a lăsat să așteptăm aproape o oră În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
plopii, văzduhul, În timp ce alaiul electoral Înhață urna, unii stînjeniți, alții rîzÎnd la rîndul lor, și dispare pe sub coroanele castanilor spre celălalt pavilion. Petcu e declarat eroul zilei. Seara Îl găsește fericit, așezat În pat, ochii i se Învîrt ca două mărgele negre, aproape independent unul față de celălalt, iar picioarele i se bîțÎie sub pătură - ba chiar i-am făcut un coif dintr-un ziar, În loc de coroană. Ne imaginăm că, la ora asta, cam la fel trebuie să arate și Ion Iliescu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu mai venea decât arareori la treabă.) Pearl o porni în direcția opusă casei Belmont, croindu-și drum printre tufele de liliac, de călini, de azalee, de soc și de arțari pitici, japonezi, care scoseseră muguri roșii, creți, ca niște mărgele de coral. Ici-colo se sumețea câte un copac mai înalt, brazi, sau castani sau câte un bătrân stejar pitic. Zona aceasta, în care se amestecau vegetația pitică și cea înaltă, era denumită uneori „dumbrava“ și alteori „crângul“. Potecile erau ierboase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îl știa parcă nu crescuse măcar cu un deget! Faptul că a ajuns aici însemna că acușica acușica ajunge la Crâșma din drum de unde trebuie s-o cotească la stânga pe șleau... De aici se vedea satul cu casele înșirate ca mărgelele pe firul văii... Inima îl îndeamna să grăbească pasul, dar cum? Continua să meargă poticnit. Dinspre fântâna cu răchiți s-a arătat un punct mișcător... „În sfârșit, voi întâlni primul om din satul meu! Și uite în ce hal arăt
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ziua a durat acea încleștare pe muchie de cuțit. Exact ca în basmele românilor: „Și se luptară zi de vară până-n seară”. Când s-a lăsat întunericul, cei doi combatanți au aruncat săbiile în iarba peste care începuseră să cadă mărgele de rouă. Ori, poate, erau bobițele lor de sudoare. S-au îmbrățișat ca doi frați și și-au jurat prietenie pentru tot restul vieții. Roland a făcut nuntă mare cu Aude și au trăit împreună până la adânci bătrâneți. Poate mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
de foc surprinzătoare Schimbând orice culoare Formând iluzii orbitoare Ale răsăritului din mare! Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Perlele vii Cerul se întunecase, Noaptea se încrâncenase; Din cer încep a cădea... Câte una, câte una, a se aduna! Mărgelele albastre, cafenii, Străluceau sub stelele făclii, Sub luna gânditoare ... al nopții soare... Sunetele se-nmulțeau, Picăturile se-ntețeau. Toate, împreună se prăbușeau Și stropii nopții le-nsoțeau. Luna, trezindu-și iar cununa ...și văzând furtuna, sufla peste nori făcându-i trecători
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
neagră ; gâtul strâmb, ochii suri și tâmplele scobite îi trădau originea obscură. Dimpotrivă, Cojoc, deși mic și oacheș, avea o roșeață sănătoasă în obrajii tăbăciți ; trupul îndesat și fălcile rotunde i se mișcau pe loc iar ochii îi sclipeau ca mărgelele când vedea prin curte „fimeia de sirvici”, o vădană de peste Siret. Așezat bine pe fund, Cojoc se sprijinea cu palmele pe scăunel și clipea somnoros, cu capul gol tuns chilug ; crăcăna degetul mare de la picior și-și scărpina talpa în
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Pricop, mai încolo stă nenea Gheorghe Cizmaru, pe urmă vine Constantin Crăciun... Fiul uliței s-a oprit. În inima lui s-a aprins o flacără care arde și-i încălzește obrajii (mai îmbujorați acum), ochii (în care au apărut câteva mărgele cristaline)... “Ce-i, ce s-a întâmplat? Iar am greșit drumul?” “Nu, n-am greșit” “Ești sigur?” “Mai sigur ca niciodată” “Hm! Și până acum ai fost sigur și...” “Ce-i, Păulică mamă, ai mai venit pe acasă?” “Da, mamă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
adult care dădea telefoane numai când era beat și plângăcios. Ochii o înțepau, iar gura i se umpluse de cruste. Se uită în oglinda din baia de la etaj: buhăită și șubredă, cu claia de păr roșu ca o perdea de mărgele încurcată. Dar încă prezentabilă, în condițiile date. Avem o răsturnare de situație, explică doctorul. Îi vorbi în unde B și milimetri de mercur, în lobi, ventricule și hematoame. Până la urmă, Karin înțelese. Mark trebuia operat. Îi tăiară gâtul și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pun piciorul pe chiuveta din baie, un gest de maximă flexibilitate, pe care multe femei nu-l pot face nici în stare normală. Un picior și apoi celălalt și mândria aferentă : încă pot. Am terminat, unghiile au rămas curate, perfecte, mărgele roșii aproape comestibile, cum spune A. Am dormit bine, bucuroasă că măcar acea parte a corpului amintea de femeia de dinainte. Dimineața m-am îmbrăcat cu grijă, blugii prevăzuți cu elastic, un jerseu negru de cașmir, mărgele gri, m-am
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
rămas curate, perfecte, mărgele roșii aproape comestibile, cum spune A. Am dormit bine, bucuroasă că măcar acea parte a corpului amintea de femeia de dinainte. Dimineața m-am îmbrăcat cu grijă, blugii prevăzuți cu elastic, un jerseu negru de cașmir, mărgele gri, m-am fardat, din fericire nu am pete pe față, nu m-am îngrășat deloc în afara kilogramelor din jurul taliei. Eram, Herr Doktor, în camera bunicii și mă uitam în oglinda ovală de la frumosul ei șifonier de mahon și, când
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
am ridicat în picioare, am simțit ceva straniu, ca și cum oglinda însăși s-ar fi lichefiat și argintul ei s-ar fi transformat într-o cascadă și blugii erau complet uzi, de la mijloc în sus mă privea aceeași femeie, jerseu negru, mărgele, de la talie în jos, altceva. Ca și cum mi-ar fi crescut o coadă de sirenă, ca și cum mă transformasem brusc într-o amfibie de nerecunoscut, care nu mai putea să continue gesturile firești, umane, să ies pe ușă, să mă urc în
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
Sînteți amabil să-mi spuneți ce înseamnă exact creatura? — O consipirație care deține și manipulează totul pentru profit. — E vorba despre oamenii bogați? — Da, dar nu bogații în monede și bancnote, acest gen de bogăție reprezită doar un șirag de mărgele colorate menite să-i facă pe producători servili. Proprietarii și manipulatorii au modalități mai istețe de a capitaliza. Cer în schimb timp: timp de a gîndi și planifica, timp de a evalua necesitatea de la distanță. Un bătrîn sprijinindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i se adresă, așadar, pe un ton prietenos șefului secției de astronomie: - Fii bun, Gunlie, și explică-te singur. Astronomul se urcă pe prima platformă. Era un bărbat înalt și deșirat, ca și Smith, cu niște ochi albaștri, ca două mărgele pe o fața inexpresivă. - Domnilor, începu el cu oarecare emoție în glas, cele trei planete locuibile erau triplete identice, rezultate dintr-un proces artificial. Nu știu câți dintre dumneavoastră sunteți familiarizați cu teoria curentă privitoare la formarea sistemelor planetare, îi asigur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
am dus la secerat Dorul tău nu L-am uitat. 18 Dragostele săracele, Dragostele nu se fac Nici din mere nici din pere, 140 {EminescuOpVI 141} Ci din buze subțirele Și din deget cu inele, Da și din piept cu mărgele. Dragostele nu-s curate Că trăiesc până la moarte. 19 Frunză verde de trifoi, Vină bade Joi la noi Că-i lipiul cald pe masă Și rosolia-n fereastă. Numa nu veni pe la fântână Că tu-i face urmă-n tină, Ci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se ducă, să se bată el singur cu oștile împăratului, ce-l dușmănea pe tată-său. Puse pe trupul său împărătesc haine de păstor, cămeșă de borangic, țesută în lacrimele mamei sale, mândră pălărie cu flori, cu cordele și cu mărgele rupte de la gâturile fetelor de-mpărați, își puse-n brâul verde un fluier de doine și altul de hore, și, când era soarele de două sulițe pe cer, a plecat în lumea largă și-n toiul lui de voinic. Pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bun-simț." "Norocul meu că n-am avut bun-simț", rânji inginerul. După trei săptămâni o cunoscuse pe Doina. Doina cu părul decolorat ca o flacără de argint, cu ochii vineții, cu rochii negre strâmte și mâneci largi, cu poșetele ei din mărgele și antilopă unde încăpeau pudriera, batonul de ruj Burnt Sugar, o sticlă plată de whisky și fiolele de morfină. Doina... ― Ați spus ceva? Șerbănică Miga se ridică greoi. Obrazul de obicei roșu bătea acum în violaceu: ― Aș vrea să beau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
meu cel mai bun? Căruntul își coborî pleoapele și înfipse adânc lopata în pământ. * Florence Miga aruncă o privire furișă spre inginer. Ionescu fuma cu ochii pierduți undeva, printre fleacurile de pe bufet: o fotografie mică înrămată, un crucifix de fildeș, mărgelele albastre pe care le purtase de dimineață, ochelarii de lectură ai lui Șerbănică. " Un bărbat frumos", gândi și-i păru brusc rău că nu mai e tânără. Pe vremuri ar fi gustat aventura asta, i-ar fi plăcut să facă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
moarte fără spasme, nu act necruțător, ci împlinire. Își oprea ochii asupra unui obiect sau a altuia și își dădea seama că fiecare însemna mai mult decât o amintire: un individ, o generație, un anno domini... De pildă, panerașul de mărgele în care femeia își păstra probabil lumii, tabachera de fildeș din vitrină, unde încăpeau 5 sau 6 țigări, plosca din piele moale, fină care amintea de chefuri haiducești izbucnite în răcoarea pădurii, un picnic din însoritul mai al lui 1905
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și tocmai asta mi se pare, cum să vă spun, de-a dreptul patetic. În fond, s-a sacrificat pentru a-i satisface un capriciu. Un cadou absurd și, dacă te gândești la cutia aceea pretențioasă umplută cu fleacuri ieftine, mărgele de sticlă și strasuri, îți dau lacrimile. ― Când spuneți că s-a întîmplat? Femeia ridică din umeri. ― Recent, în orice caz. Două-trei zile înainte de... Tresări. Dumnezeule! S-a gândit probabil să-i lase ceva... Un ultim gest. ― Aceasta ar fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a trupului. Podoabele, câte s-au mai găsit atunci, au fost masate între oasele-pachet. Obiectele de inventar sunt constituite dintr-un colan din sârmă de bronz, doi cercei rotunzi din argint, o fibulă din argint (des răspândită în secolele III-IV), mărgele de diferite forme și materiale în număr de 135 de bucăți. Inventarul unui mormânt din această necropolă, de secol VI, se prezintă astfel: 1) o cataramă masivă din bronz și două monede: una romană imperială din secolele IV-V și
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
lui să ajungă la crimă, atunci se rupe în el ceva definitiv, stricîndu-i mecanismul vital. Cum s-a întîmplat cu Mefista. O vedeam uneori, de la fereastră, trecând pe țărm. Aduna scoici pe care le înșira pe o ață, ca pe mărgele, și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultîndu-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zi în zori. A alergat în odaie. Părintele stătea întins fără mișcare. Congestiei extreme din ziua precedentă îi urmase un fel de lividitate cu atât mai pronunțată cu cât trăsăturile feței lui erau încă pline. Părintele fixa mica lampă cu mărgele multicolore care atârna deasupra patului. La intrarea bătrânei doamne, el a întors capul spre ea. După spusele gazdei, în acel moment arăta ca și când ar fi băut toată noaptea și ar fi pierdut orice putere dea mai reacționa. Ea l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tăurași la balu’ ăla, da’ tot mi-am păstrat onoarea, îi spuse cu grijă Darlene papagalului. — Maică Doamne! urlă Ignatius, incapabil să mai tacă. Cretina asta-i Harlett O’Hara? Papagalul reacționă înaintea lui Darlene, căci ochii lui ca niște mărgele fuseseră ațintiți pe cercelul ca un inel al lui Ignatius încă de când ajunsese în scenă. Când Ignatius urlă, pasărea zbură de pe brațul lui Darlene jos, pe scenă, apoi cârâind și săltând, se năpusti spre capul lui Ignatius. — Hei, strigă Darlene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]