1,017 matches
-
raionul Ploiești al regiunii Prahova și apoi al regiunii Ploiești, pierzându-și statutul de oraș. În 1968, comuna a devenit parte a județului Prahova, reînființat, alipindu-i-se și câteva sate ale comunei Mărgineni, care s-a desființat, și anume Mărginenii de Jos, Brătășanca și Ungureni. În comuna Filipeștii de Târg se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: curtea boierească a lui Pană Filipescu (1650), ansamblu format din conacul propriu-zis și zidul de incintă; (1633-1641), ambele în satul
Comuna Filipeștii de Târg, Prahova () [Corola-website/Science/301673_a_303002]
-
se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: curtea boierească a lui Pană Filipescu (1650), ansamblu format din conacul propriu-zis și zidul de incintă; (1633-1641), ambele în satul Filipeștii de Târg; și (mijlocul secolului al XVII-lea) din Mărginenii de Jos. În rest, alte patru obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate aflate în satul Filipeștii de Târg. Unul dintre ele este monument de arhitectură ruinele unei mori
Comuna Filipeștii de Târg, Prahova () [Corola-website/Science/301673_a_303002]
-
comisului Vintilă (secolul al XVI-lea) din incinta bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, pisania bisericii vechi (1642) aflată în zidul pridvorului aceleiași biserici; și o cruce de pomenire din piatră (1646) aflată la ieșirea din Filipeștii de Târg pe drumul spre Mărgineni.
Comuna Filipeștii de Târg, Prahova () [Corola-website/Science/301673_a_303002]
-
satele Miron Costin și Trifești (reședința). Comuna se află în sud-estul județului, pe malurile râului Valea Neagră. Este străbătută de șoseaua județeană DJ157, care o leagă spre nord-est de Horia (unde se termină în DN15D) și spre vest de Făurei, Mărgineni, Dochia, Dumbrava Roșie și Piatra Neamț (unde se termină în DN15). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Trifești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96
Comuna Trifești, Neamț () [Corola-website/Science/301690_a_303019]
-
ortodocși continuă cu Nicolae Balaban (1961-1963), Ioan Duță (1963-1964), Vasile Chelemen (1964-1966). Părintele Ioan Rohan a păstorit comunitatea în anii 1966-1974. În vremea sa a fost construită casa parohială actuală, renovată în repetate rânduri. Preotului Rohan i-au urmat Ioan Mărginean (1974-1983), care a renovat gardul împrejmuitor al bisericii, Nicolae Bergea, de lângă Sibiu, pentru aproape un an, Gheorghe Leontin Stroie (1984-1993) , din 1994 Nicolae Lucian Cișmaș a slujit in biserica ortodoxa pana in anul 2014. El a adus o mare contributie
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
bătălie, se arată că o puternică armată moldo-polono-tătară pătrunde în țară la începutul lui septembrie 1602. Pe 13 septembrie ajunge în Ogrețin, unde este întâmpinată de armata munteană, care avea în frunte pe viteazul Radu - Șerban, prahovean, de fel din Mărginenii Prahovei, alături de care luptau încercații oșteni ai lui Mihai Viteazul, în frunte cu Stroe, Radu și Preda Buzescu. În urma obținerii acestei victorii, domnul răsplătește pe căpitanul Scurtu cu terenurile unde se va face satul Scurtești. Totuși, prima apariție documentară a
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
leagă Bacăul de Piatra Neamț. Prin comună trece și calea ferată Bacău-Bicaz, pe care este deservită de stația Gârleni și de halta de călători Lespezi Bacău. Se învecinează la nord cu comunele Racova și Berești-Bistrița, la sud cu comunele Hemeiuș și Mărgineni, la est cu comuna Berești-Bistrița și la vest cu comuna Blăgesti. Localitățile comunei s-au dezvoltat, în general, de-a lungul căilor de comunicație importante. Comuna se întinde pe 3582 hectare, din care suprafața agricolă este de 1448 hectare. În
Comuna Gârleni, Bacău () [Corola-website/Science/300672_a_302001]
-
al Bistriței, în zona lacului de acumulare Lilieci, imediat la nord de municipiul Bacău. Este traversată de șoseaua națională DN15, care leagă Bacăul de Piatra Neamț. Din acest drum, la Hemeiuș se ramifică șoseaua județeană DJ119B, care duce spre sud la Mărgineni (unde se intersectează cu DN2G), Măgura (unde se intersectează cu DN11), Luizi-Călugăra și Sărata. Prin comună trece și calea ferată Bacău-Bicaz, pe care este deservită de halta de mișcare Hemeiuș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Hemeiuș se ridică
Comuna Hemeiuș, Bacău () [Corola-website/Science/300675_a_302004]
-
Mărgineni (în trecut, Mărgineni-Munteni, în maghiară "Marzsinén") este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Barați, Luncani, Mărgineni (reședința), Pădureni, Podiș, Poiana, Trebeș și Valea Budului. Comuna se află în nordul județului, la nord-vest de municipiul Bacău, pe
Comuna Mărgineni, Bacău () [Corola-website/Science/300684_a_302013]
-
Mărgineni (în trecut, Mărgineni-Munteni, în maghiară "Marzsinén") este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Barați, Luncani, Mărgineni (reședința), Pădureni, Podiș, Poiana, Trebeș și Valea Budului. Comuna se află în nordul județului, la nord-vest de municipiul Bacău, pe malurile râului Trebiș (un afluent al Bistriței). Este străbătută de șoseaua națională DN2G, care leagă Bacăul de Moinești. La Mărgineni
Comuna Mărgineni, Bacău () [Corola-website/Science/300684_a_302013]
-
Mărgineni (reședința), Pădureni, Podiș, Poiana, Trebeș și Valea Budului. Comuna se află în nordul județului, la nord-vest de municipiul Bacău, pe malurile râului Trebiș (un afluent al Bistriței). Este străbătută de șoseaua națională DN2G, care leagă Bacăul de Moinești. La Mărgineni, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ119B, care o leagă spre nord de Hemeiuș (unde se termină în DN15) și spre sud de Măgura (unde se intersectează cu DN11), Luizi-Călugăra și Sărata. Conform recensământului efectuat în 2011 populația comunei
Comuna Mărgineni, Bacău () [Corola-website/Science/300684_a_302013]
-
acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ119B, care o leagă spre nord de Hemeiuș (unde se termină în DN15) și spre sud de Măgura (unde se intersectează cu DN11), Luizi-Călugăra și Sărata. Conform recensământului efectuat în 2011 populația comunei Mărgineni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (92,21%). Pentru 7,54% din populație nu este cunoscută apartenența etnică. Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor
Comuna Mărgineni, Bacău () [Corola-website/Science/300684_a_302013]
-
din satele Slobozia-Luncani (Podișul), Șerpenu, Dubașu, Râpa-Iepei și Mărgineni-Luncani, având în total 671 de locuitori; exista în comună doar o biserică ridicată în 1845. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunelor înconjurătoare Fântânele și Osebiți-Mărgineni, comuna având acum numele de "Mărgineni", preluând câteva sate ale acestora și ajungând la 4250 de locuitori. Ea făcea parte din plasa Bistrița a aceluiași județ și era compusă din satele Barați, Gherăești, Mărgineni-Munteni, Mărgineni-Ungureni, Secătura, Sohodolu-Crihan, Trebișu și Valea Budului. Comuna Slobozia-Luncani a fost și
Comuna Mărgineni, Bacău () [Corola-website/Science/300684_a_302013]
-
a fost redenumit în "Măgureni-Răzeși". În 1950, comuna a trecut în subordinea orașului regional Bacău, reședința regiunii Bacău. Satul Secătura a primit în 1964 denumirea de "Pădureni", iar satul Lingurari al comunei Luncani a primit numele de "Poiana". În 1968, Mărgineni a devenit comună suburbană a municipiului Bacău. Tot atunci, comuna Luncani a fost desființată și inclusă în comuna Mărgineni, iar satele Mărgineni-Răzeși și Mărgineni-Munteni au fost comasate formând satul Mărgineni, iar satele Tocila, Dubas și Chetrosu au fost desființate și
Comuna Mărgineni, Bacău () [Corola-website/Science/300684_a_302013]
-
Secătura a primit în 1964 denumirea de "Pădureni", iar satul Lingurari al comunei Luncani a primit numele de "Poiana". În 1968, Mărgineni a devenit comună suburbană a municipiului Bacău. Tot atunci, comuna Luncani a fost desființată și inclusă în comuna Mărgineni, iar satele Mărgineni-Răzeși și Mărgineni-Munteni au fost comasate formând satul Mărgineni, iar satele Tocila, Dubas și Chetrosu au fost desființate și comasate primele două cu satul Podiș și ultimul cu satul Luncani. În comuna Mărgineni se află datând din 1777
Comuna Mărgineni, Bacău () [Corola-website/Science/300684_a_302013]
-
al comunei Luncani a primit numele de "Poiana". În 1968, Mărgineni a devenit comună suburbană a municipiului Bacău. Tot atunci, comuna Luncani a fost desființată și inclusă în comuna Mărgineni, iar satele Mărgineni-Răzeși și Mărgineni-Munteni au fost comasate formând satul Mărgineni, iar satele Tocila, Dubas și Chetrosu au fost desființate și comasate primele două cu satul Podiș și ultimul cu satul Luncani. În comuna Mărgineni se află datând din 1777, monument istoric de arhitectură de interes național, aflată în satul Luncani
Comuna Mărgineni, Bacău () [Corola-website/Science/300684_a_302013]
-
desființată și inclusă în comuna Mărgineni, iar satele Mărgineni-Răzeși și Mărgineni-Munteni au fost comasate formând satul Mărgineni, iar satele Tocila, Dubas și Chetrosu au fost desființate și comasate primele două cu satul Podiș și ultimul cu satul Luncani. În comuna Mărgineni se află datând din 1777, monument istoric de arhitectură de interes național, aflată în satul Luncani. Constantin Cândea, profesor universitar doctor inginer în chimie, rectorul Universității „Politehnica” Timișoara
Comuna Mărgineni, Bacău () [Corola-website/Science/300684_a_302013]
-
și spre sud de Nicolae Bălcescu, Faraoani, Cleja, Răcăciuni, Gura Văii și Onești (unde se termină în DN11A). La Sărata, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ119B, care duce spre nord la Luizi-Călugăra, Măgura (unde se intersectează cu DN11), Mărgineni și Hemeiuș (unde se termină în DN15). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Sărata se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,76%). Pentru 3,13
Comuna Sărata, Bacău () [Corola-website/Science/300699_a_302028]
-
mici, cu panglici negre înguste. Pălăria din pâslă neagră, cu boruri mari, avea pe laturi și în spate marginile ridicate în sus, iar modelul cu borurile mici avea marginile drepte și oblice în jos. Tunsoarea localnicilor era scurtă, spre deosebire de țăranii mărgineni (de pe dealurile din jur), care purtau părul lung în plete. Portul femeiesc Cămașa purtată de femei era lungă, , cămașă întru-na sau întreagă”, corespunde vechiului port românesc de pretutindeni. În trecut era numai de cânepă, pentru îmbrăcămintea din zilele de lucru
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
cumpărate din târguri, de diferite lățimi cu catarame și culori maro sau negre. Pentru protecția mâinilor la frig în timpul iernii se purtau mănuși de lână cu sau fără degete, lucrate (ștricănite). Portul nemeșesc era diferit de al satelor de ,români mărgineni” de pe dealuri, care și-au păstrat portul până în zilele noastre, în special de sărbători. Culorile predominante ale costumelor erau alb și negru, fuste albe încrețite și șorțuri negre. În cursul anilor portul popular a evoluat mult prin folosirea broderiilor, ornamentelor
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
înstructura acestor adunări. Alături de boierii din Recea și Hârseni sunt confirmați în jumătatea boieronatelor de Râușor și Bucium, boierii Coman, fiii răposatului Ivan, Stoian și Bârsan. Odată cu începerea construirii Cetății Făgărașului în jurul anului 1455 locuitorii din satele Hârseni, Ileni, Copăcel, Mărgineni se ducea la tăiat lemne de foc și de construcție pe Valea Sebeșului în sus pentru aprovizionarea cetății. Maiștrii de exploatare a lemnului din pădure au fost aduși din Tirolul austriac, dat fiind faptul că în acea perioadă Ardealul făcea
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
propriu-zis. Cele două mari comunități distincte de mocani se situează în Transilvania: prima în Mărginimea Sibiului (la vest de orașul Sibiu) iar cea de-a doua la est de Brașov în zona Săcelelor, nu departe de curbura Carpaților. Atât mocanii mărgineni, cât și cei săceleni au fost denumiți în trecut „ungureni”, când aceștia se aflau în tranzit ori se stabileau pe teritoriul „vechiului regat”. i din zona Mărginimii Sibiului poartă și denumirea alternativă de 'țuțuieni' respectiv 'mărgineni'. Sașii din Sibiu i-
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
curbura Carpaților. Atât mocanii mărgineni, cât și cei săceleni au fost denumiți în trecut „ungureni”, când aceștia se aflau în tranzit ori se stabileau pe teritoriul „vechiului regat”. i din zona Mărginimii Sibiului poartă și denumirea alternativă de 'țuțuieni' respectiv 'mărgineni'. Sașii din Sibiu i-au denumit 'Gebirgswalachen' („valahi de munte”, adică români de munte) sau 'die Tzutzuianen' (Zuzujanen). Mocanii din zona Brașov-Săcele (mai precis cei din așa-numitele „șapte sate”) sunt considerați a fi „adevărații” mocani. Prin tradiție, ei au
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
situate în defileul Deda-Toplița, ca Filea, Vătava, Morăreni etc. Aceștia se mai numesc și ițani. Satele păstorești de pe Valea Gurghiului, cum ar fi Hodac, în munții deasupra căruia s-au aflat, tradițional, locuri special amenajate unde se tundeau oile mocanilor mărgineni, au ca port popular tipic „straiele” și pălăriile mocănești, iar locuitorii lor pot fi descriși de asemenea ca mocani. În anumite sate de pe versanții Munților Vrancei zonă numită și "Ținutul Vrancei", cum ar fi Răcoasa, Reghiu și altele, unde există
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
împrejurimile Varnei, iar uneori în Rodopi și în Rumelia Orientală, i-au intâlnit adesea în peregrinările lor pe aromâni, mai ales ramura grămușteană a acestora. Se pare că uneori au coabitat, iar grupuri de aromâni s-au întors alături de mocanii mărgineni și s-au stabilit în Mărginimea Sibiului. Victor Păcală, în monografia pe care a dedicat-o marii comune mărginene a Rășinarilor, precizează că turmele mocanilor ajungeau până pe teritoriul de azi al Greciei. La rândul lor, aromânii și-au lăsat amprenta
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]