2,766 matches
-
stai, frate, că acum o jumătate de oră am vrut să spun și eu ceva...Oare ce am vrut să spun? Cotoșman: Vă reamintesc eu, Luminăția Voastră! Începuserăți să spuneți să comunic stăpânului meu că îl așteptați să fie oaspete Măriei Voastre la castel! Împăratul: Așa e...bravo, Motănoiule, exact asta aveam de gând să spun! Cotoșman: Atunci alerg într-un suflet să duc vestea stăpânului meu! Marele Dregător: Ba n-ai să duci vestea nimănui! Pune-ți mâna pe el
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Voastre la castel! Împăratul: Așa e...bravo, Motănoiule, exact asta aveam de gând să spun! Cotoșman: Atunci alerg într-un suflet să duc vestea stăpânului meu! Marele Dregător: Ba n-ai să duci vestea nimănui! Pune-ți mâna pe el!Măria Ta, această ființă ciudată e un spion, trimis de dușmanii Măriei Tale să te ucidă... Cotoșman: Minte Măria Ta! Marele Dregător: S-a introdus în castel prin daruri și vicleșuguri pisicești și dacă nu deschideam eu ochii la timp... Împăratul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de gând să spun! Cotoșman: Atunci alerg într-un suflet să duc vestea stăpânului meu! Marele Dregător: Ba n-ai să duci vestea nimănui! Pune-ți mâna pe el!Măria Ta, această ființă ciudată e un spion, trimis de dușmanii Măriei Tale să te ucidă... Cotoșman: Minte Măria Ta! Marele Dregător: S-a introdus în castel prin daruri și vicleșuguri pisicești și dacă nu deschideam eu ochii la timp... Împăratul: (Adresându-se ostașilor) Așa e, oaste, legați-l fedeleș pe cotoi
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
într-un suflet să duc vestea stăpânului meu! Marele Dregător: Ba n-ai să duci vestea nimănui! Pune-ți mâna pe el!Măria Ta, această ființă ciudată e un spion, trimis de dușmanii Măriei Tale să te ucidă... Cotoșman: Minte Măria Ta! Marele Dregător: S-a introdus în castel prin daruri și vicleșuguri pisicești și dacă nu deschideam eu ochii la timp... Împăratul: (Adresându-se ostașilor) Așa e, oaste, legați-l fedeleș pe cotoi! Cotoșman: (Începe să sară și să strige
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cu mâța-n sac! Domnița: Și tata unde e? Împăratul: (scoțând capul de sub pat) Aici...Aici! Cotoșman: Dar ce faci acolo, Luminăția Ta? Împăratul: Domnesc, ce să fac, mai bine împărat sub pat, decât mort în iatac! Cotoșman: Ridică-te, Măria Ta! Împăratul: Tu ești salvatorul nostru...Îți mulțumesc și îți rămân îndatorat!... Domnița: Și eu îți mulțumesc din suflet!... Cotoșman: Nu mi-am făcut decât datoria, Domniță! Domnița: Cu ce te putem răsplăti, Cotoșmane drag? Împăratul: Cere-mi orice și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
să văd oameni îngenuncheați! (Încep să se audă trâmbițele alaiului) Auziți... Sosesc oaspeții mei...Fiecare la posturile voastre! (Din fundal intră alaiul împărătesc) (Cu o plecăciune adâncă) Bine-ați sosit! Bine-ați sosit! Împăratul: Bucuroși de oaspeți, Cotoilă? Cotoșman: Bucuroși, Măria Ta. Fiți bineveniți în castelul stăpânului meu! Împăratul: Rău îmi pare de tine, dragă pisoilă, că ești motan, că te-aș fi făcut ginere, dar așa, socru de cotoi, mă fac de râs! Cotoșman: Eu sunt însurat, Măria Ta...Dar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Cotoșman: Bucuroși, Măria Ta. Fiți bineveniți în castelul stăpânului meu! Împăratul: Rău îmi pare de tine, dragă pisoilă, că ești motan, că te-aș fi făcut ginere, dar așa, socru de cotoi, mă fac de râs! Cotoșman: Eu sunt însurat, Măria Ta...Dar am să-ți recomand pe altcineva, să-l faci ginere! Pe stăpânul meu,Voievodul Ionică de Dragodana. (Un moment dispare și apare cu Ionică, care pare cam nedumerit). Îți place? Împăratul: Îmi place, îmi place, dar e cam
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
altcineva, să-l faci ginere! Pe stăpânul meu,Voievodul Ionică de Dragodana. (Un moment dispare și apare cu Ionică, care pare cam nedumerit). Îți place? Împăratul: Îmi place, îmi place, dar e cam prost îmbrăcat... Ionică: Așa mi-e portul, Măria Ta...( Rămâne cu ochii la Domniță) Domnița: Nu haina face pe om, tată! Împăratul: Lasă, lasă că știu eu că omu-și face hainele, dar oricât, e prea de la țară! Domnița: (privindu-l și ea) De inima mea hotărăsc numai eu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
O păsărică cu cizme, mi se pare! Domnița: Da, și din această clipă nici nu mai vreau să fiu domniță, voi merge alături de tine, pentru a începe o viață nouă! (Îi dă mâna). Împătratul: Și eu ce fac? Cotoșman: Dumneata, Măria Ta, rămâi împărat, că ne mai trebuie împărați pentru basmele ce le jucăm la teatru. Și pentru ca să nu te obosească prea tare treburile domniei, mă numesc pe mine, din înalt ordin, Mare Dregător al împărăției! E bine? Împăratul:Bravo! Mi-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
aproape pă sfert, muream cu toții și ne duceam dracului. D’aia zic că la munte, cel puțin, de sete nu poți muri, oricând găsești un izvor și nici de foame, dar, vezi, cum a fost făcută natura asta, acolo În mijlocul mării, deci acolo unde e cea mai multă apă, Întâi de sete poți să mori! E, da’ pe noi ne-a ajutat Dumnezeu În alea două săptămâni că a dat așa o furtună cum n-am mai văzut de atunci decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aceea, toate aceste chipuri aratau ca șterse. Cavalerii creștini nu-și mai puteau lua ochii de la ea, iar păgânii se strânseră în juru-i, în vreme ce prințesa, cu o dulceață , care ar fi înmuiat și o inima de piatră, vorbea astfel împăratului: Măria-ta, faima vitejiei tale și a cavalerilor tai, care strabate mări și țări, îmi dă curajul să mădăjduiesc că doi prieteni care vin de la capătul lumii pentru a te vedea, nu vor fi indurat zadarnic atâta osteneală. Și, mai înainte de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lui Ștefan fuseseră reperate, aproape de ei, chiar În drumul lor, la Vaslui. - Sunteți siguri că le-am dat informațiile care trebuie? Întrebă voievodul, după Întoarcerea În tabără. Boierii și căpeteniile se adunaseră la ultimul sfat domnesc Înaintea marii Încleștări. - Da, măria ta, răspunse comisul Toader. I-am lăsat să ne urmărească până aproape de pod și am făcut semn vânătorilor să iasă pe culmea din dreapta. - Deci, reluă Ștefan, strategia lui Soliman se va baza, mâine, pe un atac masiv asupra pădurilor din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
noastre pot fi văzute doar În momentul În care trec la atac. - E iarnă, căpitane... spue Ștefan, iritat. Și sunt dealuri. Nu cred că anotimpul sau relieful se vor schimba până dimineață. Câțiva boieri râseră ușor, În bărbi. - Ba da, măria ta! răspunse Oană, la fel de calm. S-au și schimbat deja! Cu un gest larg, trase pânza cortului și arătă În afară: - Se Încălzește și s-a lăsat ceața! Adunarea tăcu. Ștefan tăcu și el. - Terenul e mocirlos, nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ceața acoperă totul. Nu mai sunt dealuri. Nu mai sunt păduri. Nu mai e nici o armată a Moldovei. E doar ceață! - Da... șopti voievodul, gânditor. Cu toate astea.... nu văd ce schimbări tactice putem face... - Și dacă nu le facem, măria ta, cum vom transmite ordinele? Prin semnalele cu steaguri, care nu se văd? Prin curieri care nu mai nimeresc corpurile de oaste la care trebuie să ajungă? Prin buciume care nu știm unde se află? Cum ne dăm seama cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi prea târziu. Oană aprobă, fără să adauge nimic. Părea atent la altceva. -Întreaga cavalerie a spătarului Albu, atac frontal! Zdrobiți-i și aruncați-i În mlaștini! Căpitane! Poate a sosit momentul să trecem la atacul fals de pe flancul stâng! - Măria ta, nu face asta... E mult prea devreme. Aruncăm În luptă toate forțele... - Așa e. Să mai așteptăm. Dar nu mult. Dacă nu-i oprim acum, peste două ceasuri va fi prea târziu. Semnalele luminoase spuneau că atacul cavaleriei Împinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
respins de spătarul Albu, dar presiunea asupra podului devenea uriașă. Mii de spahii treceau Bârladul prin apă, Încercând Încercuirea călărimilor domnești. Un curier plin de sânge sosi pe dealul unde se afla voievodul. - Spătarul Albu și comisul Toader cer Întăriri, măria ta! Au În față o cavalerie imensă, peste patruzeci de mii de spahii, achingii și timarioți! - Să reziste! tună voievodul. Să mai reziste măcar o jumătate de ceas! Curierul se Înclină și plecă. - Trebuie să câștigăm acum! Îi spuse Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voievodul. Să mai reziste măcar o jumătate de ceas! Curierul se Înclină și plecă. - Trebuie să câștigăm acum! Îi spuse Ștefan lui Oană. Poate a sosit clipa să intrăm În luptă! În două ceasuri vom fi covârșiți de numărul lor! - Măria ta! răspunse, aspru, căpitanul. Dacă vrei taie-mă acum, aici! Dar În luptă nu vei intra! Din spatele căpitanului se auziră tropote ușoare. - Alexandru! Erina! Trebuia să fiți În spate! - Tată, n-am bătut drumul de la Veneția ca să văd ceața de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sosiră În fața domnitorului, purtând o targă pe care zăcea trupul fără viață al comisului Toader. Bătrânul Îndeplinise porunca. Menținuse poziția călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri, măria ta... spuse, Încet, un căpitan de vânători domnești, scoțându-și cușma. S-au surpat răzeșimile. Au fost hăcuiți călăreții domnești, ca animalele prin păduri. Au fost răzbiți secuii. Și urdia nu se mai termină... Parcă sunt și mai mulți! Voievodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
urcând spre trâmbițași. Ziua nu era sfârșită. Bătălia pentru Moldova nu se Încheiase. De pe dealuri răsunară buciumele. Din depărtări se auzi, parcă, un dangăt de clopot. - Câți pași ne-am retras, căpitane Oană? Întrebă Ștefan. - O sută douăzeci de pași, măria ta! - Poruncă răzeșimii! Răzbiți ienicerii cu o sută douăzeci de pași Înapoi! Poruncă pentru cele patru corpuri de vânători domnești de pe centru! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Poruncă pentru călărimile pârcălabului Șendre și pârcălabului Vlaicu și celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cincizeci de pași, Gâlcă părea rănit, căci lupta cu stânga și răsufla greu. Din valea Bârladului Începeau să se scurgă șiruri de turci fugari, călărind Înspăimântați spre sud. Mii de ieniceri În debandadă alergau prin noroaie, hăcuiți de răzeși. - Ajunge, măria ta! spuse Oană. Soliman pleacă de pe câmpul de luptă! Într-adevăr, dincolo de pod se petrecea un lucru pe care nimeni nu Îndrăznise să și-l imagineze În zorii zilei. Beglerbegul Soliman, unul dintre cei mai mari generali ai Imperiului Otoman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mari generali ai Imperiului Otoman, părăsea Vasluiul, sub protecția unui careu de douăzeci de mii de ieniceri. În jurul lui, totul se prăbușea. Ștefan Își aminti momentele de cumpănă care se petrecuseră doar cu un ceas mai devreme. „Cad ai noștri, măria ta... ” spusese căpitanul acela al cărui nume nu și-l amintea, dar cuvintele lui Îi răscoliseră sufletul și măruntaiele, le simțise arzând În el, ar fi vrut să devină atunci o forță a naturii, să spulbere dușmanii ca o furtună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oană. - L-am văzut pornind spre sala armelor, cu măria sa, spuse străjerul. Alexandru parcurse În grabă coridoarele și ajunse la sala armelor tocmai când voievodul Ștefan ieșea, roșu la față, cu o privire senină, Însoțit de trei Apărători. - Să trăiești, măria ta! salută Alexandru, Înclinându-se. -A, tânărul Oană! zâmbi domnitorul. Ce bine că te Întâlnesc! Peste două săptămâni ești invitat la Sfatul domnesc. Va fi o Întrunire festivă. Adu-o și pe domnița Erina. Dacă Îl cauți pe tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unde a scos sufletul din mine vreme de un ceas. Dar, după optsprezece ani de domnie, mărturisesc că lecțiile de spadă ale prietenului meu Cosmin m-au ajutat În toate bătăliile. E un secret... - Am să-l păstrez cu sfințenie, măria ta, spuse Alexandru. Mulțumesc pentru invitație. Vom veni negreșit. Voievodul se Îndreptă spre spătăria mică, unde era așteptat de curieri sosiți din Imperiul Otoman. Tânărul deschise ușa sălii și Îl văzu pe tatăl său așezând În panoplia din stânga ferestrei două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prieten? A pierdut bătălia din Silezia pentru stăpânirea Austriei și acuma vrea pace În flancul carpatic? Promite ajutor? - Intențiile majestății sale sunt nobile și sincere, spuse căpitanul Jiskra. - Te cunosc și te respect, căpitane! Dar În Matei n-am Încredere! - Măria ta! spuse solul. Pentru recâștigarea Încrederii și a sprijinului Moldovei față de Ungaria, am poruncă să-ți aduc o veste pe care o aștepți de mai bine de treisprezece ani! În mai puțin de trei luni, vărul măriei tale, fostul voievod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
n-am Încredere! - Măria ta! spuse solul. Pentru recâștigarea Încrederii și a sprijinului Moldovei față de Ungaria, am poruncă să-ți aduc o veste pe care o aștepți de mai bine de treisprezece ani! În mai puțin de trei luni, vărul măriei tale, fostul voievod al Țării Românești, Vlad Dracula, va fi pus În libertate! Majestatea Sa consideră că Vlad va fi un aliat puternic, capabil să oprească otomanii la Dunăre. Un murmur traversă sala la auzul acestei vești. Vlad Dracula, zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]