7,749 matches
-
spus ceva cu adevărat important au preferat întotdeauna să stea deoparte și să privească pasivi la divertismentul prost încropit de tot felul de nulități. — Ca să v-o spun pe aia dreaptă, dom’ Președinte, zice Sena fiind convins că face o mărturisire importantă, să știți că asta ne-a determinat pe mine și pe Monte Cristo să fim cu dumneavoastră, asta ne-a atras pe amîndoi, siguranța cu care credeți în ideile pe care le susțineți și felul în care vorbiți despre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îi place Tușica. — Nici nu putea fi altfel, zice Roja, n-ar fi fost plăcut ochiului, dacă știți la ce mă refer, spuneți. — Din prima clipă am știut că așa o să fie, spune Curistul, simțind cum se înviorează brusc după mărturisirea Părințelului. — S-o știți de la mine, continuă Roja cu aerul atotștiutor, dacă nu se lipește de la început, atunci nu se mai lipește niciodată, poți s-o lași baltă și să cauți altceva. Aveți dreptate, am simțit-o pe pielea mea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
întîmpla dacă...? Bineînțeles că nimic nu era pierdut, îl mai visează și acum, de fapt întotdeauna i-a stat capul numai la el, chiar și atunci cînd era îndrăgostită de Părințel. Se gîndea aproape tot timpul la Roja, asta da mărturisire, eu n-aș fi crezut c-am s-o pot spune vreodată cu voce tare, recunoaște Tușica. Era evident că el a bulversat totul, asta era, simți Angelina cum începe să se lumineze totul în jur, Roja avea ceva în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
n-are nici un rost să vorbim, nu pentru a vorbi despre așa ceva te-am chemat astă-seară aici. Știi la fel de bine ca și mine că în orice discuție pe tema asta amândoi am fi nesinceri, tu în acuzații, iar eu în mărturisiri. Dar noi producem altora suferință și distrugere. Cum ar fi mama Antoniei, care ține foarte mult la tine. Și mai sunt și alții. Nu contează. Nu e ca și cum ne-am preface că nu vedem asta sau alte lucruri. — Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
respect de sine jucând, în fața lui Rosemary și Alexander, rolul soțului înșelat. Exprimat mai simplu, aveam nevoie de timp ca să mă pot gândi. Exprimat și mai simplu, aveam nevoie de timp ca să pot simți. Acum începeam să cred cu adevărat. Mărturisirile Antoniei și întreaga seară, în care eu băusem o cantitate uriașă, îmi păreau, uitându-mă în urmă, un vis oribil, populat de creaturi înspăimântătoare și totuși ceva care, în mod ciudat, nu-mi provocase durere. Durerea a venit mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
clar ce formă ar fi putut îmbrăca acțiunea pe care o ratasem. Acum îmi era clar, și simțeam asta când ca pe o consolare, când ca pe o durere insuportabilă, că Antonia și Palmer erau foarte îndrăgostiți unul de altul. Mărturisirea iubirii lor și supușenia mea în fața ei, ba chiar - aș zice cu multă amărăciune - binecuvântarea pe care aproape că le-o dădusem, descătușase în cei doi o bucurie frenetică. Nu-i mai văzusem niciodată atât de veseli, atât de plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
între ele, se hrăniseră una pe alta în chip misterios. Totuși, nu aveam nici o certitudine că este așa, iar gândurile mele se întorceau cu prudență, cu sfială, cu îndoială la imaginea iubitei mele. Nu mai vorbisem cu Georgie din ziua mărturisirilor și, întrucât despărțirea nu era încă un fapt public, ea nu avea cum să știe de schimbarea intervenită în viața mea. Nu prea mă trăgea inima să i-o aduc la cunoștință. Mă aflam într-un moment în care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am închipuit, cuprins de un fior de bucurie, dar și de teamă, că vorbele pe care tocmai le rostisem s-ar putea dovedi a fi adevărate. În chip misterios, salonul parcă rămăsese neschimbat din seara în care Antonia își făcuse mărturisirea, ca și cum în acel moment asupra lui se lăsase o vrajă amețitoare. Toate podoabele și felicitările de Crăciun erau încă acolo, acoperite de praful care se lăsase peste ele, o pudră cenușie menită să adoarmă totul și să estompeze orice strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că e imposibil. Nu mi-o închipuiam atât de lipsită de loialitate, nici capabilă de un gest care presupunea, în mod obligatoriu, un mare grad de prefăcătorie. Lucrurile ar fi putut ieși la iveală pe mai multe căi. De când cu mărturisirea Antoniei fusesem destul de neglijent. Trebuie să se fi găsit ceva, poate o scrisoare. Mi-am terminat băutura și am urcat scările spre apartamentul lui Georgie. Asta cel puțin era un fel de întoarcere acasă. Ia spune, cum a aflat? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și am luat prânzul împreună. Palmer nu s-a arătat deloc. A fost o dimineață care mi-a făcut bine și când am plecat mă simțeam mai în largul meu în prezența Antoniei decât mă simțisem vreodată până atunci, de la mărturisirea ei. Iar ea s-a străduit din toate puterile. M-a determinat să-i spun întreaga istorie a relației mele cu Georgie în amănunt; și, cu toate că mai înainte ideea de a face acest lucru mă umplea de repulsie, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și chiar am simțit acest lucru cu dragoste și puțin amuzat - că urmărește cu un interes subit ca eu să nu ascund nimic, să nu am, undeva pe parcursul relatării, vreo clipă de regret și să-mi cenzurez sinceritatea și fluxul mărturisirii. Vrea să știe tot, vrea - Doamne, cu atâta dragoste - să abată din nou către ea însăși șuvoiul vieții mele, să ne țină, pe mine și pe Georgie, în palmele ei, să-și reverse asupra noastră privirea plină de solicitudine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o apăsare pe care, deși o îndurasem cu stoicism în trecut, o recunoșteam acum ca fiind o povară. Într-adevăr, era mult mai bine să trăiești fără minciună, și, deși nu-mi dădeam încă seama prea bine ce schimbări adusese mărturisirea în relația mea cu Georgie, îmi era deja limpede că, atâta timp cât păstram secretul, n-am fi putut construi ceva sincer și onest între noi. Ne aflam acum la începutul unei situații de normalitate. Da, îi eram cu adevărat recunoscător lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
privire scurtă spre Georgie. Apoi adăugă: Viața e plină de neprevăzut. Dar schimbările cele mai rapide sunt adesea și cele mai sigure. Odată ce ne-am gândit la asta, nici n-am mai avut nevoie de argumente. Nu voiam să aud mărturisiri și declarații de acest gen. Voiam să depășesc momentul când voi auzi glasul lui Georgie. M-am întors spre ea și i-am spus, pe un ton mai aspru decât aș fi vrut: — Hai, Georgie, spune ceva. Sunt eu, vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de mobilier se obișnuiseră, se pare, să tot ducă lucrurile dintr-o parte într-alta. Nu știam dacă o să rămân acolo, dar am simțit nevoia să plec din Hereford Square și am plecat chiar în seara celei de a doua mărturisiri a Antoniei. Firește, i-am produs Antoniei o mare dezamăgire. Nu știu cât de mult a durut-o și nici nu m-am sinchisit să aflu. Am tratat-o cu o sarcastică bunăvoință care ei îi producea o nedumerire continuă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
eram foarte convins, să-mi vorbească despre îndoielile lui, despre scrupulele lui, despre cum fusese împins pe nesimțite din punctul cutare spre punctul cutare; pe scurt, cum se petrecuseră lucrurile. Uneori am perceput la el chiar dorința de a face mărturisiri din care Antonia ar fi fost exclusă și m-am întrebat, cu un dram de curiozitate și îngăduință, în ce măsură propria lui voință participase la construirea situației așa cum se prezenta ea astăzi. Nu mă îndoiam că aș fi ascultat o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mică a lui Harassowitz Își ținea gura Închisă și visa să se facă star de cinema. Pentru că atunci n-ar trebui să vorbească. Mă rog, asta-mi spusese Într-o zi când ne jucam. De Îndată ce-mi făcu această mărturisire, Greta coborî tonul și adăugă cu buzele țuguiate că dacă voiam, putea să mă lase să văd cum arată - „și știu că vrei, Sascha. Toți băieții vor. Dar trebuie să-mi promiți că n-o să sufli o vorbă surorilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
umezeala din Jersey City devine insuportabilă, când țânțarii veniți dinspre smârcuri se năpustesc ca bombardierele în picaj asupra orașului, obligându-l ca la sfârșitul zilei de lucru să străbată șaizeci și cinci de mile pe vechea autostradă Cheesequake - auzi, Cheesequake! Doamne! Ce mărturisiri teribile la gura ta! -, să străbată șaizeci și cinci de mile ca să-și petreacă noaptea cu noi, în odaia noastră răcoroasă din Bradley Beach. Sosește după ce noi am cinat deja, însă i se pune și lui masa până-și dă jos hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ușii încuiate că n-o să mă mai primească niciodată în casă, așa că ar fi mai bine să-mi iau tălpășița, să încep o viață nouă; nu trebuie decât să ia această măsură simplă și rapidă ca să obțină pe dată o mărturisire, autoflagelarea și, dacă ar vrea, chiar și un angajament semnat, cum că o să fiu cuminte și bun pentru tot restul vieții - orice, numai să mă lase să intru acolo unde, întâmplător, se află patul meu și hainele mele și frigiderul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de previzibilă în conversație, iar la așternut, la fel de atrăgătoare ca untura de pește. Și am fost surprins să constat că, atunci când, în cele din urmă, i-am spus că nu mai țin la ea, a pus tare mult la suflet mărturisirea mea. Eu însă, vezi tu, am fost cât se poate de onest, așa cum mă învățase chiar Bertrand Russel. — Nu vreau să te mai văd, Kay. Îmi pare rău, dar nu-mi pot disimula sentimentele. S-a umflat de plâns: umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe ea, dar o regreta doar atât cât ar fi regretat o minciună necesară. Recunoscuse Întotdeauna necesitatea de a-și sacrifica propria integritate. Doar un partid la putere putea să aibă scrupule. La el, scrupulele ar fi fost doar o mărturisire a faptului că ar avea Îndoieli În privința copleșitoarei valori a cauzei sale. Dar, dintr-un motiv sau altul, gândul Îl umplu de amărăciune. Se trezi invidiind virtuți pe care nu era destul de bogat sau puternic ca să le prețuiască. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ori meschine" i-a scăpat de sub control o părere Aurei, atunci cînd a aflat că-i bolnavă, dar el s-a făcut că nu aude, în timp ce soția a schimbat repede vorba, fără să-și mai poată masca sentimentul ușurării, bucuria mărturisirii pe care simțea că trebuie s-o facă. Întinde mîna, ia telefonul și formează autogara, de unde i se răspunde, ca și mai de dimineață, că totul e-n ordine, autofrezele au plecat, pasagerii stau la Sălcii... Sînteți sigur că-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
burtă de vacă. Am operat-o de două ori. L-ai mințit cînd...? face Lazăr un gest cu capul, pornind alături de Radu spre locul lor. Nu. Va trăi, dar nu datorită mie. Înfiorat de tonul medicului, surprins de o asemenea mărturisire, Lazăr întoarce privirea. Radu scapără printre dinți o înjurătură la adresa vieții și se trîntește pe saltea. Groaznic, Lazăre, groaznic! Băiatul ăsta nu venea numai pentru că mama lui e bolnavă. Era chemat să scoată niște bani puși la cec pe numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Și unde naiba ai fost în ultimele nopți? Ne-am distrat de minune. Ăsta a fost cel mai de succes turneu și tu te-ai fofilat în fiecare seară după câteva păhărele. — Mda, păi... Dave. Trebuie să-ți fac o mărturisire. M-am văzut cu o păsărică. (Pentru Bull, era incredibil de ușor ca, la nivel mental, să-i schimbe lui Alan hainele și să-i epileze picioarele. Putea foarte bine să fie o domnișorică agățată în vreun bar.) Și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la nivel mental, să-i schimbe lui Alan hainele și să-i epileze picioarele. Putea foarte bine să fie o domnișorică agățată în vreun bar.) Și e cam măritată. Gillis fu surprins să-și dea seama că e ușurat de mărturisire. — Păi și de ce n-ai zis nimic? Ce naiba, am fi înțeles cu toții. Of! Băieți, Johnnie a călcat un pic strâmb. De asta se fofila el în turneu. Membrii echipei Wanderers începură să chicotească. Tipi mari, siguri pe ei, îmbrăcați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de datoria mea, dar n-am ce-i face; se pare că posed și eu o chestie gen cod al onoarei sau bun-simț sau altă aiureală d-asta) să vă previn că scărpinatul pe dinăuntru se lasă mai întotdeauna cu mărturisiri și că, în fine, cu mărturisirile ar mai fi cum ar mai fi dacă n-ar atrage după ele tot soiul de epitete dubioase, de genul „tulburător“, „șocant“, „vicios“, „violent“ și câte și mai câte, care, după ce că se acordă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]