2,090 matches
-
destul. M-am Îndepărtat spre ușă, lăsînd-o În sufragerie. M-am oprit la jumătatea drumului și m-am Întors. Nuria Monfort se așezase pe podea, rezemată de perete. Toată vraja prezenței sale se destrămase. Am traversat piața San Felipe Neri măturînd pe jos cu privirea. TÎram după mine durerea culeasă de pe buzele acelei femei, o durere pentru care acum mă simțeam complice și unealtă, Însă fără să izbutesc a-mi da seama cum și de ce. „Nu-ți dai seama ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
terasele Înecate de ploaie și am constatat că ușa apartamentului rămăsese Încuiată. Am intrat tiptil, Însă ecoul pașilor mei trăda absența. Julián nu era acolo. L-am așteptat În sufrageria Întunecată, ascultînd furtuna, pînă În zori. CÎnd ceața dimineții a măturat obloanele de la balcon, am urcat pe terasă și am contemplat orașul strivit sub un cer de plumb. Am știut că Julián nu se va mai Întoarce. Acum Îl pierdusem pentru totdeauna. L-am revăzut două luni mai tîrziu. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o să chem un doctor, fă-mi plăcerea. Am reușit să ajung pînă la poartă și să mă eliberez de bunăvoința portarului. Acum ningea vîrtos, trotuarele acoperindu-se cu văluri de ceață albă. VÎntul Înghețat Își deschidea drum prin hainele mele, măturînd rana care Îmi sîngera pe față. Nu știu dacă am plîns de durere, de furie sau de frică. Zăpada, indiferentă, a luat cu ea plînsul meu laș, iar eu m-am Îndepărtat Încetișor În zorii prăfoși, o umbră printre altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
piept și, aproape tîrÎndu-mi picioarele, am parcurs orbește distanța care mă despărțea de bibliotecă. Marele salon oval era cufundat Într-o penurie de lumină vaporoasă, presărată cu puncte de umbră proiectate de zăpada ce cădea gelatinos dincolo de ferestre. Am măturat cu privirea zidurile despuiate, În căutarea lui Fumero, care poate că era postat lîngă intrare. Din zid se desprindea un obiect, la nici doi metri În dreapta mea. O clipă, mi s-a părut că se deplasa, Însă era doar reflexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
după părerea lui Bikinski, le aducea vântul cel bun, ce ziua umbla cu capul răvășit pe câmp și odată cu lăsarea serii pătrundea pe nesimțite În oraș, tulburând În somn mintea fiecărui muritor. În zori, același vânt, ițit din așternuturi mucede, mătura toate aceste adevăruri, cărându-le, ca pe niște frunze moarte, afară din oraș. Dizertând pe tema omului și a subomului, pictorul găsise un aliat neașteptat În masterandul Lawrence Oliver, care de câtva timp se oploșise pe la masa lor, ținând prelegeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de la misiunea care-i fusese Încredințată de Însuși Tatăl ce viețuia În neantul de deasupra, ce se reflecta În bezna așternută dedesubt. Acesta, coborând pe scară, Îi poruncise să caute adevărul revărsat pe pământ din cer, pe care omul Îl mătura odată cu gunoiul În casa sa și-l ascundea sub preș. Când ridica, târându-se În patru labe, covorul de un colț, Lawrence descoprea mici fulgere și tunete amestecate cu firimituri și mucuri de țigară. În contact cu aerul proaspăt, tunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dădea bătut. Halatele Îi țineau isonul, gâdilându-l mereu pe scoarță, până masterandul, scoțând un ultim strigăt, leșina. Apucându-l unul de cap, altul de picioare, infirmierii Întindeau corpul Învinețit de atâta râs al lui Oliver pe pat. După care măturau frunzele și le aruncau pe geam... Inginerul Satanovski apărea și el, de la o vreme, seara În salon, uneori Întreg, alteori sub o formă ușor simplificată, de degete și mâini ce jucau zaruri sau cărți, sau de degete și mâini ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
brâu. „Nu ar strica să-i mai turnăm un păhărel”, Își spuse medicul. „Poate aflăm câte ceva...” Celălalt, ca la comandă, Îi și Întinse paharul gol. „Orice ați vrea să aflați, vă stau la dispoziție...” Piciorul se Înclină ceremonios dinaintea medicului, măturând cu tricornul său podeaua... „Parcă ați fi un spadasin...” „Nu-i așa”, zise el, „că aduc c-un mușchetar?” „Parcă sunteți Motanul Încălțat... Vă lipsesc doar mustățile. În rest, cum să vă spun, aveți de toate... Aș vrea să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de o forfotă neobișnuită. Domnea o atmosferă de veselie generală. Ici-colo se auzeau voci mai ridicate, care Însă se calmau cu de la sine putere. Brusc Începu să bată vântul și fețele clienților fură acoperite de ziare. Iar când ziarele fură măturate de o altă rafală de vânt, În locul chipurilor apărură niște litere și cifre care ieșeau ca niște mușuroie lunguiețe dintre omoplați. Pentru o clipă apărură, stând una lîngă alta, femeia-sicriu și femeia-girafă, femeia-pâlnie, femeia-beschie și femeia-capră, confecțioate din litere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În loc să se revolte, În loc să fie cuprins de indignare, străluminează de fericire, fără măcar să se uite dacă piciorul se termină cu un toc gros sau unul subțire. Nătărăul e fericit, pur si simplu fericit că cineva Îl calcă În picioare și mătură cu el podeaua, da, e fericit, pur și simplu fericit. Spre deosebire de alții, Noimann nu accepta pe creștetul său decât un singur toc, un toc cui, deasupra căruia izvorau două splendide picioare, ce se Înălțau până În tavan. „Lilith, Lilith, unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
La palat, la carnaval Unde este mare bal. Prezentatorul 6 -Zice-se c-a fost odată Alt moșneag și-o babă rea, Moșneagul avea o fată Baba tot la fel și ea. Fata moșului: Eu de muncă nu mă sperii Curăț, mătur și gătesc. Mama vitregă și sora Tot mereu mă necăjesc! Eu fac toată treaba-n casă Și muncesc mereu -mereu. M-au gonit acum de-acasă Și-o să muncesc din greu. Însă tata m-a-nvățat Să fiu harnică și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Da, dar pe cât era de bogat, pe atât era de rău. Pauză cu fundal muzical specific, de trecere la scena II Scena II - Casa lui Crăciun (din carton sau desenată pe o coală de flip-chart) Crăciun (strigând): Babă Iovă, ai măturat casa, ai pregătit bucatele? Că acum e noapte și vin musafirii! Iova: Am pregătit, bărbate! C: Vezi de pune pe masă din vinul cel mai bun, că vine și primarul, și prefectul, și preotul... Și mișcă-te odată, femeie, ce
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Mai Încet, mă, că stropiți pereții și vă pun să plătiți zugrăveala!“ „Da, to’ar’șu!“ De aici urcă la etajul al doilea și se mai rățoiește puțin și pe acolo. Coboară apoi până la parter și numește doi care să măture prin fața căminului. Iarăși găsește câțiva care s-au Întins pe pat să mai doarmă și alții care se bat și se Înjură Încă de la prima oră a dimineții. „Ce aveți, mă, de Împărțit la ora-sta?“, zice Grințu În timp ce-i apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o vreme pe cei doi care se grăbesc să termine de făcut curat. Au aranjat Între timp toate cearșafurile cu ștampila L.M.F. Într-un singur teanc sub masă, au spălat ceștile, chiuveta și au Încercat să spele și geamurile. Au măturat și au spălat linoleumul. — Pătura aia de pe pat ați scuturat-o? — Da, tov pedagog! — E, atunci cărați-vă, da’ să nu vă mai prind că... - și se oprește pentru că deja a uitat ce anume i-a surprins făcând. Băieții pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și scrisori și poza nicăieri. Stai frate! Eram nervoasă și supărată pe mine pentru ignoranța asta timp de aproape o lună față de poza ta și Încercând să trag la o parte blestematul ăsta de pat uriaș și greu pentru a mătura de acolo poza ta (eventual cu alte lucruri nesemnificative, am alunecat și m-am lovit gura și mai ales dintele din față - acela de formă de iepure În colțul patului. Și așa fui pedepsită. Îndurare! De altfel milioane de vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
oameni . În urma acestei victorii , Carol se alese cu porecla de Martel , ( ciocanul ) . Cu toată greaua lovitură ce primiseră saraznii se menținură , totusi, în sudul Franței , și abia lui Pepin , fiul lui Carol Martel , i-a revenit rolul de a-i mătura ; el le smulsese , una dupa alta , fortărețele ce le aveau și în anul 759 , prin cucerirea Narbonnei ,capitala lor , i-a scos din Franța . Charlesmagne sau Carol cel Mare , a urmat păintelui sau Pepin , la tron in anul 768 . Acest
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
S-a dus singur?” „Nu. Zicea că merge cu sania unui văr de-al lui. Caii noștri îs în grajd”. Lotrul a privit întâi în jur și apoi l-a urmat pe flăcău. Când a intrat în han, Irinuța tocmai mătura încăperea. La vederea lotrului, a scăpat mătura din mână... „Eu mă duc să văd ce fac caii și pe urmă m-oi culca. Dacă aveți nevoie de mine, mă strigați” - a spart tăcerea flăcăul, în timp ce a pornit către ieșire. Hangița
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din chiloți și arată zero grade. Oamenii îmi spun „Mickey, mor femeile după tine! Trebuie că te spală, te usucă și te calcă regulat”. Iar eu le spun „N-o cunoașteți pe soția mea - mai degrabă legat, tăiat bucăți și măturat sub pat”. Pe unele să le-ntâlnești, pe altele să le-ocolești. Hopa, uite-o că vine! Mickey își încheie monologul făcând un gest larg cu pălăria. Davey, poznașul, se prăbuși pe masă, cocoșat de râs. Buzz încercă să hohotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vremea aceea în Europa. De Chaz nu știu nimic. — Ce se discuta la primele ședințe ale AUFT? Se ocupau de vreo acțiune sau aveau vreun program anume? Cutia de șervețele era acum o grămăjoară de fâșii de carton. Eisler le mătură din poală. — N-am participat niciodată la ședințele lor. — Știm, dar trebuie să aflăm cine mai venea acolo în afară de membrii fondatori și care erau subiectele abordate. Nu știu! Mal îi aruncă o nadă colaterală: Încă te mai excită Claire, Eisler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ultimul lui costum călcat și se urcă în mașină, pornind-o spre centru, ca să discute cu avocatul. Biroul lui Jake Kellerman se găsea în Oviatt Tower, pe Strada 6, colț cu Olive. Mal ajunse cu cinci minute mai devreme și mătură cu privirea recepția goală, lipsită de orice mobilier, întrebându-se dacă nu cumva Jake își sacrificase secretara pentru o chirie piperată într-una din cele mai moderne clădiri din L.A. La prima consultație avocatul doar se familiarizase cu situația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny auzi împușcături, se uită înăuntru și văzu cum un cowboy și un indian schimbau focuri de armă în fața unor coline de carton. Reflectoarele erau îndreptate spre ei, iar aparatele de filmat înregistrau. Mexicanul pe care îl văzuse în fața morgii mătura zăpada artificială din fața altui decor, cu bizoni la păscut pictați pe fundal. Danny se lipi de peretele care ducea într-acolo. Mexicanul ridică privirea, scăpă mătura din mână și o luă la goană chiar prin fața aparatelor de filmat. Danny alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe Canon Drive, la numărul 463. Va fi unul din martorii noștri. — Glumești? — Nu glumesc. Buzz puse receptorul jos. Stomp îi făcu semn cu ochiul și se întoarse iar spre Mickey. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI CINCI Lumina puternică a farurilor mătură strada, luci pe parbrizul lui, apoi se stinse. Mal auzi o portieră trântită și stinse și el farurile. Buzz veni spre el și întrebă: Dar tu ți-ai făcut treaba? — Da. așa cum spuneai, circumstanțial. Dar s-a făcut. — Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cuprinsă de liniștea amiezii: Taj Mahal, palmieri decorați cu beculețe de Crăciun, chei muzicale argintii, dungi de zebră și un monstru din ghips cu ochi roșii, sclipitori. Nici unul dintre cluburi nu părea să fie deschis. Portarii și paznicii parcărilor, ce măturau mucuri de țigară și cioburi de sticlă, erau singurii inși de pe stradă. Mal parcă mașina și luă la purecat partea de vest, iar Buzz pe cea de est. Vorbi cu oamenii de ordine. Vorbi cu paznicii parcărilor. Împărți toți banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu sunt îmbu cu rătoare, pun imediat mâna pe buton și caut mu zică de dans. Nici dacă m-ar pișca un țânțar n-aș fi mai sprințară. Sar deodată din pat și, neavând partener, la nouă dimi neața, iau mătura și o bună jumătate de oră dansez fără oprire pe ritmul nebun al vreunui rock. Nu mă mir că pe urmă tensiunea mi se urcă la douăzeci și doi. — Povestește-mi despre un dans de neuitat. — Am dansat odată cu un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
liniei de Apărători care nu avu nici o reacție. În spatele achingiilor, regimentele de ieniceri porniră la atac, În sunetul tobelor. Erau luptători exersați, care nu pierduseră nici o bătălie În afară de cea de la Sabac, unde Dracula Îi spulberase ca un fluviu furios care mătura totul În cale. Atacul era În avantajul turcilor. Numărul, forța de izbire, Înălțimea de pe care porneau ofensiva. - Așteptați... murmură Angelo, urmărind concentrat galopul achingiilor. Așteptați... Acum! Retragere falsă, cu Învăluire pe flancuri! Apărătorii făcură zece pași Înapoi, lăsând În locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]