1,130 matches
-
ferestrele cantinei. Chiar și ei și-au format un gust standard pentru suportabilitatea hranei! Unii bombănesc, alții comentează cu voce tare, alții se revoltă iar cei mai mulți înfulecă pe nerăsuflate ceea ce au în față. (De cele mai multe ori mă străbate un gând macabru: se poate ca din acest loc să ne ducă sus pe deal așa cum unii oameni își duc animalele moarte! Vii bolnav de una și te îmbolnăvești de altele. Medicamentația și stresul...cel puțin 10 pilule la orele șase dimineața și
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
fizică și morală în noaptea care nu cunoaște nici speranță, nici iubire. La 20 de ani distanță de un măcel mondial, iată acum un altul incomparabil mai mare. Cetatea omului, după secole trâmbițate de progres laic, se prăbușește printr-o macabră sinucidere reîntorcând lumea în veacurile barbariei, când forța brută, unica lege dominantă, umbla prin Europa devastând, deportând, masacrând și chemând la moarte. Forța înfricoșătoare a evenimentelor de proporții inumane depășește posibilitatea indivizilor și răstoarnă totul în vârtejul său cumplit. Dacă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
casa lui. și ticăloșii au ales-o tocmai ca să nu avem nici o bănuială. Ca să venim neînarmați și să cădem În cursă. — Atunci de ce fapta nemaiauzită de azi-noapte? În trebă Nikolaus. Ministerialul Îl venerase toată viața pe Bertold și din clipa macabrei descoperiri din pădure nu mai scosese nici o vorbă. — Pentru că au aflat Între timp că suntem puși În gardă și că aici nu se mai putea face mare lucru. De aceea și-au schimbat planul În mare grabă și au lovit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de sub cer, în care este suflu de viață, și tot ce este pe pământ va pieri. (Facerea 6:17) O pisică înnebunită de groază se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui om care își îmbrățișa sfâșietor și macabru, într-un gest de ultimă iubire, sicriul lui plutitor. Era un spectacol cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător. Începuse din nou să plouă. Picuri mari și reci cădeau din cerul înnorat pe chipurile sătenilor, în timp ce Amaradia, în fața noastră, insensibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
câinele se retrăsese lângă zidul casei, iar bunica făcea toată treaba asta pe bâjbâite. În sfârșit a terminat. Ei, de-amu ne-om plimba șî noi oleacî. Hai! Bunica mergea înainte, trăgând câinele de lanț, iar eu încheiam șirul acesta macabru, călcând prin praful gros al uliței cu măciuca pe umăr. Nu știam, nici nu bănuiam ce intenții are bunica: încotro mergeam și în ce scop. Era obositor; înaintam greu spre o Golgotă imaginară. Mai ales Haiduc. Țopăia pe cele trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
asistă la o apocaliptică ieșire a acestuia din matcă. Iată descrierea catastrofei prin ochii copilului care era atunci autorul: "O pisică înnebunită de groază se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui om care își îmbrățișa sfâșietor și macabru, într-un gest de ultimă iubire, sicriul lui plutitor. Era un spectacol cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător." Asemenea momente, în care narațiunea își biciuiește cititorul și îi urcă acestuia tensiunea la cote maxime, sunt prezente peste tot pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rând nu cred să învețe a muri vreodată/ zona abundențelor de tot felul cu/ jungle de semnificații cu/ îndoieli luxuriante/ uneori dadaiste și/ lianele desperărilor din care maimuțe clinice/ covrigesc ștreanguri/ arătându-ni-le cu subînțelesuri. Dar/ poeții rezistă tentațiilor macabre/ unii dintre ei o știi prea bine/ Bunule Sfinte Terapont chiar/ din unealta supliciului bahic și-au făcut/ pahar pentru candelă/ reîntorcându-se la psalmii poeziei care/ în egală măsură merg spre zeu și/ spre om efemer acesta/ stârpitor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
povestit ce a văzut. În ziua fixată a fost introdus un mânz plăpând. Boa l-a Încolăcit imediat. I-a zdobit ultimul os, apoi la stropit bine cu salivă, apoi negrăbit, cu tact, a Început să-l inghită. Spectacolul era macabru, paznicul atrăgând atenția persoanelor cu inimă slabă. Grădina dispune de multe atracții pentru copii, de restaurante, tonete, locuri de recreație. De bună seamă că a trebuit să imortalizăm vizita printr-o fotografie. Ni se oferă un simpatic pui de leu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
absolvi de orice fel de responsabilitate pentru crimele săvârșite, când ne referim la acțiunea de la Pitești dintre 1949 și 1951, există numeroase voci, chiar dintre victime, care susțin că s-a vorbit și s-a scris prea mult despre evenimentele macabre desfășurate în penitenciarul mai sus menționat. Desigur, întâmplări atât de traumatizante asemenea celor de la Pitești sunt greu de acceptat ca lectură și încă și mai greu de rememorat de către victime. Dacă suntem de acord că s-a vorbit destul de mult
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ales termenii de 'acțiune' ori 'evenimente', cu toate că sunt la fel de neutri ca și alții. Desigur, dezbaterea este deschisă și nu avem pretenția că varianta noastră este singura acceptabilă; este vorba doar de o alegere personală. Un cuvânt și despre capitolul 'Instantanee macabre'. Deși am fi preferat poate să nu împărtășim publicului larg scene de o cruzime terifiantă, credem că ar fi incorect să ascundem aceste întâmplări doar pentru că sunt greu de îndurat. Ele au fost parte a sistemului de la Pitești, au contribuit
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
popor cu totul străin de comunism necesita eforturi mult mai mari. Altfel spus, rezistența fiind mai mare, forța necesară înfrângerii sale trebuia să crească proporțional. Aceasta era atmosfera în care a fost imaginată și aplicată una dintre cele mai dure, macabre și inumane acțiuni represive din istoria omenirii. Cum s-a tradus acest lucru în practică? Trebuiau eliminate două mari categorii sociale: elitele (de toate naturile: politice, intelectuale, militare, bisericești) și generația-liant dintre vechea societate și viitor, pentru ca noile generații să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
decât alții, fiind probabil sacrificat din cauza poziției tatălui său în Legiune. Zbranca a părăsit Gherla la 31 mai 1953, aproape sigur cu destinația Râmnicu Sărat, pentru anchetă. A fost și el condamnat și executat în decembrie 1954. Capitolul IV Instantanee macabre Ingeniozitatea macabră a acțiunii de la Pitești și Gherla a produs elemente de tortură fizică nemaiîntâlnite în spațiul carceral românesc. Pentru a ne face însă o idee precisă despre condițiile în care s-au desfășurat schingiuirile, trebuie să luăm în considerare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fiind probabil sacrificat din cauza poziției tatălui său în Legiune. Zbranca a părăsit Gherla la 31 mai 1953, aproape sigur cu destinația Râmnicu Sărat, pentru anchetă. A fost și el condamnat și executat în decembrie 1954. Capitolul IV Instantanee macabre Ingeniozitatea macabră a acțiunii de la Pitești și Gherla a produs elemente de tortură fizică nemaiîntâlnite în spațiul carceral românesc. Pentru a ne face însă o idee precisă despre condițiile în care s-au desfășurat schingiuirile, trebuie să luăm în considerare toate aspectele
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
schingiuire. Trebuie ținut cont și de faptul că toți erau foarte tineri, caractere în formare și cu o experiență de viață limitată. Monstruozitatea Piteștiului constă tocmai în verificarea limitelor deținuților și în dezbrăcarea lor morală. De ce a avut loc această macabră acțiune în România? Dintr-un motiv destul de simplu: România avea o puternică mișcare naționalistă care încurca planurile Moscovei de comunizare a țării. Ajungem astfel și la alegerea victimelor. Nu suntem de acord cu cei care spun că Piteștiul urmărea distrugerea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
chinuri, ce ni s-au părut fără sfîrșit, au durat totuși numai din ianuarie pînă în mai 1951. După aceea, am fost duși la Canal. În urma noastră, nu după mult timp, reeducarea a luat sfărșit. Apăruse, în Suedia, o carte, Macabrele de la Pitești. Printre deținuți, acest lucru s-a aflat. Guvernul a dispus cercetări. Eram la Peninsula, cînd a venit și aici o echipă de anchetatori, mulți, de la Ministerul de Interne. Am fost și eu chemat, printre alții. Ne-au chestionat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să golească sticlele, fie rătăcind amețit, ca o legumă, prin cine știe ce parcuri, adormind lângă un copac sau sub vreo bancă, jegos în ultimul hal. Și de la capăt, zile și nopți întregi, cărora le pierduse numărul și sensul, rătăcind în lumile macabre pe care mintea sa le mai putea concepe. Nu de puține ori halucina și stătea de vorbă singur la masă, crezând că-l are alături pe Fernic. Ca un nebun scăpat de la sanatoriu, înconjurat de râsetele meschine ale bețivanilor care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se cheamă, cu un cuvânt pretențios, o „operă” (discutabil este dacă ea va rezista sau nu!Ă și... moartea accidentală sau absurdă nu mai poate să-mi „strice planurile și ambițiile”. Ea, când va veni, distinsa și, cum se spune, macabra Doamnă - Nemții o masculinizează, este acel bărbat grav, cu coasa, care-l urmează pe călărețul puternic și nepăsător din faimoasa gravură a lui Dürer! - va veni oricum „prea târziu”, dacă o vedem ca pe o forță care ne strică desenul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu se știe ce! Oamenii se așteptau la ce era mai rău: evacuare, demolare... Se vorbea inclusiv de intenția de a se săpa un lac În locul cartierului! De ce nu, Ceaușescu tocmai intrase În faza sa lacustră! Ne putem imagina istoria macabră a unei Românii În care Ceaușescu ar mai fi cârmuit vreo douăzeci de ani. Ce s-ar fi Întâmplat cu Bucureștiul? N-ar mai fi rămas cu siguranță mare lucru din ceea ce fusese. Mai puțin criticabil este ce a făcut
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vedea? - Ai primit manuscrisul? - Da. Da, l-am primit. Unde ești acum? Cine știe de ce m-am întins după un pix, dar mi-a căzut din mână din cauza tremuratului. - Peste tot. Felul în care a spus asta era atât de macabre încât a trebuit să-mi recâștig stăpânirea de sine înainte de a mă întoarce la atitudinea mea artificială și lipsită de indicii. Vocea avea solzi și era cornută. Era o voce care se întrupase din mijlocul unui foc de tabără. Teama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
săi. Este clar, Traian Băsescu este încă stăpânul justiției, are încă în mână pârghii, care-i permit să-și bată joc de Parlament, organul puterii legislative, de Guvern și de puterea actuală, care s-a lăsat momită de acest personaj macabru al României. Nu întâmplător, doamna Draga Olteanu Matei, marea noastră actriță, spunea că președintele României trebuie să fie un om frumos la chip, la suflet și cu carismă. Traian Băsescu, actualul încă președinte, nu îndeplinește nicio cerință despre care marea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
capete de oameni. A dat în altă pădurice, a dat în altă pădurice, era numai sânge, era...” (PoianaVâlcea). Voinicul ajunge aici după ce trece poduri de aramă și argint, fapt din plin semnificativ, fiindcă podul este un liant între lumi. Scena macabră descrisă de basm poate fi explicată și ca o mărturie a decorului inițiatic în care probele au fost ratate de candidați anteriori. Odată încheiată această etapă, eroul va atinge destinația călătoriei sale și se va confrunta cu principiul malefic. Relieful
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
într-adevăr de elită și poate excesiv de modest. A trebuit să descopăr, în ziare uitate, că Domnul Academician Nițulescu, pe când era căpitan de rezervă, medic în gara Roman, a intervenit energic în salvarea a mii de evrei care agonizau în macabrele trenuri ale morții, eliberându-i cu un curaj temerar. Jules Nițulescu ar trebui să constituie subiectul unei monografii, în acești ani, când U.M.F. Iași trebuie să-și strângă eroii care i-au înnobilat istoria. ION ENESCU (1884-1972) Unul dintre creatorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Cât despre Panait Istrati, poetul pătimirii nostre se pronunță în manieră pamfletar-descalificantă:"Părintele unei Kiraline din mahalalele Brăilei, care a scos capul la Paris, cu un fitil roșu în mână se repede la blocul de granit. În jurul lui e dansul macabru al sanielevicilor, grotesc și cu behăituri orientale. Istrate se îndeamnă, Istrate se încruntă, Istrate se strâmbă, Istrate Panait se ia de piept cu Mihai Eminescu! (...) Temperament anarhic, dincolo de ordinea morală constituită, e greu să angajezi o discuție cu el. Argumentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]