1,473 matches
-
sunt profesorii ei), Constantin D. Zeletin (O binecuvântare), Traian Nicola (Codreanu marcator de destine umane), Nicoleta Arnăutu (Profesori ai Colegiului „Gh. Roșca Codreanu, fondatori ai Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad), Constantin Ciopraga (Valoarea unei școli nu ține numai de meritele magiștrilor săi), Georgeta Craus (Cultură, școală și morală) ș.a. Numărul patru al publicației a fost dedicat sărbătoririi poetului Mihai Eminescu și au scris articole substanțiale: Constantin Ciopraga, C. D. Zeletin, D. Scărlăte scu, N. Crețu, Th. Codreanu, Tr. Nicola, I. Rotaru
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
obiceiul ca, după examenul de doctorat, candidatul să săvârșească o serie de ciudate scene simbolice, pline de adânci Înțelesuri. Doctorandul pășea primele trepte ale catedrei, ceea ce Însemna că dorește a ieși din lumea ucenicilor, pentru a intra În aceea a magiștrilor; Își punea pălăria de doctor pe cap semn de libertate; deschidea o carte, arătând prin aceasta că va cinsti Învățăturile vechi; Închidea apoi cartea, adică Își vădea În același timp neatârnarea față de aceste Învățături; Își Împodobea mâna cu un frumos
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
În același timp neatârnarea față de aceste Învățături; Își Împodobea mâna cu un frumos inel, simbol de logodnă cu una dintre specializări, și era, În sfârșit, Îmbrățișat de decan, ca dovadă de Înnobilare și de intrare definitivă În lumea egalilor, a magiștrilor. Sunt deci șase simboluri: cathedra, pileus (pălăria), liber apertus (carte deschisă), liber clausus (carte Închisă), annulus (inel) și osculum (Îmbrățișare), care Însemnau: emancipare, libertate, respect pentru tradiție, dor de Înnoire, Înnobilare, egalitate. Acesta era un ceremonial al unei solemnități academice
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
el să ajungă să fie din ce În ce mai bine Înglobat În repertoriul emițătorului căruia Îi este subordonat. Ansamblul acțiunilor de comunicare ia așadar un caracter cumulativ prin influența progresivă asupra schemelor cu contacte și relee. Din anul 1940, când primește titlul de magistru În electrotehnică și doctor În matematică, până În 1956 a fost colaborator la laboratorul matematic al Companiei de telefoane „Bell”. În această perioadă s-a ocupat de teoria informației și teoria automatelor. După 1956 a fost profesor la Institutul de tehnologie
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
de mediator Între Franța și Germania, nu e decât un gând trecător. Gândurile constante Îl duc În altă direcție, spre moarte, spre moartea ce avea să vină. Pentru că ea face parte din educația de dreapta. O educație aspră, Învățată de la magiștrii păgâni, cei care au atras primii atenția că „moartea dă târcoale vieții”, Învârtind În mână inevitabilul laț. Lumea se Împarte, desigur, În grupuri de sinucigași și grupuri cărora eroismul sinuciderii le rămâne străin. E diferența dintre atenieni, care au știut
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ei cele mai intime să nu fie deschise până în anul 2037. Simpla sugestie că ceea ce era ascuns este atât de crud încât nu trebuie cunoscut timp de jumătate de secol, a fost omagiul ei final adus discreției. Faima, realizarea de magistru la care ea însăși a râvnit era acordată bărbaților, credea ea. Numai de-ar fi putut ști când scria în anii '50 aceste cuvinte despre incapacitatea femeilor de a fi personaje centrale în opere de ficțiune că ea doar o
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
mai sus cu statutul mimului primitiv, un fel de actor ambulant, deosebit de cel clasic sau renascentist, care trebuia să îndeplinească cel puțin două atribuții: "să imite glasurile păsărilor și animalelor și să maimuțărească vorbirea, mimica și gesturile sclavului, țăranului, proxenetului, magistrului pedant, străinului"90. Ulterior, pe terenul Romei, celebră pentru organizarea Saturnaliilor, este atestată o întreagă producție literar-artistică celebrând râsul și ridiculizarea ritualică, pe teme din cele mai diverse ("sunt cunoscute ridiculizările rituale legiferate la care era supus comandantul victorios de către
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
liant, în romane mult mai târziu. Cât privește educația ce li se va acorda, în fiecare carte în parte fiecăruia dintre cele două personaje mai sus-menționate, ea se transformă în motivația preferată de autor pentru a satiriza tagma acelor superficiali magiștri deghizați în profesori atoateștiutori. Dar satira nu ar fi completă fără numeroasele parodii ce o compun. O parodie a silogismului se găsește în capitolul X din Cartea întâi, "Despre ceea ce arată culorile alb și albastru": "De pildă: cinstea și păcatul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
învechit în concepții decât amfitrionul de la Sburătorul, cât timp găsește neconvenabil romanul (gândit chiar de autor pe alt calapod estetic decât acela al literaturii de analiză) din pricina insuficientei adecvări la "realitate". Ca de obicei, doar Pompiliu Constantinescu reproduce, fidel, considerațiile magistrului, apreciind romanul drept "o tonică și narativă comedie a etern naivului Bizu", nu înainte de a valoriza și el, negativ, reproducerea în serie a eroului lovinescian cu suflet "facsimilat". Criticul explică "înnoirea tehnică" în termenii utilizați de Lovinescu însuși ("cel dintâi
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
O parte a criticii găsea procedeul legitim și aprecia valoarea estetică a romanului. Pentru Octav Șuluțiu, de pildă, "personagiile ar putea să poarte alt nume, și romanul ar continua să fie bun"191. Pompiliu Constantinescu îngână, ca de obicei, opiniile magistrului de la Sburătorul și, după ce subliniază "atmosfera unitară" a cărții, afirmă că " d. Lovinescu este cu totul de partea adevărului sufletesc" și că "exprimă aici profunda structură a temperamentului pasiv, a dragostei sublimate în euforie lirică" rezultă "o intensă culoare morală
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vine în întâmpinarea ajutorului harului dumnezeiesc. Afirmara acelei scântei de bunăvoință Cassian o fundamentează pe autoritatea marilor Părinți ca: Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Vasile cel Mare și a Sfântului Ioan Gură de Aur. Cassian e din ce în ce mai mult privit ca ,,magistrul prin excelență al căilor ascetice și mistice”. El și-a câștigat pentru totdeauna întâietatea duhovnicească în Apus, având în vedere faptul că învățătura lui a fost încorporată în Regula benedictină. Capitolul 42 al acesteia cere ca în mănăstiri să se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o cheltuiați cu mine când eram copil, râvnă pe care nici spațiul, nici timpul n-o poate da uitării” (traducere Pr. Prof. Ioan G. Coman). Prin aceste cuvinte, Dionisie își exprimă recunoștința profundă față de episcopul Petru, care i-a fost magistru, îndrumător sufletesc, model uman și spiritual demn de urmat în viață. Despre acest episcop nu se poate spune unde își avea reședința de ierarh. Ar fi putut face parte din celebra grupare de teologi și scriitori militanți a „monahilor sciți
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vocație. Pentru Cassiodorus, bunul său amic Dionisie Smeritul era o întrupare superlativă a celor mai înalte idealuri ale perfecțiunii umane și creștine, căci „dovedea prin faptele sale omenia și era vrednic de societatea regilor”. Cassiodorus îi dedică amicului său Dionisie, magistrul de ars bene judicandi de la Academia din Vivarium, un portret în care admirația, afecțiunea profundă și recunoștința se împletesc armonios. E un portret în care viața empirică și atitudinile practice ale celui evocat evidențiază trăsăturile lui creatoare și spirituale. După
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fără temei a afirmat Cassiodorus despre el: «tot ce putea căuta cititorul la alții, afla în știința lui în mod strălucit». Căci în el admirăm pe omul foarte învățat în adâncirea Sfintelor Scripturi, pe cunoscătorul desăvârșit al Sfinților Părinți, pe magistrul veteran al catedrei de dialectică, concurentul lui Cassiodorus însuși, pe corifeul tuturor dascălilor de drept canonic, pe preaînvățatul bărbat în amândouă limbile, greacă și latină, pe cel atât de distins în știința calculelor astronomice, încât a devenit «părintele erei creștine
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
crearea bazelor doctrinei canonice, eruditul teolog străromân a fost declarat în unanimitate de către canoniștii apuseni ca fiind „cel care a introdus la latinii veacului al VI-lea dreptul bisericesc grec, deja foarte avansat în formarea lui, și părintele și magistrul științelor juridice...”. Episcopul Ștefan din Salona (Dalmația), episcopul Petronius din Calabria (după unii din Ohrida), cardinalul Laurențiu, Abatele mănăstirii Sfânta Anastasia din Roma și papa Hormisdas (514-523), fiecare la vremea sa, i-au cerut să traducă din limba greacă în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pentru ca, astăzi, să putem vorbi de legenda unei pasiuni trăite și permanent înflăcărată de elanul subiectivității sale. Totodată, credința în psihiatrie l-a imunizat în fața neliniștilor profesionale, i-a hrănit rigoarea pozitivă a creației, i-a conferit aura de adevărat magistru. Toate au fost consecință a faptului că a văzut în traiectoria Eului său către transcendență aptitudinea omului de a se defini prin el însuși și în relație cu alții, că a văzut sensul existenței în valori și că nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Am colaborat pe plan profesional și l-am consultat de fiecare dată când trebuia să iau o decizie importantă în activitatea de psihiatru și director a Spitalului de Psihiatrie Botoșani. Am organizat mai multe manifestări științifice la Botoșani sub bagheta magistrului. Profesorul era un om calm, liniștit, nu l-am văzut enervându-se niciodată. Vorbea puțin, dar lua decizii clare, precise, care nu dădeau greș niciodată. Profesorul P. Boișteanu era un om pragmatic. Avea un acut simț al realității. Găsea soluții
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a început să-și publice în volum discursurile parlamentare din 1897, la Socec. Ioan Adam observă că entuziastul discipol al mentorului junimist, Duiliu Zamfirescu, i-a citit cu mare admirație discursurile, dar, spirit lucid și nuanțat, s-a depărtat de magistru în ceea ce privește Basarabia. El a înțeles că zvonul "compensațiilor" din sudul Dunării erau pură legendă, ceea ce și o spune direct într-o scrisoare către Maiorescu, la 21 octombrie/2 noiembrie 1897: "Din protocoalele tractatului de Berlin și din însăși ideea politică
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și tentația realului, în Lectura poeziei și în Măștile adevărului poetic, se teoretizează la nivelul poeticienilor europeni; de citat în mod special eseurile Tragic și demonic, Poemul ca inițiativă a limbii și cel despre poezia lui Lucian Blaga (fostul său magistru); interesează, nici vorbă, revelațiile din experiența de traducător. Singur Philippide, dintr-o generație premergătoare, dedicase dezbaterilor estetice (nu numai din sfera poeziei) o atenție similară. Că tălmăcitorul din Goethe, din Hölderlin, din Mallarmé, din alții și-a dezvăluit afinități de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Un umor sec, în notă tandră totuși, e cel din Triplu poem pentru bătrânul porcar Garibaldi din Țicău. O ironie-umor emană dintr-un Post-scriptum (gongoric, fanfaron) trimițând la: Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican; textul e doar un distih: Un om din Tecuci avea un motor dar nu i-a folosit la nimic. Oricum l-am defini, Mihai Ursachi își joacă rolul ca un actor, aparent nonșalant, în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spun să scrie. Sunt profesori care împlinesc curînd 20-30 de ani de cînd au scris ultimul articol. Aceleași cursuri compilate, cu cîte patru, șase sau opt autori, în ediții repetate, se predau an de an spre gîrbovirea intelectuală atît a magiștrilor, cît și a onoratului auditoriu, al cărui singur scop e să nimerească băbește niște grile nenorocite la examen. Aceasta este noua știință. Totul trebuie să fie cuantificabil, contează doar cantitatea. Studentul a devenit un simplu număr matricol, iar profesorul o
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
tineretul pradă acestor influențe care ar putea să le „rateze viitorul”. A fost de acord să acționeze în felul acesta.” „Sursa „Ionescu” semnalează că în ziua de 19 nov. 1953, a avut loc o adunare la domiciliul călugărului T.R., student magistru la Institutul Teologic. La această adunare a luat parte I.U. bibliotecar la Patriarhie, și studenții R.O. și V.P. din cadrul Institutului Teologic. Studenții de mai sus au arătat informatorului nostru că, cu această ocazie, au discutat probleme de literatură
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
le face inofensive, să-și rupă legăturile care fac dificil - dacă nu chiar imposibil - efortul de autopurificare. Țelul este autonomia, independența, absența suferinței, a tulburărilor, existența fericită și viața filosofică ce o permite. Exercițiile spirituale, reflecțiile, dialogurile, meditațiile, relațiile de la magistru la discipol, toate acestea vizează edificarea unei subiectivități radioase, solare, independente și libere. Iar din făurirea acestei individualități se naște o plăcere, plăcerea în sine. Eudemonismul face atunci posibil hedonismul - pe care-l definește capacitatea de a te bucura de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și în legătură cu conceptul micilor socratici sau chiar al socraticilor minori, prin care coabitează în aceeași rubrică oameni care n-au mare lucru în comun, cel mult impresia că sunt elevi, discipoli sau inși fascinați de figura și prezența unui pretins magistru al lui Platon. Ar fi cazul unor Aesehines, Antistene, Aristip, Euclid, Phaidon și al câtorva retori, cinici, cirenaici și megarici, care ar fi greu de înghesuit în aceeași rubrică în afara unei istorii a filosofiei concepute pe principiul hristic care face
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care transformă lumea într-un vast teatru produs de vise și de nebunie, situa fericirea - sau bucuria, sau plăcerea - în capacitatea de a nu te lăsa afectat de nimic venit din exterior. Astfel - pentru că el mai este prezentat și ca magistru al lui Pyrrhon, figură emblematică a scepticismului -, Anaxarh s-ar fi rătăcit într-o zi și s-ar fi împotmolit într-o mlaștină tocmai când Pyrrhon trecea pe acolo. Filosoful suspendării judecății și al îndoielii, fidel indolenței sale filosofice și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]