3,302 matches
-
fapt arhetipale evreiești, cu prăvălii, după obiceiul caselor cu ușa de intrare la strada principală unde câte unii își așezau tejghele cu acareturi și cu poarta de ieșire într-o stradă paralelă, unde se sfârșea urbanismul târgoveț și începea boema mahalalei. În jos de strada aceea începea un bulevard sub umbre și parfumuri de tei și salcâmi, străjeri cu mierle privighetori și guguștiuci de o parte și cealaltă, sub care erau înșiruite bănci ocupate în taina înserării de juni cuprinși în
EMIL VAMANU. NOI, GENERAŢIA ACEEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342707_a_344036]
-
Acasa > Orizont > Reportaj > PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ Autor: Tiberiu Cosovan Publicat în: Ediția nr. 53 din 22 februarie 2011 Toate Articolele Autorului Prin anii ’50, o mare parte din străzile Sucevei (exceptându-le pe cele din „buricul târgului”, care fuseseră pavate încă din timpul
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
și urban pentru că, înaintea acestei măsuri de preluare organizată a resturilor menajere, străzile mărginașe aveau fiecare propria lor „groapă de gunoi”, de regulă o fundătură sau un tăpșan năpădit de buruieni, unde se aruncau toate deșeurile și lucrurile nefolositoare. În mahalaua Hărbăriei un astfel de loc era așa numita „Cărămidărie”, un teren plin de scobituri și tranșee, pentru că de acolo se săpa argilă pentru sobe sau pentru unsul caselor. În râpile care mărgineau terenul creșteau tufișuri dese și înțepătoare de cacadâr
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
se săpa argilă pentru sobe sau pentru unsul caselor. În râpile care mărgineau terenul creșteau tufișuri dese și înțepătoare de cacadâr și de turț, pruni piperniciți și peri pădureți cu fructe mărunte și strepezitoare. În celălalt capăt al orașului, în mahalaua Cutului, gunoaiele se aruncau în râpa pârâului Cacaina. Un octogenar sucevean îmi povestea că, în anii copilăriei sale, slujbașii de la salubrizare își hurducau tomberoanele pe valea pârâului, după ce făceau curățenie pe străzile târgului, ducând gunoiul „la gârlă”. De fapt, acolo
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
grădini cu legume și pomi fructiferi. De-o parte și de alta a străzilor erau șanțuri năpădite de iarbă măruntă, de „coada șoricelului” tremurătoare, de frunze ovale de pătlagină și smocuri de romaniță. Locul nostru de joacă, al pușlamalelor din mahala. Stâlpi din lemn gudronat, care susțineau firele electrice, se înșiruiau de-a lungul drumurilor. Chiar dacă Suceava avea o uzină electrică încă din anul 1908, existau în anii ’50 încă multe case neelectrificate. Birjele mai circulau pe străzile desfundate alături de „Gaz
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
primelor case pentru a face loc noilor blocuri de locuințe. Multe străzi periferice au rămas însă neschimbate încă o bună bucată de vreme. (din volumul în lucru “Mistagogia penumbrei - Amintiri retro-nostalgice din Suceava de altădată”) Tiberiu COSOVAN Referință Bibliografică: Prin mahalalele Sucevei de altădată / Tiberiu Cosovan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 53, Anul I, 22 februarie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Tiberiu Cosovan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
porni la organizarea nunții. Tânăra pereche, el poet - încă slab și palid -, ea secretară de editură - grasă și foarte fericită -, fu plimbată prin oraș cu tradiționalul alai de mașini împodobite pe capotă cu o păpușă cu picioarele desfăcute, ca să moară mahalaua de necaz. Din codrii cei întunecați ai nordului apăru la nuntă și tatăl poetului care, fericit că fiul său are o slujbă, îl pupă pe cuscru și încercă să facă la fel și cu cuscra. Nu a reușit deoarece era
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
porni la organizarea nunții. Tânăra pereche, el poet - încă slab și palid -, ea secretară de editură - grasă și foarte fericită -, fu plimbată prin oraș cu tradiționalul alai de mașini împodobite pe capotă cu o păpușă cu picioarele desfăcute, ca să moară mahalaua de necaz.Din codrii cei întunecați ai nordului apăru la nuntă și tatăl poetului care, fericit că fiul său are o slujbă, îl pupă pe cuscru și încercă să facă la fel și cu cuscra. Nu a reușit deoarece era
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
spune dacă locuitorii erau țărani sau orășeni. Niciodată nu va putea spune dacă a crescut la oraș sau la țară. La atari întrebări nu va avea decât un răspuns care va face ca situația să devină stânjenitoare: - Am crescut la mahala! ... * Călătoriei cu autobuzul i-a urmat drumul cu taximetrul. Albert a fost copleșit. O mașinărie care să te plimbe și să-ți mai și cânte era prea de tot. O asemenea uimire avea s-o mai încerce peste câtva timp
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
că scenariul este făcut din punerea cap la cap de fragmente literare vechi, este destul de credibil să presupunem că distanța între limba română contemporană și limba norodului de pe la 1830 va fi fost destul de mare încât un călător în timp prin mahalale vremii să fi avut nevoie de translator. Dacă a fi rumân pe la 1830 și a fi român astăzi sunt două lucruri atât de diferite în practică, încât să ne întrebăm dacă nu suntem azi un popor diferit de cei de pe
Aferim! Suntem din (ne)fericire un norod de maneliști () [Corola-blog/BlogPost/338165_a_339494]
-
pe mine mă storsese că pe o lămâie. Mie îmi spunea acum „nea Ovidule” și eu lui „Pandelică”, ce mai atâta vorba, ne trăgeam de bretele. L-am dus acasă cu micro--buzul cu care-l cotonogisem. Acasă se adunase toată mahalaua țigăneasca și eu mă foiam printre ei că un curcan îndopat. Pândele a început să mă mulgă și nu era de-ajuns că mă mulgea el, dar mai mă mulgea și Titișor, ca și el putea să „ciripească”. Avea o
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
e zidar și câștigă binișor. Intrasem adânc în familia lui Pândele Ciupitu, eram de al casei. Mă cunoșteau vecinii și cred că știau exact ce „hram” am de mă vânzolesc toată ziulica în cojmelia lui nea Ciupitu, cum îi spunea mahalaua. Mă știau și alți dănciuci ce aveau și ei porția lor de bomboane sticloase și când găseam, le aduceam și banane. Dar treaba se împuțea pe zi ce trece. Lăură, nevastă-mea, pe bună dreptate era făcută borș, ca leafa
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
În urmă abia ai fost. • Cerșetorii nu pot fi mofturoși (zicere engleză). • Dumnezeu iubește proștii, altfel nu ar lăsa să se înmulțească atât de mult. • Microbii sunt o invenție, ca religia... Dovada că nu se văd (Nae Cernăianu). • Limbajul de mahala arata o educație de mahala. Nu te închină până nu știi cine-i sfântul (folclor). • Pariez împotriva mea... Trebuie măcar o dată să câștig! • Fericiți cei săraci cu duhul. Unii sunt chiar prea fericiți. • Toți vorbesc de mama dracului și nimeni
ROATA & CADOURI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344446_a_345775]
-
Cerșetorii nu pot fi mofturoși (zicere engleză). • Dumnezeu iubește proștii, altfel nu ar lăsa să se înmulțească atât de mult. • Microbii sunt o invenție, ca religia... Dovada că nu se văd (Nae Cernăianu). • Limbajul de mahala arata o educație de mahala. Nu te închină până nu știi cine-i sfântul (folclor). • Pariez împotriva mea... Trebuie măcar o dată să câștig! • Fericiți cei săraci cu duhul. Unii sunt chiar prea fericiți. • Toți vorbesc de mama dracului și nimeni de tatăl lui (Zoltan Terner
ROATA & CADOURI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344446_a_345775]
-
nesomn; De-ar fi și-n falimente sincopă, Am ști de unde să reluăm. E o viață sculptată-n greșeală, Tot gem genunchi în nisip Și azi are drepturi minciuna Născută-n blestem absolut. Trăim în labirint interlop, Cu bulevarde și mahala, Destinu-i abject, de drumul mare, Și vorbele-ți fură din gură. Țară, ne-aleasă de nimeni pe lume, Ce dormi dea-n picioarelea: -Noapte Bună! Îți las condamnările toate și foamea Și-n viscole plec, pe cuțite sub talpă. 15-05-11
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
mai îndrăznească să mai candideze sau să fie numite în posturi grase. Inclusiv lichelele care au făcut apel la lichele. Toate bune pentru România! Doamne ajută! Să ne dea mintea cea de pe urmă. Nevroticul Sergiu GĂBUREAC C.I. RT 781640, din mahalaua Pantelimonului (Șos. Iancului, 37, ap. 52; tel. 0731 936.615, gsm as@yahoo.com) va fi cu ochii pe tine împreună cu cei 7.403.836 de români și copiii lor, contestatari ai realizărilor ciumei portocalii, devastatoare pentru România! N.B. Răspunsul corect
TABLETA DE ÎNAINTE DE WEEKEND (15): JAVRA SE ÎNTOARCE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343739_a_345068]
-
poetului de Șachir Urfet Plânsul lumii e-n lacrima poetului; adevărul plutește în lacrima lui, în molecula modestiei sale. Mi-e somn de nemurire! zice el. Mi-e foame de-adevăr! De aceea umblu ca un boem la margini de mahala prin “Bronx”-ul autohton și prind cu brațul acea euforie a vreunui narcoman de “E”-uri înainte de a se prăbuși la picioarele-mi obosite. O gheară mi se pune și nu pot s-o suport, îmi smulge pieptul și mă
LACRIMA POETULUI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343251_a_344580]
-
E”-uri înainte de a se prăbuși la picioarele-mi obosite. O gheară mi se pune și nu pot s-o suport, îmi smulge pieptul și mă lasă cu durerea - lacrimă de sânge, inima-mi e chircită, ochii-ncețoșați adună adevărul din mahala. Referință Bibliografică: Lacrima poetului / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1750, Anul V, 16 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Urfet Șachir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
LACRIMA POETULUI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343251_a_344580]
-
lui Iani Simichis, un grec născut într-o insulă săracă din Marea Egee, al cărui destin aventuros l-a purtat pe multe coclauri grecești, apoi aruncat de vântul norocului în Fanarul cel vestit, unde reușește să se îmbogățească, vânzând plăcinte în mahalaua Fanarului. Aici cunoaște pe viitorul domn Dimitrie Cantemir, pe care îl împrumută cu bani pentru a obține domnia. Așa a fost direcționat destinul lui Iani către Moldova, ca să-și recupereze sumele împrumutate domnitorului moldovean. Cu abilitatea și experiența sa negustorească
VREMEA FANARIOŢILOR de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344059_a_345388]
-
erau pe placul imperiului țarist. Autorul descrie cu multă măiestrie desfășurarea acestor acțiuni destabilizatoare ale rușilor, a căror tradiție, se pare că se repetă și în zilele noastre. Prin impresionantele descrieri ale evoluției și dezvoltării Bucureștiului din acele vremuri, cu mahalalele sale pitorești, cu acea lume pestriță de boieri, negustori, sărăcime, arnăuți, turci, tineri școliți în Occident, cu un mozaic vestimentar halucinant, romanul devine extrem de interesant. Rafinatul spirit de observație, împletit cu studiul istoric minuțios și cu arta sa de talentat
VREMEA FANARIOŢILOR de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344059_a_345388]
-
linie"). Leonard are o altă mamă, care nu e a lui... Se poartă sever cu el. Nu-i ia în seamă firea lipicioasă, comunicativă, prietenoasă. E indiferentă pînă si la frumusețea ce sare în ochi și de care vorbește toată mahalaua. Probabil își zice: nu e din pîntecele meu, copilul vienezei... Tatăl, care îl iubește cu adevărat, e mai mult dus, pufăind impetuos fumul locomotivei... Țîncul îi așteaptă nerăbdător abaterile pe-acasă, căci știe că o să fie îmbrățișat, luat pe genunchi
NICOLAE LEONARD de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343179_a_344508]
-
TREI FÂNTÂNI Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului PE STRADA CU TREI FÂNTÂNI Pe strada cu trei fântâni, Zece gropi și nouă câini, Acolo-i căsuța mea - În Berceni - la mahala. De la crâșmă când mă-ntorc Noaptea, pe la trei și-un sfert, La prima fântână stau; Doar un șpriț, atât mai beau. Mă stropesc cu apă rece, Mahmureala începe-a trece. Câinii mă cunosc, nu latră... Că-nvățai groapă cu groapă
PE STRADA CU TREI FÂNTÂNI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377472_a_378801]
-
peștii pe uscat. FESTIVALUL PIFTIILOR DIN TISMANA Pentru poftă de mâncare Început-am c-o răchie Încă una... Repetare... N-am mâncat, am fost piftie! DISPERĂRILE IUBIRII Mi-e dor de trupu-ți cald și mătăsos Și urlu să m-audă mahalaua Căci fără tine-s nebun furios... Mi-am rătăcit prin casă pijamaua! CÂRCOTAȘUL Eu îl public regulat Însă el în mod pervers E mereu cam supărat Susținând c-ar fi invers. OFERTĂ Oferim din stoc Divă, chiar divină, Iar la
EPIGRAME de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377578_a_378907]
-
azi, devenind mai aprig odată cu venirea la putere a «fanariotului» Dodon. Eu cred, că s-a început o nouă perioadă în istoria basarabenilor, aidoma celei fanariote, care a fost în Țările Române (1711-1821). Și dacă numele de FANARIOT venea de la mahalaua Fanar din Constantinopol (Istambul), apoi azi noi trebuie să-i numim pe domnitorii întronați cu ajutorul Moscovei- Kremliniști. De altfel, această epocă kremlinistă a început tot atunci, după anexarea părții stângi a Nistrului în 1792 și a Basarabiei (1812). De atunci
UN PĂGÂN AL NEAMULUI de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380438_a_381767]
-
locuit eu, acum casa nu mai este...». « Păi în acest bloc locuiește azi fratele meu Florin-Silviu, iar la capătul celălalt strada Educației ««dă»» în strada mea, incredibil!» - îi spun eu, pentru ca în clipa următoare, aflînd că a copilărit în aceeași «mahala» cu mine, s-o întreb unde a făcut liceul. Aici s-a declanșat nebunia, aflînd că a fost tot la Liceul nr. 11 «Dimitrie Cantemir», unde am petrecut ani atît de frumoși, ca premiant, olimpic la matematică și căpitan al
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]