939 matches
-
o observație foarte bună! Probabil fără să fi vrut, că nu cred să fie chiar atât de malițioasă, de fapt, de-abia așa l-a pus într-un context absolut descalificant. Nu, chiar nu cred că a fost atât de malițioasă, dar sună, vorba unui clasic imediat post-decembrist, "ca dracu'"! Dorin Popa: De multe ori m-am gândit că doar comunismul ne-a adus această degradare morală de care vorbeai mai devreme. Trebuie să recunoaștem însă că destule păcate am avut
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
însuși. Harold Pinter este omul-media al zilelor noastre. Deși în ultima vreme scrie teatru rar chiar și înainte era cunoscut mai ales pentru piese scurte, un act, maximum o oră Harold Pinter e omniprezent (sau poate tocmai de aceea, spun malițioșii): radio, televiziune, ziare, conferințe. Teatrul și politica sunt pasiunile lui și ne-am putea întreba dacă, de-a lungul vieții, n-a făcut politică în teatru (ceeea ce el însuși infirmă în 1966 dar confirmă din ce în ce mai des în ultima vreme
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
contractilitatea exclusivă mușchilor de sensibilitatea care trimite și recepționează impulsuri prin țesuturi nervoase, de la și spre centrala creierului. în concepția sa sistemică Haller conectează funcția fiziologică la suportul anatomic. Toată creația și activitatea sa au creat adepți, au stârnit critici malițioase și mai ales au avut ecou în progresul medicinei în general și al fiziologiei în special. Un enciclopedist și o personalitate care îngândură și mobilizează. Un spirit complex este și Lazzaro Spallanzani (1729 - 1779). Teolog, biolog și fizician italian, studiază
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
să lase ca această aniversare să treacă în liniște. Un avocat, Constantin Cernăianu (pe care Iorga îl catalogase drept "agitator religios")27, a scris un pamflet despre Iorga, "idolul națiunii române". Acest pamflet a constituit cel mai detaliat și mai malițios atac scris vreodată împotriva lui. După cum știm, pioșenia ortodoxă a lui Iorga lăsa foarte mult de dorit. Atitudinea lui justificată față de ortodoxie a contribuit la intensificarea freneziei lui Cernăianu. Studiul acestuia era consacrat Bisericii Ortodoxe române și națiunii române. El
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un pariu epic cu miză mare, recurent în arta (nu numai literară) a secolului al XX-lea: încercarea de a compune o contra (nu o anti-) Evanghelie modernă. Este scrierea în care C. își pierde total altitudinea ironică și vag malițioasă (de la care scriitorul își abordase de regulă universul fictiv) și în care naratorul se ia în serios cu o anume pedanterie patetică. Stăruind pe linia transtextualistă, Călătoria Luceafărului (1997) este o carte ezitantă, oscilând între parodia livrescă, literatura SF și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
îi apare în 1985, fiind distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor și cu Premiul Fundației „Liviu Rebreanu”. Salutat de critici ca un prozator stăpân pe mijloace și cu un univers bine conturat încă din paginile de început, T. cercetează cu bonomie malițioasă comportamente de navetiști, stagiari, pensionari, poștași, funcționari sau muncitori pe șantiere, ființe care evoluează mecanic și stereotip într-o lume derizorie și mediocră, apăsătoare, chiar și atunci când nu este neapărat zguduită de evenimente tragice. Scriitor postmodern, el reunește într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
stil, sau să fie asumată de vreun artist plastic. În majoritatea situațiilor, artiștii plastici sunt afiliați la cercuri sau grupări literare pentru care decadentismul constituie o marcă definitorie sub raport estetic sau numai ca blazon al unei mondenități versatile și malițioase. Soluția pe domeniul istoriei literare nu este deplin recuperabilă pentru domeniul artei plastice, deși o serie de distincții rămân operaționale. Ca de obicei, termenul sacrificat este cel de "decadentism", cu toate că în absența unui stil propriu, a unei școli, și prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Zânele rele sunt ființe-spirite ieșite din apă care înarmate cu puteri magice fură sufletele și sunt o prezență nefastă, morbidă"218. În acest sens, filiația negativă a recuperării fabulosului mitic comandă apropierea șarjată de Runge și mai ales de geniul malițios al lui Rops, "horele de copii ale lui Runge sau de copii-satiri ale lui Rops"219, dar pertinentă în ce privește precizarea posibilei influențe a lui Carl Dörschlag (1832-1917), unul dintre profesorii săi, autorul a numeroase studii de adolescenți. Apcar Baltazar (1880-1909
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Monarhie spre Republică. Cristos redevine cheia noii sensibilități religioase a pictorilor naturaliști, dar mai ales simboliști. Numai că ilustrările sale dobândesc tenta unei martirologii senzuale, sau intră ca în desenele și gravurile lui Félicien Rops, într-un scenariu al unei malițioase cerebralități blasfemice atunci când nu apare grotesc într-un cadru carnavalesc la belgianul James Ensor. Pictorii simboliști sau decadenți se despart de ilustrările convenționale ale lui Iisus, apariția acestuia dobândește aria de rezonanță a misterului, dar și ambiguitatea lui. Înainte de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pe genunchii unei adolescente al cărei chip poartă amprenta unei voluptăți dureroase, se află un craniu înpodobit cu o cunună de lauri. Imaginea acestui corp de nimfetă este asociat morții și artei în același timp, moartea a preluat, în mod malițios, înfățișarea unei adolescente al cărei chip este descompus de o tensiune dramatică a sexualității sale. VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat Înainte de a fi în floare, răul se găsește în fruct, tema păcatului originar precizează iconografic mărul ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
revelat sensul "fabulei" prozaic- concupiscente, ca rațiune a devenirii poetice, iar Adrian Maniu ar fi compus poemul Salomeea 539 în urma acestei experiențe de neuitat: poemul îi este dedicat lui Alexandru Bogdan-Pitești. Fictiv sau nu, episodul biografic, infuzat cu sadismul anecdoticii malițioase de conte cruelle à la Villiers de l'Isle Adam sau Catulle Mendès devine emblematic, dat fiind faptul că Salomeea chintesențializează cruzimea asociată artei, fie ea și coregrafice. Scriitorul debutase sub semnul unei deconstrucții a simbolismului în formula unor prozopoeme
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1896, la Salonul Artiștilor Independenți. Relevant în acest sens este desenul lui Félicien Rops, Diaboli virtus in lombis (1888), care servea drept frontispiciu romanului Inițiere sentimentală (1887) al lui Joséphin Péladan. Tema decapitării și a sexualității fuzionează în acest desen malițios care are în prim plan osul iliac al unei femei, os dotat cu fastuoase aripi de fluture. Femeia al cărui posterior apare dezvelit, cu sugestia unei lubrice activități, stă vertical între deschiderea acestor aripi, purtând la rândul ei aripi de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
misterului revelat o stare extatică. "Un tron special, "jilțul Maestrului", ideat și pictat de fiul Alexis, cu trei trepte simbolice ale gloriei, așteaptă pe Poet. Pe masă ard lumânări și un consiliu de coroană nocturn, aproape permanent, al Poeziei, funcționează. Malițioșii numesc salonul " Sala macabră" și pe ciraci "macabronzi". Macedonski citește versuri cu voce sepulcrală, învăluitoare și împarte laude ditirambice și inele cu pietre false" 574. O serie de pictori precum Fernand Khnopff sau Franz von Stück își compun propriul spațiu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atributele falice. Prin acest procedeu à l'envers specific decadent, elogiul adus sacrificiului Mântuitorului în fața altarului este înlocuit cu un elogiu al senzualității și al păcatului reflectat în dublul său simbol al tentației: femeia și șarpele. Pentru Stück, această mizanscenă malițioasă a unui erotism decadent care transformă patul nupțial în eșafod corespunde artei sale care se încarcă cu o serie de licențe provocatoare, proiectând dorințe inavuabile într-un scenariu al seducției, al extazului erotic și al morții. Henriette Väth sesizează impactul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]