KorAP: Find »[drukola/base=mamar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...169 >

4,219 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

un risc crescut al patologiei (Xie și colab., 2000). Și la unele subcategorii populaționale, de exemplu, femeile tinere (Montgomery și colab., 2003) sau peste 60 ani (Mutluhan și colab., 2008) precum și la cele cu rude de gradul I cu cancer mamar (Baxter și Campbell, 2001), s-a pus în evidență o asociere similară, atunci când eșantioanele sunt limitate numeric, dar studiile pe o cazuistică mai mare nu au confirmat aceste rezultate. Pe de alta parte, Nelson și colaboratorii (2005) au observat o

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
o asociere similară, atunci când eșantioanele sunt limitate numeric, dar studiile pe o cazuistică mai mare nu au confirmat aceste rezultate. Pe de alta parte, Nelson și colaboratorii (2005) au observat o relație inversă între polimorfismul Ile655Val și riscul pentru cancerul mamar invaziv. Polimorfismul Ile655Val ar putea fi implicat și în dezvoltarea cancerului gastric (SatirogluTufan si colab., 2006) Frank și colaboratorii (2005) au observat prezența variantei mai rare, Ile654Val, la pacientele cu cancer mamar familial și au pus în evidență, la aceste

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
inversă între polimorfismul Ile655Val și riscul pentru cancerul mamar invaziv. Polimorfismul Ile655Val ar putea fi implicat și în dezvoltarea cancerului gastric (SatirogluTufan si colab., 2006) Frank și colaboratorii (2005) au observat prezența variantei mai rare, Ile654Val, la pacientele cu cancer mamar familial și au pus în evidență, la aceste cazuri, asocierea a doua valine consecutive, Val654-Val655, ce substituie două izoleucine. Ambele resturi de izoleucină s-au conservat de-a lungul evoluției speciilor și o analiză computerizată sugerează că substituția resturilor Ile654

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Procesul de tumorigeneză implică și amplificarea genei her-2 (creșterea numarului de copii) și un nivel crescut al proteinei codificate de aceasta. Analizând polimorfismul Ala1170Pro (domeniul C-terminal al receptorului), Benz și colaboratorii (2006) au observat că amplificarea her-2 în cancerul mamar este invariabil monoalelică. Receptorul HER-2 există ca monomer și poate forma dimeri (homodimeri sau heterodimeri) (Alroy și Yarden 1997). Dimerizarea este esențială pentru activarea receptorului, HER-2 preferând heterodimerizarea cu un alt receptor din familia HER (Graus-Porta și colab., 1997). Cel

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
poate duce la creșterea nivelului survivin, un inhibitor al apoptozei (Sanuma și colab., 2005). Gena her-2 este supraexprimată pe suprafața celulelor tumorale HER-2 pozitive la un nivel de 10 până la 100 de ori mai mare decât în celulele epiteliale normale mamare. Astfel, dacă pe suprafața unei celule epiteliale există aproximativ 20 000 receptori HER-2, pe suprafața unei celule epiteliale tumorale apar 2 000 000 receptori HER-2. Structura proteinei din celulele tumorale este aceeași cu cea din celulele normale, de unde se confirmă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Structura proteinei din celulele tumorale este aceeași cu cea din celulele normale, de unde se confirmă încă odată că starea de transformare malignă ține de un reglaj cantitativ (amplificare) al sintezei unor proteine relevante. Amplificarea genei apare în 92% dintre tumorile mamare cu nivele crescute ale proteinei HER-2, fapt neconfirmat încă și pentru alte localizări tumorale cu toate că amplificarea pare să fie o condiție esențială pentru nivelele crescute ale proteinei. Mecanismul oncogenezei ce include amplificarea genei her-2 și nivelul crescut al proteinei codificată

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
nu este încă elucidat, însă, se presupune că el implică activarea căii de transducție a semnalului, atunci când receptorul este activat . Expresia HER-2 poate fi detectată în blaștii pacienților cu neoplasme hematologice, inclusiv leucemia acută limfoblastică. Supraexpresia her-2 apare în cancerele mamare, ale vezicii urinare, cervicale, colorectale, gastrice, pulmonare, ovariene, de prostată, pancreatice, glandei salivare, capului si gâtului, glandei tiroide precum și în osteosarcoame, meduloblastoame și sarcoame sinoviale. Această supraexpresie este asociată cu un prognostic nefavorabil, timp liber de boală scurt, apariția recidivelor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
nefavorabil, timp liber de boală scurt, apariția recidivelor și metastazelor, rezistența la tratament, o evoluție agresivă a bolii. Pacienții cu nivele tumorale crescute ale oncoproteinei HER-2 pot fi candidați la tratamentul cu trastuzumab - un anticorp monoclonal umanizat anti-HER-2. În cancerul mamar, prezența oncoproteinei HER-2 la nivel crescut ca și amplificarea genei sunt asociate cu carcinoamele ductale și mai puțin cu cele lobulare, un grad ridicat de diferențiere, aneuploidia ADN, rată ridicată de proliferare, negativitatea receptorilor hormonali, mutația p53, amplificarea topoizomerazei IIα

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
receptorilor hormonali, mutația p53, amplificarea topoizomerazei IIα precum și cu alterarea altor biomarkeri moleculari ai invaziei și metastazării (Ross și colab., 2004). Rezultatele amplificării genei her-2 în tumora primară și metastazele la distanță, concordă în 92,4% dintre cazurile cu cancer mamar (Tapia și colab., 2007). Nivelul seric al proteinei HER-2 are valoare de prognostic în cancerul mamar. Într-un studiu complex efectuat pe un număr de 4 088 pacienți, s-a observat o corelație între nivelul concentrației HER-2 și prezența metastazelor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
metastazării (Ross și colab., 2004). Rezultatele amplificării genei her-2 în tumora primară și metastazele la distanță, concordă în 92,4% dintre cazurile cu cancer mamar (Tapia și colab., 2007). Nivelul seric al proteinei HER-2 are valoare de prognostic în cancerul mamar. Într-un studiu complex efectuat pe un număr de 4 088 pacienți, s-a observat o corelație între nivelul concentrației HER-2 și prezența metastazelor, a recurențelor și a unei supraviețuiri scurte (Ross și colab., 2004). De asemenea, nivelul proteinei circulante

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
aprecierea rezistenței la chimioterapie și a răspunsului la terapia hormonală (Yamauchi și colab., 1997) sau cu trastuzumab (Esteva și colab., 2005). Trastuzumab, anticorpul monoclonal umanizat anti-HER-2, care se leagă la domeniul extracelular al oncoproteinei HER-2 se administrează atât în cancerul mamar metastazic cât și ca tratament adjuvant, la paciente cu tumori care prezintă amplificarea/supraexpresia genei her-2. Mecanismul de acțiune al trastuzumab nu este încă elucidat, dar se pare că acesta inhibă calea de semnalizare PI3K precum și angiogeneza. De asemenea, se

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
regiuni de pierdere a heterozigozității (LOH), implicată într-un spectru larg de neoplazii umane. În anul 1969, Li și Fraumeni au identificat familii ai căror membri erau afectați de o gamă largă de cancere precum sarcoame ale țesuturilor moi, cancer mamar cu debut timpuriu, cancere ale creierului, osteosarcoame, leucemii, precum și cancere de plămâni, pancreas și de cortex adrenal. Raportări similare au fost realizate concomitent de Lynch. Acest sindrom autozomal dominant a fost denumit sindromul Li - Fraumeni, având indicativul McKusick 114480. Șoarecii

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
intrarea celulei în faza S și orientând-o spre apoptoză. În anul 1994, S. Friend, de la Massachusetts Central Hospital din Boston (SUA) a descoperit mutații ale genei p53 la cinci familii afectate de sindromul Li-Fraumeni, sindrom care predispune la neoplazii mamare, de suprarenale, de oase, de creier și la leucemii. Descoperirea a reprezentat prima consemnare a transmiterii ereditare a unei gene implicată în inducerea altor tipuri de neoplazii, printr-un screening populațional al susceptibilității la neoplazii. Purtătorii (indivizii heterozigoți) mutațiilor genei

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
alteori, aceeași aberație cromozomală este comună mai multor tipuri diferite de neoplazii. Dar, aberații structural cromozomale clonale și triploidii au fost descrise și într-o diversitate mare de proliferări benigne: fibroame uterine, tumori benigne ovariene, hiperplazii și adenoame tiroidiene, adenofribroame mamare, plăci ateromatoase etc. În procesul malignizării apar trei tipuri de alterări care afectează genomul celulei supusă transformării: primare, secundare și terțiare. Alterările primare sunt leziuni solitare care pot fi decelate din stadiul cel mai timpuriu al malignității. Remanierile cromozomale au

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
care acționează asupra populațiilor celulare derivate dintr-o singură celulă transformată. Cariotipul celor mai multe celule maligne suferă schimbări gradate, evoluând cu o anumită rată. Cercetările lui Gebhart și colaboratorii săi (1986), efectuate pe linia celulară ERBT 34, derivată dintr-o neoplazie mamară, au arătat că aceasta are un cariotip extrem de stabil, dar alte linii celulare maligne au o evoluție cariotipică mai mult sau mai puțin rapidă, generând cromozomi derivați prin translocație ce devin markeri cromozomali de tipul dicentricilor (fig. 23.1). Cercetările

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
dar alte linii celulare maligne au o evoluție cariotipică mai mult sau mai puțin rapidă, generând cromozomi derivați prin translocație ce devin markeri cromozomali de tipul dicentricilor (fig. 23.1). Cercetările lui Göhl (1985), pe linii celulare derivate din neoplazii mamare MDA MB 231 și MDA MB 435, au relevat că cromozomul 7, în linia 435, și cromozomul 9, în linia 231, au fost primii implicați în geneza markerului cromozomal specific acestor linii celulare maligne, pe când, cromozomul 1 a fost cel

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
izocromozomul de braț scurt al cromozomului 12, remaniere cromozomală care se asociază și cu alte anomalii structurale și cu aneuploidii ale cromozomului 1. Hiperdiploidiile și hipotetraploidiile sunt frecvente, cele mai mari numere de cromozomi fiind înregistrate în seminoame. În cancerele mamare, frecvența cea mai mare a anomaliilor numerice și structurale o înregistrează cromozomii 1p, 3p, 6q, 11p, 16q și 17q. În aproximativ 80% dintre cazuri apar rearanjări structurale ale cromozomului 1, în speță la nivelul 1p11.21 și, în particular, banda

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cromozomului 1, în speță la nivelul 1p11.21 și, în particular, banda 1p13. Deleții ale brațului scurt al cromozomului 17 sunt frecvente în astfel de cazuri, aici fiind localizată printre altele și gena p53. Trisomia 1 este caracteristică proliferărilor maligne mamare, iar în leziunile hiperplazice apar monosomii pentru perechile 16, 17 și 18. Dintre proliferările maligne ale glandelor endocrine, carcinoamele tiroidiene sunt cel mai studiate. În asemenea cazuri, apar remanieri cromozomale ale cromozomului 10, ce implică regiunea 10q11-26, în care, la

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
reprezentând brațul lung al unui cromozom 2 apărut prin clivarea transversală a centromerului. Modificările cromozomale s-au remarcat și în tumorile maligne ale aparatului respirator și ale aparatului digestiv, ale ficatului, pancreasului, aparatului genital masculin (prostată) și feminin, ale glandelor mamare, ovarului, colului uterin, corpului uterin, în tumori ale aparatului urinar, ale rinichilor, vezicii urinare, ale sistemului nervos (glioame cerebrale și meningioame), ale glandelor endocrine, în tumori oculare și ale pielii etc. de la om la care s-au remarcat, pe lângă celule

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
tumori oculare și ale pielii etc. de la om la care s-au remarcat, pe lângă celule cu complemente cromozomale normale și celule cu diferite anomalii structural- sau numeric cromozomale care au generat markeri cromozomali caracteristici în cursul progresiei tumorale. În tumorile mamare se constată o incidență scăzută a cromatinei sexuale, ceea ce denotă modificări numerice și/sau structurale care afectează cromozomul X. Cromozomii markeri caracteristici în tumorile solide umane, generați prin translocații, deleții și inversii sunt prezentați în tabelul 24.1. La formarea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
În cazul unei tumori s-a identificat o regiune omogen colorată (HSR) în 9q (fig. 25.7), iar în alte nouă cazuri s-a evidențiat o deleție terminală la nivelul 9p13 (fig. 25.8). Capitolul 26 GENETICA SUSCEPTIBILITĂȚII LA NEOPLAZIA MAMARĂ Neoplazia de sân este copleșitoare din punct de vedere clinic și al incidenței. În prezent, neoplazia de sân este una dintre cele mai comune malignități depistate la femei. Astfel, în țările industrializate în care s-a realizat un screening riguros

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
care conferă susceptibilitate pentru această afecțiune în cromozomul 17 (17q21). Cercetătorii au realizat că această genă nu este p53 (17p13) sau gena neurofibromatozei 1 (17q11). În anul 1994 Miki și colaboratorii au identificat o genă importantă pentru susceptibilitatea la neoplazia mamară și ovariană pe care au denumit-o brca1 (Breast cancer 1). Gena brca1 (17q 12-21) are 24 exoni și codifică pentru o proteină multidomeniu care are o secvență de 1863 aminoacizi (fig. 26.1). Cercetările coordonate de către Consorțiul de Linkage

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
din genom (exemplu 3p21; 11p15; 13q14; 16q; 17p; 17q și 18q) și de amplificarea unor protooncogene (exemplu c-myc și c-erb B2) (Slamon și colab., 1987). Cotinuarea analizelor de linkage în familii în care există cel puțin un proband cu neoplazie mamară a confirmat existența unei alte gene implicată în predispoziția genetică pentru această afecțiune (Stratton și colab., 1994). Ulterior, această genă a fost cartată în regiunea 13q12-13 și a fost denumită brca2 (fig. 26.1) de către Wooster și colaboratorii (1994). Susceptibilitatea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cu RAD51 este necesară pentru dezvoltarea normală. Deoarece și BRCA1 interacționează indirect cu RAD51, este plauzibil ca ambele proteine să fie implicate în căile reparării ADN și, astfel, să interfere cu susceptibilitatea la neoplazie. La Centrul de Informații pentru Cancerul mamar/BIC) au fost înregistrate câteva sute de mutații ale genelor brca care au fost asociate cu susceptibilitatea la neoplazie de sân și de ovar. Numărul diferit de mutații identificate în cele două gene reflectă diferența în timpul scurs din momentul descoperirii

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
90% dintre familiile în care există mai multe cazuri de cancer de sân. Un alt exemplu a fost identificat în Islanda, unde mutația 999 del 5 brca2 este prezentă la peste 75% dintre familiile cu mai multe cazuri de neoplazie mamară. Alte mutații au fost identificate în componența a cel puțin două haplotipuri diferite. Această observație sugerează că mutațiile respective au apărut la mai mulți indivizi din populația analizată. Astfel este cazul mutațiilor BRCA1 Arg 1443 Ter, BRCA1 4184 del 4

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]