1,979 matches
-
un urlet asurzitor și încearcă să se ridice. Imediat, primește un cot în gură, care-l trântește din nou la podea, năucit de durere. Lucrezi cu englezii banditule, știu asta! Te încăpățânezi să taci și ai să regreți Din buzunarul mantalei, Schultz scoate un cuțit lung, cu lamă subțire și puțin curbată. Face un semn către șoferul său. Bruno, crestează-i ochii! Scharführer-ul se apropie lățind un rânjet răutăcios pe fața de buldog. Opriți-vă, este o barbarie! Cu tot corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ciuruite și contorsionate ale unor mașini blindate. Sprijinit de zidul unei case, Marius privește coloana prizonierilor. În ceața venită odată cu gerul dimineții mulți dintre ei încearcă să se apere de frig ridicând gulerele și ascunzându-și mâinile înroșite în buzunarele mantalelor. Cei mai norocoși au capul înfășurat într-un fular de lână, peste care și-au pus casca. Dezarmați și fără centuri, nu oferă totuși imaginea unei mulțimi dezorganizate. Acolo unde ofițerii lipsesc, comanda o are un subofițer. Intrată în sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încât pare că acuși se va frânge iar bucățile vor fi luate pe sus și aruncate în prăpastie. Istovit de luptă, în scurt timp, neașteptat, Marius se simte cuprins de moleșeala plăcută a somnului. Ațipește, fără alt așternut decât o manta ghemuită sub cap. Ca prin ceață i se pare că aude ceva, un glas omenesc. Cine poate fi atât de nebun încât să înfrunte un așa uragan de zăpadă și gheață?". Halucinație, mai mult ca sigur. Dar nu visează. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dar cu frigul ăsta nu știu cât mai pot fi folosite. Vezi ce și cum faci, dar am nevoie de stația asta încă trei, chiar patru zile. Cheamă comandanții de plutoane la mine. Primul apare sublocotenentul Novăceanu. Pe trupul lung și slab mantaua flutură largă și lălâie. Are umerii adunați, spatele încovoiat, iar ochii ce privesc către el, cu toată prudența impusă, manifestă semnele unei stări interioare de agitație din ce în ce mai mare. În timpul ofensivei, explozia unui obuz îl îngropase sub un mal de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gloanțele zăngăne și ricoșează pe laturile unui dulap metalic. Se întoarce brusc pe burtă și durerea tocmai amorțită țâșnește fulgerător la suprafață. Își descarcă automatul către niște siluete întunecate. Trage orbește, fără speranța să nimerească pe cineva. Doi soldați în mantale lungi de iarnă sunt proiectați în perete. Încremenesc căzuți la podea, ghemuiți unul peste celălalt în poziția grotescă a morții. Pornește șchiopătând mai departe. Lovește cu piciorul ușa imediat următoare, care se sparge în mai multe bucăți. Din interior răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pufoase și ceai fierbinte, îndulcit cu miere și aromat cu multe felii de lămâie. Ca o manifestare involuntară a senzației de plăcere la asemenea gânduri își trece limba uscată peste buzele arse și crăpate de sete. Zgribulit, strânge mai tare mantaua lungă în speranța că așa va simți mai puțin mușcătura frigului. Curând, tihna aceasta plăcută se va termina. Atacul nemților este inevitabil. Privește munții împăduriți din jur și șoseaua. De unde vor veni? O să afle curând. Probabil că mai are la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
presiunea unei stări de greață cum nu mai cunoscuse până atunci. Privirea alunecă tremurat peste cadavrul unui soldat român căzut pe coridor, la câțiva metri de el. Nu știe cine este, pentru simplul motiv că nu mai are față. De sub mantaua ruptă și plină de noroi iese capătul unui pachet exploziv. Asemeni unui boxer care tocmai a primit un upercut nimicitor, Marius scutură capul ca să-și revină. Parcă este mai bine. Podeaua încă se învârte cu el, dar greața care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pusă pe față. Materialul subțire începe să fumege. Perdeaua incandescentă a flăcărilor se umflă, îl împresoară ca o copcă lacomă. Respiră cu greutate, nu mai are aer, simte ceva ca o funie groasă care-i cuprinde traheea, gâtuindu-l. Mâneca mantalei începe să ardă mocnit. O stinge cu greu, dar încăpățânată, flacăra își face din nou loc în postavul gros. Începe să amețească și capul parcă stă să-i explodeze. Prin fața ochilor îi joacă cercuri colorate. Căldura infernală aproape că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dispăruse, parcă cineva îl decupase cu un foarfece uriaș. Un proiectil explodează și aruncă pământ peste coma zidului, nu mai înalt de un metru din preajma subsolului, acolo unde el și alți câțiva supraviețuitori își găsiseră adăpost. Novăceanu, așezat pe o manta, începe să se zvârcolească. Liniștește-te, zice Romulus cu voce blândă ca a unei femei, dar Darie continuă să se agite înfrigurat. Vor să mă omoare! Nimeni n-o să se atingă de tine, ești în siguranță. Încearcă să-i imobilizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ăsta de lângă el? Se ridică cu greu în capul oaselor, sprijinindu-și spatele de peretele craterului. Printre degetele încleștate pe burtă se strecoară un șuvoi de sânge cald. Odată cu el, din vene se scurge și viața lui. Caută prin buzunarul mantalei după o țigară. Găsește un pachet boțit și murdar. Le numără, în virtutea unui vechi obicei. Cinci țigări. În timp ce aprinde una își aduce aminte că nu mai departe de ieri gândise că sunt foarte puține. Acum, dacă mai are timp pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
toată gașca în frunte cu marele nostru Führer se duce în mă-sa și ne întoarcem acasă. Până atunci mai cu fereală, că e păcat să nu vedem sfârșitul. Acasă, murmură visător Helmuth. Așezat pe vine, își strânge mai tare mantaua veche și ponosită pe trupul subțire apoi duce la buze țigara și trage cu putere. Patul moale, cearșafuri curate, plapuma călduroasă, focul care duduie în sobă. Acum, la cină, aș fi avut în față cârnăciorii făcuți de Gertrude. Mmmm! Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în teritoriul ficțional în măsura în care posedă o atitudine îndeajuns de în răspăr față de lume. Romanul-cult din care derivă toată această proză este De veghe în lanul de secară, nu întâmplător best seller al librăriilor. Acești prozatori par a fi ieșit din mantaua lui Salinger, după cum personajele lor sunt imagini în oglindă a lui Holden Caulfield. Definitoriu devine deci nu tehnica de a scrie, ci stilul de a trăi, modul de a afișa/mima autenticitatea, nu abilitățile literare". O tendință viabilă - reprezentată de
Actualitatea - In memoriam Monica Lovinescu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8346_a_9671]
-
Horatius Flaccus trebuie să se fi chemat Horatius Flekeles. [16 decembrie 1877] 32 {EminescuOpX 33} DOROBANȚII Au sosit în București dorobanții de pe câmpul de război. Acești eroi, cu care gazetele radicale se laudă atâta, sunt, mulțumită guvernului, goi și bolnavi. Mantalele lor sunt bucăți, iar sub manta cămașa pe piele, și nici cojoc, nici flanelă, nici nimic. Încălțați sunt tot atât de rău, unul c-un papuc ș-o opincă, altul c-o bucată de manta înfășurată împrejurul piciorului, toți într-o stare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
chemat Horatius Flekeles. [16 decembrie 1877] 32 {EminescuOpX 33} DOROBANȚII Au sosit în București dorobanții de pe câmpul de război. Acești eroi, cu care gazetele radicale se laudă atâta, sunt, mulțumită guvernului, goi și bolnavi. Mantalele lor sunt bucăți, iar sub manta cămașa pe piele, și nici cojoc, nici flanelă, nici nimic. Încălțați sunt tot atât de rău, unul c-un papuc ș-o opincă, altul c-o bucată de manta înfășurată împrejurul piciorului, toți într-o stare de plâns, într-o stare care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
atâta, sunt, mulțumită guvernului, goi și bolnavi. Mantalele lor sunt bucăți, iar sub manta cămașa pe piele, și nici cojoc, nici flanelă, nici nimic. Încălțați sunt tot atât de rău, unul c-un papuc ș-o opincă, altul c-o bucată de manta înfășurată împrejurul piciorului, toți într-o stare de plâns, într-o stare care te revoltă în adâncul inimei. O spunem de mai nainte, nici o scuză, nici o justificare, nici o esplicație nu ne poate mulțămi față cu această mizerie vădită și strigătoare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Turcii, despre cari se zicea că mor de foame și de frig, au sosit la București mai bine îmbrăcați și mai îngrijiți decât soldații noștri. Rușii cari pleacă la câmpul de luptă sunt toți îmbrăcați bine, cu cojoc și cu manta sănătoasă, și bine încălțați; la ai noștri îmbrăcămintea e curat ironia unor haine, e goliciunea parafrazată. Și astfel au petrecut aceste victime ale radicaliei, ca să nu zicem un cuvânt mai rău, în zăpadă și în ger, nemâncați, neîmbrăcați, decimați mult
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ce le-am cules ne vine în minte vestitul monolog al lui Sir John Falstaff, în care el dă definiția onorii. Gloria nu se bea, nu se mănâncă, nu se îmbracă, ea nu vindecă oasele sfărmate de ghiulele, nu cârpește mantalele rupte prin care suflă amorțitorul crivăț, nu-nlocuiește porumbul crud pe care l-au mâncat soldații noștri cu pîne caldă, c-un cuvânt gloria ce-o câștigi e frumos lucru, dar pentru dânsa e bine ca omul să nu riște
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și în șiretlic. Totuși acești ciobani, simpli și de rând, au o eminență aptitudine pentru lucrări în metal. Armele și armăturile lucrate în aur și argint pe cari le admirăm la arnăuți și palicari au ieșit din atelierile vlahilor. Asemenea mantalele cu glugă nepătrunse de ploaie și foarte bine cunoscute în toate orașele de portale Mării Mediterane sub denumirea de cappa, greco și marinero sânt în cea mai mare parte un product al industriei postăvarilor vlahi. Băcani și breslași vlahi se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
A trimis-o ca o jertfă pentru care țara n-are dreptul de a cere nici o compensație, căci n-au iscălit nici două linii cu împărăția Rusiei, a trimis-o îmbrăcată în zdrențe pentru că comisese deja crima de a vinde mantalele și căciulele cumpărate de ministrul Florescu; au lăsat-o fără provizii, încît era silită de a se hrăni cu porumbii cruzi de pe câmp, în fine a purtat-o câmpiile, fiind în parte rău comandată, și daca această armată n-ar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
este serioasă și guvernul, fără o oră de întîrziare, trebuie să se pună îndată pe lucru spre a remedia lucrul, că ne compromitem de tot. Fiecine-și aduce aminte starea îngrozitoare în care s-au întors soldații noștri din campania trecuta. Mantalele, povestea cântecului, postav de trei parale și ață de cinci galbeni, nemaipomenind că în puterea iernei nu mai avea nimic pe ei decât numai ferfenița de manta, care ajunsese scurteică. Cine nu i-a văzut pe acei bieți soldați cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aminte starea îngrozitoare în care s-au întors soldații noștri din campania trecuta. Mantalele, povestea cântecului, postav de trei parale și ață de cinci galbeni, nemaipomenind că în puterea iernei nu mai avea nimic pe ei decât numai ferfenița de manta, care ajunsese scurteică. Cine nu i-a văzut pe acei bieți soldați cu picioarele goale în opinci rupte și cu părul ieșit prin căciulă și cine nu s-a indignat de criminala negligență a oblăduitorilor noștri, cari porniseră război cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și să ne culce prin curtea lagărului ore întregi. Culcat! Sculat! Culcat, sculat, și tot astfel până venea ora coborârii în mină, unde urma să muncești zece și uneori șaisprezece ore. Pentru cel mai mic murmur, carcera, desculț și fără manta. Câțiva mai bătrâni făcură pneumonii și muriră. Credeam că e vorba doar de un val de represiune, ca să ne învețe minte să nu mai evadăm, dar brutalitățile continuau și chinuit de nesomn și de aceste culcări care mă trimiteau istovit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Seara, mă desbrăcai și căzui într-un somn asemănător plumbului pe care îl dislocam din galerii, dar o mână mă zgîlții și mă smulse din el: la carceră! Era același gardian din seara trecută. Încercai să-mi arunc pe umeri mantaua și să-mi vâr picioarele în bocanci: nu, fără manta și bocanci! În cămașă și desculț. În carceră simții primejdia: ăsta spusese ieri, ciocănindu-mi tâmpla cu vătraiul, că acolo ar trebui să mă lovească. Ar trebui, asta însemna că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe care îl dislocam din galerii, dar o mână mă zgîlții și mă smulse din el: la carceră! Era același gardian din seara trecută. Încercai să-mi arunc pe umeri mantaua și să-mi vâr picioarele în bocanci: nu, fără manta și bocanci! În cămașă și desculț. În carceră simții primejdia: ăsta spusese ieri, ciocănindu-mi tâmpla cu vătraiul, că acolo ar trebui să mă lovească. Ar trebui, asta însemna că nu putea, dar mă putea lichida vîrîndu-mă seară de seară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
decât să te imaginezi peste cincizeci de ani: la datorie amândoi - el scrum, iar eu un sac de oase și lichid, răsturnat pe-un pat de spital. Pe seama Anticarilor circulau tot felul de povești: că alcătuiau o sectă, cu sceptre, mantale și întâlniri secrete; că ar fi fost urmașii boierilor munteni și moldoveni de la pașopt (cărora le-ar fi promis, sub jurământ din tată-n fiu, că le vor reconstitui marile biblioteci de familie); că din pivnița lui Scurtu ajungeai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]