1,082 matches
-
pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de cîte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Își aminti de dulcele nume al Priskăi, iar trupul fu brusc scăldat de desfătare, Încît văzduhul se Înmiresmă de adierea trandafirilor. Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și a sufletului ei În acel ceas de tihnă, În acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, cînd vacarmul mulțimii Încetase, iar scîrțîitul carului Încremenise, și cînd În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
eroul etern, identificându-se cu lupul de mare de la prova unei galere vikinge, cu Roland și Horațiu, cu Sir Nigel și Ted Cory, frecat și despuiat la piele și aruncat din propria voință În hăul dintre valuri, luptându-se cu mareea, auzind de departe tunetul aplauzelor... la urmă Învinețit și obosit, dar Încă nelăsându-se placat, mișcându-se În cercuri, răsucindu-se, schimbând pasul, Împingându-și adversarul cu cotul... aruncându-se pe burtă dincolo de buturile celor de la Groton, ținut de picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Wheeler Wilcox și vei pufni În râs. Dar ascultă: „Asta-i Înțelepciunea: iubește și trăiește, Acceptă ce destinul (sau zeii)-ți hărăzește, Și Întrebări nu pune, nu te ruga fierbinte, Sărută-i numai gura, cosița-i dulce simte, A patimii maree salut-o și o curmă, Să ai, să ții - dar și să știi renunța la urmă.“ AMORY: Dar noi n-am avut. ROSALIND: Amory, sunt a ta, știi o bine. Au existat momente, În lunile trecute, când aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
putea umple vreodată golul din burta sa. Coborând treptele înapoi în casă, se întâlni cu Ammaji care tocmai pornea cu bidonul de lapte, cu sariul alb mototolit în jurul ei. Semăna cu o creatură marină palidă, eșuată pe țărm, însemnată de maree, ridată și încrețită. Ammaji se uită la ochii obosiți ai nepotului său. — N-ai dormit? întrebă. Cum o să reziști peste zi? îl ciupi tandru de obraz, în semn de reproș. 3 În curtea de jos, domnul Chawla se apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se îndepărtă în vârful picioarelor ca să se apuce să pregătească cina lui Sampath. În Shahkot, gătea doar din când în când, în momentul în care inspirația urca din adâncurile subconștientului ei, se năpustea și o înghițea asemeni unui val de maree. Dar cum să împace visele sale sălbatice cu viața pașnică din Shahkot, cu bucătăria minusculă, cu mesele luate pe masa veche, acoperită cu mușama? Mereu, felurile de mâncare pe care le făcea nu erau pe măsura viziunilor sale lăuntrice; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ce pregătise, zâmbea și dădea admirativ din cap, dar ea era neconsolată. Era cu totul și cu totul greșit. Dura săptămâni întregi ca să se calmeze, așezată alături de Sampath pe acoperiș, într-o tăcere deplină. La câtva luni, când valul de maree revenea, evenimentul se repeta întocmai. Domnul Chawla se obișnuise să ridice din umeri în fața ei. Toate tentativele sale timpurii de a o învăța să interacționeze normal cu lumea reușiseră să o impresioneze cam cât reușește apa să impresioneze materialele impermeabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că sună demagogic - în România, în momentul de față, tot ce e frumos și cinstit sună demagogic) dintr un sentiment al datoriei. Asist, de mai multă vreme, la o revărsare de literatură fără valoare în spațiul public, comparabilă cu o maree neagră. Nu este vorba de excepții nefericite, ușor de ignorat, ci de un adevărat fenomen, care mărește răul de care suferă oricum în prezent literatura română: scăderea vertiginoasă a numărului de cititori ai ei. Prin firea mea, nu pot să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu toată ființa, a proiectat / projetat monumentala operă stănesciană, din profunzimile aurifere ale autohtonismului, în cea mai strălucită priveliște a valorilor literaturii universale din secolul al XX-lea.“ Inteligența exuberantă și grațioasă a poeziei lui Nichita Stănescu dispare sub această maree neagră a superlativelor: „Poezia lui Nichita Stănescu se înfățișează - la ora actuală a poeziei universale - ca un fluviu fundamental al planetei, ca o sacră Dunăre a strămoșilor cu știința de a se face nemuritori, Pelasgo-Daco-Thracii / valahii (Dacoromânii-arhaici), în douăzeci și patru de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a făcut un gest peste piept. Margaret n-a priceput ce voia, dar și-a zis iar s-a terminat cu mine. Totuși, după Încă un BAAAA, ceva mai scurt de data asta, omul a dispărut, luat pe sus de mareea de corpuri. Margaret și-a spus că Adam nu era mai mic decât cei pe care-i vedea alergând dezlănțuiți. și l-a imaginat În casa ei, dormind În pace, timid, inocent, și a fost mulțumită că nu putea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ceva peren. Al impactului pe care-l ai asupra altor oameni. Da, dar cel mai adesea nu știm care va fi impactul. Cand scrii un roman, e ca si cum ai pune un mesaj într-o sticlă aruncată pe valurile mării, în mareea care o va purta în larg, fără să știi pe ce țărm o să fie aruncat sau cum va fi interpretat. Apropo, chestia asta cu sticlele chiar am făcut-o, adaugă el. — Ce părere aveți despre cronici? îl întreba Fanny. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
scos afară. Urâtul: Nu!... nu e voie să scoți capul pe fereastră, mititelule! (îl trage pic înapoi). Goe (smucindu-se): Ce treabă ai tu, urâtule? (se strâmbă și mimează pe fereastră până-i cade bereta. Începe să (țipe Mamițoo! mam’ maree! tantii! Cucoanele: Ce e? Ce e? Goe: Să oprească! (bate din picioare) Să oprească! Mi-a zburat pălăria! să oprească!!! Controlorul: Biletele domnilor! (Cucoanele dau biletele, apoi ridică din umeri). Tanti Mița: Parol, chiar eu 1-am cumpărat. Controlorul (citește
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
scoarța rigidă, cu o grosime de 500-800 km, cu un miez fierbinte de 1000 grade nu poate elibera vulcanii pentru a se forma atmosfera. Dar, inertă cum este, Luna are o mare influență asupra vieții pe Pămănt. Aurora: Luna plină, mareele și... dar s-o lăsăm să se învărtească în jurul Pămăntului. Profesorul: Cănd mă aflu în spațiu am senzația că timpul este doar o iluzie. Evelin: Eu, noi, credem că timpul este la fel de real ca și spațiul. Noi considerăm timpul ca
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
focului? Evelin: și de faptul că Pămăntul are mari cantități de petrol, fier, cărbune și alte metale la suprafață. Așa cum spuneam, ați beneficiat și de contribuția Lunii la menținerea și evoluția vieții pe Pămănt; fiica are grijă de viața tată1ui: mareele sunt doar unul din beneficii. Omul depinde și de forța de gravitație zonale în care trăiește. Omul depinde și de maree, cum spuneam, dar și de curenții oceanelor și aerului cu vănturile lui, de grosimea scoarței Pămăntului. Profesorul: într-adevăr
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ați beneficiat și de contribuția Lunii la menținerea și evoluția vieții pe Pămănt; fiica are grijă de viața tată1ui: mareele sunt doar unul din beneficii. Omul depinde și de forța de gravitație zonale în care trăiește. Omul depinde și de maree, cum spuneam, dar și de curenții oceanelor și aerului cu vănturile lui, de grosimea scoarței Pămăntului. Profesorul: într-adevăr, toate acestea ne organizează viața. Proiecție! Priviți cum este Pămăntul sub presiunea gravitației Soarelui. Are forma unui “geoid”. Deci gravitația de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
anunțau gărzile borduriene că predarea armelor era unica lor opțiune. Totul se sfârșise - ca un castel de cărți de joc, imperiul bordurian se prăbușea sub ochii lor. Soldații își lăsau armele acum inerte, în vreme ce șuvoiul prizonierilor îi înconjura, ca o maree care nu mai poate fi oprită. Maketero și Tintin își strânseră mâinile, zâmbind. „Fabrica morții a încetat să mai existe. Tot ceea ce au produs bordurienii va fi distrus cu ajutorul profesorului Tournesol. Centrala din Bulundi va produce doar electricitate, iar zilele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lumină rătăcită, depărtată și totuși apropiată, lumina unei zile cu soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blând al cerului câțiva nori alburii, ce n‑aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscând, ci doar a fuioare de lână albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atât cât ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blând al cerului câțiva nori alburii, ce n‑aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscând, ci doar a fuioare de lână albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atât cât ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atât cât sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a cerului ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trâmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plânsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Își aminti de dulcele nume al Priskăi, iar trupul fu brusc scăldat de desfătare, Încât văzduhul se Înmiresmă de adierea trandafirilor. Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și a sufletului ei În acel ceas de tihnă, În acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, când vacarmul mulțimii Încetase, iar scârțâitul carului Încremenise, și când În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Un glas din ceruri cere: - Dacă Ai face-oglinzile să tacă? Din somn, din stofă sar deștept, Smulg fierul scurt, îl duc la piept. La țărmul apelor de gală Strig hidra mea, chilocefală: - Întemnițate William, Cast hidrofil, te așteptam Să treci, maree, din oglindă În luna frunții, să te-aprindă; Student stufos, Bostonian, Cețoase Wilson William, Îți jur, ar face-o bună mină Spini șase-n pielea ta marină! (De șase ori, în ape grele Sting fier aprins, până-n prăsele; Fulger cedat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-mi sprijină moartea cu propriul său trup. Am obosit să mai privescv realitatea ridicată-n două picioare ca o iapă urinînd Îndelung pe picioarele mele. Nu mai cred că metafizica și folosirea În exces a poziției misionarului mai pot explica mareele nebuniei mele. Demult, de foarte demult febra mea a ridicat la grad de general mercurul termometrelor. De cînd l-am aflat pe Dumnezeu În mine, crescînd ca un prunc, m-a cuprins și febra asta blestemată. De cînd a trosnit
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
-mi sprijină moartea / cu propriul său trup. // Am obosit să mai privesc / realitatea ridicată-n două picioare / ca o iapă / urinînd Îndelung pe picioarele mele. Nu mai cred că metafizica / și folosirea În exces a poziției / misionarului / mai pot explica mareele / nebuniei mele.» Defetist, dar, paradoxal, oarecum expansiv ― deci asimetric cu el Însuși ―, obstrucționînd limbajul prin construcții și deconstrucții semantice, ducându-l, uneori, până la limita impulsurilor inconștiente, Marian Constandache osândește, cum ar spune Dostoievski, o mulțime de lucruri În sinea lui
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
se Întîmplă să existe Însă momente de scădere, iar cînd te ating de aproape, totul se vede mai negru. Veți vedea că don Federico Își revine, fiindcă e mai tare decît credem noi toți. Profesorul nega În șoaptă. — Este precum mareea, știți dumneavoastră? zicea el transpus. Barbaria, vreau să spun. Se duce și te crezi În siguranță, dar se Întoarce mereu, se Întoarce mereu... și ne Îneacă. Eu văd asta În fiecare zi la institut. Doamne, apără-mă și păzește-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din lemn de stejar masiv, curat și sfânt, clematitele strânse în tufe, cu flori albe și violete, din micuța mea insuliță! murmură, câteodată, domnișoara Cristina, la urechea lui Mircea, când în fine pășesc, amândoi, pe segmentul de trotuar, izolat în mareea murdară a dărâmăturilor. Toată această mică societate, în care prețioasă, ca aurul, e numai Cristina, adastă, ca într-un purgatoriu de patetică necesitate, înainte de a fi strămutată cu sila, în blocuri executate neglijent, după un grafic întâmplător, cu materiale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]