1,037 matches
-
-o pe Acoperișul Lumii! Abia mai respira. Cine ajunge aici Îl vede pe Dumnezeu! Marta lăsă revista să-i alunece din poală: În fața ei stătea un domn Înalt și uscat, Îmbrăcat Într-un trenci nisipiu, Încheiat până sub bărbie. Palăria maro și ochelarii rotunzi Îi Întăreau nota de distincție și susțineau convingător ipoteza Înrudirii cu doamna Koblicska. Ea Însăși se grăbea să risipească eventualele Îndoieli În privința domnului În cauză, prezentându-l ori de câte ori era cazul: fratele meu, Andrei Morar, merceolog. După studii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Herbert mă cheamă, zise bărbosul. Herbert Star. — Să trăiți, domnule Herbert! făcu și Dromiket 4, turnându-și din canistră. — Toshiro dragă - zise bărbosul -, du-te și mai adă ceva pentru băieți și copilașul ăsta, vezi și tu în sacul ăla maro... Toshiro reveni cu sacul și-l puse înaintea bărbosului. Ia luați, băieți, de-aici. Ia și tu, copilaș! zise bărbosul către micul Benga și începu să scoată cu amândouă mâinile pixuri, gume, bujii, săpunuri, minicalculatoare, mulinete „Shakespeare”, baterii, aftershave-uri, banane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
flori, câmpuri deșertice și stânci, dar eu nu vedeam nimic din toate astea. Ochii mei stăteau de obicei pironiți asupra fluviului însuși, mă uitam fix la apă și-mi treceam mâna prin întunericul ei care se făcea, pe rând, când maro, când negru, când gri și o dată, când am trecut pe lângă o tăbăcărie, culoarea sângelui. În acea noapte, m-am trezit cu o gheară în gât, înecată în sânge, strigându-l pe Shalem, strigând după ajutor, după mama, într-un coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din pânză topită, cu bagheta ei magică, albă și ea. Iar în jos balaurii, cinci la număr, verzi și mari, încolăciți, scuipă foc. Dacă ți-ai dorit vreodată să mergi cu zăhărelul, atunci stai. Grena cu albastru închis Alb cu maro. Terasa însorită, casa făcută în praf de marmură alb pe trei sferturi, terasa acoperită de un geam din aluminiu maro. Soarele strălucește cu putere. Lumina dulce cade lin pe sticlă și pătrunde prin ea cu duioșie. Natura e atentă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se vadă un șir de dinți puternici, dar inegali, îngălbeniți din cauza anilor mulți în care, după cină, omul fumase câte un trabuc. Uniforma lui era constituită dintr-o pereche de pantaloni vechi, din catifea cord, care era fie albastră, fie maro, și o selecție de cămăși din bumbac, cu gulere aflate în diverse stări de degradare. După ani întregi de încercări, Jenny renunțase să mai spere să-și vadă bărbatul îmbrăcat în haine mai elegante. Prin contrast, soacra era o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
holului, a început să se simtă și mai prost. Așa că s-a sprijinit de balustrada scărilor. —Am venit să port cu tine o discuție matură. Nu mai spune! a exclamat Sofia ridicând o sprânceană neagră, pensată subțire. Ochii de un maro întunecat o studiau pe Alison cu o privire batjocoritoare. —Și despre ce vrei să discutăm mai exact? Sofia nu era deloc machiată, dar Alison s-a văzut nevoită să recunoască faptul că femeia arăta încă bine pentru vârsta ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
când. Sări repede, îndepărtând bluza de piele pentru a nu fi atinsă de lichidul fierbinte. Atentă să nu verse și cafeaua care îi mai rămăsese, scutură bluza pentru a îndepărta măcar o parte din lichidul care lăsase o pată mare, maro, pe roșul acesteia. Un fluture alb se așeză pe marginea căniței din mâna ei. Se opri din scuturatul bluzei privind mica vietate care își mișca aripile cu atâta grație și finețe încât rămase mută de uimire. Uitase și de cafea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
suferă? Sau aripile cad grele pe lângă trupul firav, incapabile să se înalțe? Ea se născuse cu aripile frânte, sau se frânseră atât de devreme încât nici nu-și mai amintea momentul? Cafeaua se răcise în timp ce admirase firava vietate, iar pata maro de pe bluză îi atingea pielea ca o monedă rece. Intră în casă, se schimbă și-și termină de băut cafeaua în fața ferestrei deschise. Florile din straturi, pe care le descotorosise de buruienile invadatoare, se lăsau dezmierdate de razele soarelui de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
șansele de vindecare, căutând parcă În privirea lui, În tonul vocii ori În schițarea vreunui gest semne de speranță, de bun augur. Am aflat că nuanța galben-aurie a pielii mi se Închidea În mod vizibil, transformându-se În degradeuri de maro, că părul meu creștea extrem de lent (ca și unghiile, de altfel) și devenea translucid, că mă Împuținam la trup, subțiindu mă. Tot la recomandarea lui mi s-a confecționat un veșmânt alb, din bumbac, asemănător cu o togă, pentru a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care o păstram pentru dimineața de Crăciun și le-am dat câteva bucăți Împachetate În staniol ca să-și facă de lucru. Drept urmare, Emily, care acum un sfert de oră purta o pijama albă, arată acum ca un dalmațian cu botul maro Închis și pete de cacao peste tot. Richard, care unsprezece luni și jumătate din an afișează o indiferență eroică față de curățenia și aspectul general ale odraslelor lui, mă Întreabă brusc de ce Ben și Emily arată În halul ăla. Ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Un client de două sute de milioane de dolari. Vor cădea capete. Și capul meu nu e nici măcar Împodobit cu șuvițe oxigenate. N-am avut timp. Emily mi-a arătat un desen cu mine ieri. —O, mami are o frumoasă pălărie maro pe cap? am exclamat eu. Nu, prostuțo, e partea de sus a părului tău, care e maro și partea de jos, care e galbenă. Mă iau prin suprindere lacrimile mari de fetiță care Încep să-mi curgă pe obraji și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că Joshua Mayhew a vomitat În hol și momentul În care am adus tortul și-am Început să cânt: „La mulți ani, dragă Emily, la mulți ani!“. —Mami, dar eu nu vreau glazură maro, s-a văitat ea. — Nu e maro, draga mea, e galbenă. Nu vreau galben, vreau roz. După ce au plecat toți cei optsprezece invitați, m-am apucat să curăț resturile: cutii de suc ca niște plămâni distruși, farfurii de hârtie Barbie, treizeci și șase de sandvișuri cu ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vor fi de folos mai târziu. Îi dau punga fără să spun nimic În timp ce luăm prânzul la Pizza Navona. Scoate o rochie gri-maro Închisă În față ca o cămașă și se uită la ea cu suspiciune. Hei, pachete de hârtie maro legate cu sfoară. Exact ce-mi place mie! — Am crezut că o să-ți fie de folos, atâta tot. —Pentru ce? Pentru sarcina ta. —Iisuse Hristoase, ce e asta? Candy scoate o cămașă de noapte albă cu broderie englezească și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
voinic ce era, copilul Îi amenința cu pumnișorul său, dar numai când se afla În casă, și Îl cuprindea o frică sălbatică atunci când Îndrăznea să caute cioburi de sticlă, frică de care uita complet ori de câte ori găsea o minune albastră, verde, maro, prin care privind soarele, se bucura zgomotos, multă vreme, până ce un colț ascuțit Îi făcea buba și abia atunci când zărea picurușul de sânge Începea să plângă În timp ce mergea Întins către mătușele sale să-l „badijoneze” și să-l Împace, alintându
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
au nevoie de așa ceva, mai ales cele ca tine. Ca să se muleze pe toate curbele. Știu eu un omuleț grozav în Brick Lane; aș putea să-ți aduc numărul lui. Își dădu capul pe spate. Ți-ar sta bine în maro, un maro închis de tot, de ciocolată neagră și amară. Merge cu părul și ochii tăi. —Hugo! strigă Sally de pe scări. Ești acolo, jos? Absolut. O fac și eu pe regina travestiților și-i dau lui Sam câteva sfaturi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de așa ceva, mai ales cele ca tine. Ca să se muleze pe toate curbele. Știu eu un omuleț grozav în Brick Lane; aș putea să-ți aduc numărul lui. Își dădu capul pe spate. Ți-ar sta bine în maro, un maro închis de tot, de ciocolată neagră și amară. Merge cu părul și ochii tăi. —Hugo! strigă Sally de pe scări. Ești acolo, jos? Absolut. O fac și eu pe regina travestiților și-i dau lui Sam câteva sfaturi despre modă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fălcile picate, asemenea unui câine Sharpei 1. Cu cât beai mai mult, cu atât ți se părea mai frumoasă cârciuma asta, mai ales în lumina zilei care-ți dezvăluia cu o precizie crudă covorul roșu cu vârtejurile lui portocalii și maro, mesele ieftine din lemn de pin și tapiseriile verzi și deșirate ale banchetelor, ca să nu mai vorbim de starea în care se aflau paharele. Dar, chiar și într-o obscuritate care face pe oricine să arate bine, barmanul ar rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trei sferturi, tocmai buni pentru a pune în evidență gleznele incredibil de subțiri ale Gitei și tocurile înalte, cu blană falsă de leopard. La urechi purta cercei mari, sub formă de cerc, iar genele ei foarte grele aveau nuanțe de maro atent amestecat, mergând până la un bej delicat sub arcurile delicate ale sprâncenelor. Efectul era unul extrem de studiat și voit exotic, de genul celor pe care numai femeile asiatice pot să-l susțină; o femeie din vest costumată astfel ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avea o importanță extraordinară. —Fiiiișăr, făcu Sally cu satisfacție. De mult aștept clipa asta. —Fisher? zisei eu, surprinsă, uitându-mă la obiectul adorației lui Sally. Acesta purta un costum gri-perlă și un tricou cu anchior, în dungi bleu deschis și maro, destul de mulat pentru a-i scoate în evidență bombeul pectoralilor și abdomenul plat. Îmi plăcea această tendință a modei bărbătești. Cu cât puteai să-ți clătești ochii mai mult, cu atât mai bine. N-am știut că e gay, comentai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încă din anii ’30. Era un mozaic în stil romanic, absolut intact, întinzându-se pe zece metri în lungime și cinci în lățime. Chiar și la lumina aceea, Ziad putea vedea claritatea culorilor realizate de nenumăratele plăcuțe: galben, verde, ocru, maro, un roșu intens ca vinul, o nuanță mai aspră, precum cărămida roșiatică, însoțită de negru intens, alb și multe feluri de gri. După cum i se spusese, podeaua era împărțită în trei panouri distincte. Cel mai îndepărtat părea a fi schița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și mai târziu, rememorând trecutul, se Învinuia deseori (pe nedrept, Îmi dau seama acum) pentru că o afectaseră mai puțin suferințele oamenilor decât Încărcătura emoțională revărsată asupra naturii inocente - copaci bătrâni, cai bătrâni, câini bătrâni. Afecțiunea ei deosebită pentru câinii dachshund maro le nedumerea pe cusurgioaicele mele mătuși. În albumele de familie ce ilustrau anii ei de tinerețe, aproape că nu exista grup care să nu includă și un asemenea animal - de obicei cu o parte a corpului său flexibil neclară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
patru note sclipitoare ale lor. Ned se Împleticea pe sub geam interpretând cu dăruire rolul ajutorului de grădinar Ivan (care va deveni În 1918 membru În sovietul local). Mai târziu au apărut pe pagini cuvinte mai lungi; iar la sfârșitul volumului maro pătat cu cerneală, o povestire adevărată, logică Își desfășura proporțiile ajunse la maturitate („Într-o zi Ted i-a spus lui Ann: Hai să...“), triumful și recompensa supremă a micului cititor. Eram fericit la gândul că Într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
copac creț sau vârtejul provocat de un crocodil care s-a scufundat. Cel albastru trasa o simplă linie de-a curmezișul foii - și orizontul tuturor mărilor era acolo. Unul Îngrozitor de tocit Îmi ieșea mereu În cale, ca să mă Încurce. Cel maro avea veșnic vârful rupt, la fel și cel roșu, dar uneori, imediat după ce sărea, putea fi folosit, ținându-l În așa fel Încât vârful dezlipit să se proptească, fără prea multă siguranță, de o așchie care ieșea În afară. Micuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
chirie a unui paragraf, am plasat oglinda aceea Înclinată și lampa și lacrimile policandrului. Puține lucruri au rămas, multe s-au irosit. Oare l-am dat și pe Box I (fiul și soțul lui Loulou, cățelușa menajerei), acel bătrân dachshund maro care doarme buștean pe canapea? Nu, cred că el Încă Îmi aparține. Botul lui sur, cu un neg În colțul Încrețit al gurii, stă cuibărit În curbura alcătuită de picioarele din spate și din când În când un oftat adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o paloare apoasă, mai bine nu Îi deschideai, fiind astfel cruțat de vederea unei zile posomorâte, pozând pentru a fi fotografiată Într-o băltoacă. Dintr-un fascicol de lumină Întunecată, deduceai cerul plumburiu, nisipul Îmbibat cu apă, terciul de flori maro strivite sub lilieci - și acea frunză turtită, roșcată (prima victimă a anotimpului) lipită de o bancă udă din grădină. Dar dacă prin crăpătură se zărea o dungă lungă sclipind ca roua, mă grăbeam să ofer ferestrei ocazia de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]