2,746 matches
-
dezastrul propriu-zis. În 1970, în Kent State Campus, o manifestație împotriva războiului din Vietnam este dur reprimată, iar Garda Națională trage cu gloanțe adevărate și ucide patru studenți, dintre care trei nu luau parte la manifestație. Acesta nu e un masacru școlar? S-a soldat totuși cu patru morți într-o zonă de învățământ. În fine, în 2004, are loc cea mai importantă crimă înregistrată vreodată într-o școală, la Beslan, în Rusia. Pe 1 septembrie 2004, un grup de treizeci
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fost uciși în dimineața de 3 septembrie, când trupele ruse au asaltat școala și rămâne imposibil de știut cum și de către cine au fost uciși acești ostatici. Pe scurt, dacă adăugăm aceste ultime trei cazuri la totalul victimelor ucise în masacrele din școlile lumii, peste 90% dintre ele au fost ucise de adulți. Ceea ce, bineînțeles, nu atenuează cu nimic caracterul tragic al omorurilor săvârșite de elevi, dar ne permite să le așezăm la locul lor: sunt excepții. Desigur, cazurile de crime
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
adevăr, prezentând și cifrele americane citate mai sus. Articolul conchide că "se pare că violența se bucură de mai multă atenție din partea presei, mai ales focurile de armă din școli, dar nu e deloc sigur că incidența lor crește". Principalul masacru școlar comis în Japonia rămâne cel săvârșit la Osaka, în 2001, de un adult de 37 de ani, Mamoru Takuma, al cărui regret, exprimat după condamnarea la moarte pentru uciderea a opt copii, va fi: "Trebuia să folosesc benzină, aș
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pentru uciderea a opt copii, va fi: "Trebuia să folosesc benzină, aș fi putut omorî mai mulți". Dacă am împinge lucrurile și mai departe, ar trebui să căutăm în minutele Tribunalului penal internațional pentru Rwanda, unde se știe că numeroase masacre au fost comise în școli 6, sau ale TPI pentru fosta Iugoslavie. Dar mă îndepărtez, fără îndoială, de subiect? Vreau totuși să propun spre reflecție câteva gânduri ale lui André Glucksmann (1998), de astă dată foarte inspirat: "În cea mai
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ba chiar ar trebui să scriu că adesea, iar în capitolul de față am dat câteva exemple. Două piedici majore trebuie evitate. Prima este fascinația morbidă pentru sângele din curtea școlii, o perspectivă bolnavă și limitată la faptele diverse. Cazul "masacrelor școlare", analizat în acest capitol, este îndeosebi propice acestui tip de derivă, cu toată raritatea faptelor, poate chiar din cauza rarității lor. Acestea fiind spuse, personal, nu am nimic împotriva dramatizării acestor evenimente dramatice. Victimele sunt victimele unei tragedii care trebuie
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Behavioral and Brain Science, 5, 1982). Acest lucru dovedește că atât proveniența articolului, cât și instituțiile de care aparțin cercetătorii influențează evaluarea lor, așa cum bine știu multe dintre universitățile neanglofone. Adeseori, prejudecățile sunt periculoase. E suficient să ne gândim la masacrele provocate de prejudecățile rasiale. La fel ca toate eșecurile inteligenței, și acestea aduc, inevitabil, prejudicii. Timothy Beneke, În cartea sa Bărbații și violul, enumeră câteva dintre ideile pe care le au violatorii despre victimele lor: Tuturor femeilor le place să
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
găurite. Cineva spune: „România sfârșește azi cel de-al doilea război mondial!” Vorba m-a frapat, e ca o voce de conștiință pe care o auzi, anonimă și totuși definitorie. Tensiunea e atât de mare În oraș Încât pare iminent masacrul. La familia Ion vin și pleacă Încontinuu vecinii. La orele 3 d. m. cineva aduce vestea că soții Ceaușescu, Împreună cu câțiva membri ai C.C.-ului au trecut granițele și se Îndreaptă spre Iran, de unde Ceaușescu abia s-a Întors; alții
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mărturisitorii credinței au ajuns la locul acela unde obișnuiau să pedepsească pe răufăcători, cel mai în vârstă decât ceilalți a rugat pe călău ca mai întâi să taie capul celui mai tânăr dintre ei toți, ca nu cumva, văzând el masacrul celorlalți, să primească lepădarea de credință. Când tânărul a îngenunchiat, iar călăul și-a scos sabia, a venit cineva care a anunțat iertarea lor și a oprit cu voce tare, de departe, executarea. Atunci cel mai tânăr, fiind nemulțumit că
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
lepădarea de credință. Când tânărul a îngenunchiat, iar călăul și-a scos sabia, a venit cineva care a anunțat iertarea lor și a oprit cu voce tare, de departe, executarea. Atunci cel mai tânăr, fiind nemulțumit că a scăpat de masacru, a zis: „Oare Romanos, căci așa se numea el, nu a fost vrednic de a fi numit mucenic al lui Hristos?” Însă acel nebun (Iulian) a oprit măcelul pentru că era plin de invidie și nu putea suporta slava acestor atleți
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
carcerală" sau "literatura universului concentraționar", iar în ultimele decenii în lucrările de specialitate este preferat termenul de "literatură concentraționară". Autorii unor asemenea cărți, supraviețuitori ai detenției în lagăre, depun mărturie atât pentru contemporani, cât și pentru posteritate, în legătură cu existența acestor masacre. Despre importanța și actualitatea literaturii concentraționare vorbesc atât lucrările, cât și numeroasele dezbateri consacrate acesteia, care sunt departe de a fi epuizat subiectul. Lucrarea de față este consacrată unuia dintre autorii de literatură concentraționară Aleksandr Soljenițîn, laureat al Premiului Nobel
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
viziunii la cea a martorului în momentul petrecerii faptelor) și folosirea tropilor 80. În același timp, literatura concentraționară ne oferă și cunoașterea celui care prezintă respectivul fapt real, a subiectivității acestuia. Secolul al XX-lea a fost teatrul unor multiple masacre, a căror estetizare pune probleme etice și estetice; problemele nu apar la nivel reprezentațional, care implică dihotomia adevărat/ fals, ci funcțional, întrucât se literarizează experiențe cutremurătoare. În viziunea unor cercetători ai fenomenului, această literarizare intră în tensiune cu însăși funcția
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
prin aplauze cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu. De fapt, ce este arta divinatorie? Și de ce vă lăsați înșelați? Ea este pentru tine dispensatoarea plăcerilor lumii. Tu vrei să lupți și te slujești de Apollo ca și consilier al masacrelor tale. Scriitorul sirian ne spune că orice lăcomie își are slujitoarea ei, iar un exemplu în acest caz este Apollo, simbolul masacrelor în războaie. Se poate vedea legătura pe care autorul o realizează între arta divinatorie idolatrică și acțiunile de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru tine dispensatoarea plăcerilor lumii. Tu vrei să lupți și te slujești de Apollo ca și consilier al masacrelor tale. Scriitorul sirian ne spune că orice lăcomie își are slujitoarea ei, iar un exemplu în acest caz este Apollo, simbolul masacrelor în războaie. Se poate vedea legătura pe care autorul o realizează între arta divinatorie idolatrică și acțiunile de război și violență. Pentru primele două secole, deși avem puține luări de atitudine împotriva serviciului militar, totuși nici una nu este explicită. Opinia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prezentă și referința la brutalitatea spectacolelor cu gladiatorii, se poate constata legătura dintre abținerea de la sângele animalelor și de la vărsarea sângelui omenesc. Criticând credințele religioase romane, disprețuia gloria imperialismului roman al cărui expansionism era marcat de o istorie continuă de masacre, distrugeri și de edificări pe moartea altora ori de subjugare a altor popoare, atitudini contrare faimoasei păci romane. În Octavianus, 37, 1-6, idealurilor și modelelor eroice ale culturii romane, le contrapune imaginea unui soldat al lui Dumnezeu, în varianta creștină
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ignoranței indivizilor în cunoașterea lui Dumnezeu (Divinarum Institutionum, VI, 9, 3-7). În opinia sa, legile statului nu căutau înfăptuirea dreptății ci pe aceea a utilității (utilitas), ceea ce nu era îngăduit între frontierele unei nații devenea învoită împotriva altor popoare, iar masacrele, distrugerile de orașe și jefuirile ar fi o dovadă. Dacă legile patriei sunt nedrepte față de alte neamuri, atunci nu pot fi considerate obiectiv nici măcar drepte, autorul atrage atenția asupra legilor care aduc neajunsuri individului. În aceste condiții, trasează figura creștinului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a pedepsit tot așa cum l-a pedepsit cândva pe prevaricatorul Israel, cu sabia lui Nabucodonosor: „Barbarii sunt puternici din cauza păcatelor noastre. Din cauza viciilor noastre armata romană a fost învinsă; și ca și cum toate acestea nu ar fi suficiente, războaiele civile cu masacrele lor, au făcut mai multă distrugere decât sabia dușmană. Săracii izraeliți, în comparație cu care Nabucodonosor este numit servitorul lui Dumnezeu (Ier 25, 9)! Cât de nefericiți suntem noi, cei care provocăm atâta dezgust lui Dumnezeu, care prin furia barbarilor și-a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a fost cruțat, iar sabia barbarilor și a celor răzvrătiți, a devenit sabia dreptății divine, care dăinuie și pe pământ, îl tolerează pe cel păcătos, dar pedepsește învârtoșarea sa în răutate. Zile înfricoșătoare au pătimit creștinii sub domnia lor: ruine, masacre și violențe comise într-o ascensiune înfiorătoare. Numai timpul le poate uita și că nu știa dacă era bine să-i plângă pe cei care au murit sau să se bucure împreună cu cei care au scăpat din fața prăpădului: Constantius, susținătorul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
castană, cu atât mai mult este a ucide un om, care are un suflet compus din substanță divină și el însuși dumnezeu. Așadar, maniheii nu recunoșteau statului puterea de a condamna la moarte și de a duce războiul fiind un masacru legalizat. Afirmând imoralitatea războiului, interziceau serviciul militar și alcătuirea oricărei armate. Această doctrină isterică și lipsită de unitate, era asemenea unui venin aducător de moarte și s-a răspândit din Persia în tot Imperiul roman, infiltrându-se în societate, îndeosebi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
împotriva soldaților înșirați de-a lungul drumului pe care acei nefericiți se îndreptau spre locul supliciului, Nero a poruncit ca execuția în masă a creștinilor să aibă loc din prudență în Grădinile vaticane, din jurul palatului imperial, și în circ. În masacrul poruncit de el, cei care și-au adus cel mai mult contribuția de sânge au fost creștinii din casa Cezarului. Toți împărații romani în persecuțiile lor s-au reflectat într-a sa, trecând la epurarea pașnică sau sângeroasă a creștinilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și chiar dintre fiarele sălbatice (omnium hominum et vel immanium bestiarum sordidissimus), cel mai crud dintre toți cei care au existat vreodată și l-au inserat chiar și printre eretici. Apologeții creștini nu i-au iertat niciodată lui Nero atât masacrul câtorva sute de creștini, lucru obișnuit în toate puterile absolute, cât și faptul că a dezlănțuit împotriva creștinilor o metodă de luptă sălbatică, neaplicată până atunci față de alte religii străine; creștinismul fiind cea dintâi persecutată dintre toate (religiile), fapt ce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinilor de tendințe eretice, dar și ale creștinilor ortodocși, în înțelesul teologic al termenului, care duceau la înăsprirea relațiilor statului cu Biserica, implicată pe nedrept în atitudinea unor iresponsabili și târâtă pe nedrept de Dioclețian pe banca acuzaților. Arestarea și masacrul episcopilor din Siria și Armenia Minor, datorită masacrării unor soldați de la Antiohia (303 p.Chr.) este o dovadă a acestei nedreptăți; episcopii nu puteau răspunde personal de răscoala spontană a maselor iritate. Dioclețian era foarte legat și profund devotat religiei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
flutură în vânt, Ci duc cu dânșii lemnul glorios care dragonul a înfrânt. E o lașitate să pregătească săgeți mâinilor agile, Să lovească zidurile cu mașini, să umple câmpul de șanțuri, Și mâinile mizerabile să-și le mânjească, prin crude masacre. Atunci căpetenia curții pământești, cu strășnicie poruncește, Ca fii lui Israel din urmă, de altar să se atingă, Să sacrifice idolilor întunecați și pe Cristos să-l părăsească (31-42). Aruncați, comandanți de trupe, și voi, tribuni, abandonați; Aruncați colanele de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
arme, ceilalți le depuneau, acțiunea lor împotriva statului era aceiași. Declarându-i rebeli, Maximian a acționat împotriva acestora din proprie inițiativă potrivit legilor disciplinei militare, prețioasă în ochii soldaților mai mult decât proprii lor copii. Lui i se atribuie și masacrul celor 6.666 soldați creștini din legiunea tebană de la Agaun (actual Saint-Maurice, în Vallese (Elveția) (286-288). După studiile din secolul trecut, efectuate de istorici iluștri, asupra problemelor creștine, astăzi sunt puse la îndoială atât execuția sumară a unui număr atât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sunt puse la îndoială atât execuția sumară a unui număr atât de impunător de oameni cât și existența soldaților tebani la Agaun. Execuția în masă a soldaților creștinilor s-a petrecut întocmai; faptul nu trebuie să devină motiv pentru negarea masacrului legiunii tebane. Din istoria din Romei aflăm că dacă execuțiile în masă nu au fost frecvente, nu au fost nici neobișnuite. Astfel, Cassius Dio (155-229) evocă masacrul celor 7.000 de pretorieni de pe vremea împăratului Galba (68-69), despre care Tacitus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinilor s-a petrecut întocmai; faptul nu trebuie să devină motiv pentru negarea masacrului legiunii tebane. Din istoria din Romei aflăm că dacă execuțiile în masă nu au fost frecvente, nu au fost nici neobișnuite. Astfel, Cassius Dio (155-229) evocă masacrul celor 7.000 de pretorieni de pe vremea împăratului Galba (68-69), despre care Tacitus (55-117) spunea că toți l-ar fi considerat demn să fie împărat, dacă nu ar fi ajuns vreodată. Deși cei mai mulți istorici preferă tăcerea lui Eusebiu (265-340) drept
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]