1,488 matches
-
și cu arheologia lui Michel Foucault, fără, însă, echivocul sofistic al acesteia. Creația divină înseamnă arheitate, adică seminare, care li se arată postmodernilor ca di-seminare, lucrătoare ca hazard. Or, în "hazard" se ascund energiile divine. Între cele cinci argumente împotriva materialismului, Părintele Stăniloae îl utilizează și pe cel antropologic, cu punct de plecare în Sf. Maxim Mărturisitorul. El este legat tocmai de mișcare. Unde e mișcare e și scop. Asta înseamnă, încă o dată, că lumea materială nu există în sine. Sf.
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dumnezeu în element, or, Dumnezeu nu e din această lume. Postmodernii comit, în schimb, eroarea inversă: negăsind unitatea în această lume, au renunțat la ea, proclamând domnia hazardului. Într-adevăr, lumea golită de lumen e haosmos, ca ultimă oglindă a materialismului ateu. Filosofii diferenței trăiesc cu iluzia că poate exista operă fără autor. Lumea întoarsă din drumul ei către lumen ajunge de unde a purces: la nimic. Numai din acest punct de vedere lumea nu are autor. E o întâlnire dramatică cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
direcție asemănarea după chip. Textul său nu lasă loc de ambiguitate, căci se referă la zei care "și-au întors spatele", rămânându-i omului să se transforme împotriva ingraților, manifestându-și "puterea propriei lui ființe". Se vede clara reminiscență a materialismului marxist de care Foucault ne asigura că s-a despărțit radical. Recunoscându-i omului autarhia ontologică, el cade în capcanele ateismului materialist. În realitate, omul nu are origine "zeiască", ci e creatură din nimic, iar din această perspectivă întreaga demonstrație
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
citească prima parte a cărții mele din 1992, Modelul ontologic eminescian. Va vedea acolo cum depășește Eminescu atât conceptul tradițional de materie, cât și pe cel de spirit. Eminescu vorbește de substanța imaterială din univers 129, iar Lyotard de un materialism nematerialist.130 Oamenii-monade au un loc în timp, memoria lor e a cercului strâmt eminescian, pe când, zice Lyotard, "Numai Dumnezeu are sau este memoria a tot programul său"131. Aceasta este o idee tipic eminesciană, exprimată aproape textual. Și: armonia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu civilizațiile postindustriale din democrațiile vestice. Așadar, dezacordul nu era la nivelul formelor culturale, ci doar la nivelul sistemului, adică la nivelul flagrantei desincronizări dintre postmodernismul de import și lipsa suportului postmodernității. Desigur, și acest decalaj putea fi explicat, deoarece materialismul dialectic și istoric admitea că "suprastructura" o poate lua înaintea "structurii", dar nu era cazul să se remarce public antiteza în prag de eșec. Iar dacă regimul comunist românesc n-a fost "paradisiac", ci represiv, cu înfometarea populației, cu traiul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în fața elevilor și profesorilor. Argumentul introducerii este, totuși, unul modernist: progresul pe care l-ar constitui postmodernismul în istoria formelor literare, deși ideologia postmodernistă neagă atât istoria, cât și ideea de progres. Ciudățenia reflectă iarăși propensiunea sofistică și afinitățile cu materialismul dialectic și istoric. În definitiv, postmodernismul se lasă explicat cel mai bine de critica marxistă prin corelația cu dezvoltarea stadială a capitalismului (vezi, bunăoară, lucrările lui Ernest Mandel, pe care se sprijină unul dintre cei mai serioși teoreticieni ai postmodernismului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
loc "sub ochii noștri". Semnele prăbușirii erei moderniste ar fi următoarele: 1)sfârșitul familiei ca mod de conviețuire socială, prăbușirea mitului marelui oraș, moartea industriei grele, a birocrației, apusul patriotismului statelor-națiuni; 2)sfârșitul cunoașterii moderne, al scientismului, al pozitivismului, al materialismului filosofic, al romantismului și al umanismului secular; 3)abolirea sistemelor politico-economice: socialism, comunism, capitalism; 4)sfârșitul formelor artistice moderne. Cu siguranță, unele dintre aceste "sfârșituri" aparțin postmodernismului, acelui sfârșit al istoriei prorocit de Francis Fukuyama, care și-a abandonat destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la Princeton (universitatea unde lucrase Einstein), la Pasadena și la Mont Palomar. În scurt timp, au aderat mii de savanți, constituindu-se un fel de francmasonerie "fără înscăunări, fără rituri"262, un aristocratism fără veleități aristocratice, ca reacție la domnia materialismului marxist, a freudismului, a scientismului modernist, a ideologiilor de tot felul și în favoarea reîntronării Spiritului, într-o "sinteză contemporană a științei, religiei și filosofiei"263. Mai mult, s-a vrut un veritabil mesaj pentru mileniul al III-lea. Intenția mărturisită
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și nu Dumnezeu, este cel care a murit, pentru miliardele de oameni și miliardele de miliarde de ființe din milioanele de galaxii"275. Firește, a-l elimina pe Iisus din religie înseamnă a dori nimicirea creștinismului însuși, dar nu în numele materialismului marxist, de astă dată, ci al întemeierii unei noi religii, cu sprijin "științific". Ceea ce este o aberație colosală, ignorând procesele profunde în apariția unei veritabile religii. De fapt, gnosticii aceștia nici nu urmăresc geneza unei noi religii, o imposibilitate practică
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Panlogismul hegelian de tip conflictual duce, din păcate, la o metalogică. Fără s-o știe, Hegel a transpus logica în sistemul fizic al entropiei, ortodialectica sa fiind omogenizantă ca mișcare către spiritul absolut, dovadă că a fost lesne adoptată de materialismul dialectic marxist, atrage atenția Petru Ioan309. De aceea, logica dialectică a lui Hegel nu a putut revoluționa logica lui Aristotel. Din nefericire, acest deficit ontologic se manifestă și-n filosofia și psihologia secolului al XX-lea, de la fenomenologie la psihanaliză
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la ceas de ciocârlie ("până lângă ciocârlii"). De fapt, cam asta vrea să spună insolitul cuvânt antimetafizica, o rupere de simetrie în idealitatea lumii, către poezia de dincolo de cuvinte. Antimetafizica era o sfidare la adresa filosofiei și esteticii oficiale, impregnate de materialism dialectic și istoric. Faptul se vedea cu ochiul liber, dar poetul își lua măsuri de precauție (neavând vocație de disident), asigurându-ne că dezvoltă virtualități ale filosofiei marxiste pe terenul artei. În realitate, se considera inițiator pe plan mondial al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu gândul că trupul omenesc se pișă și trage pârțuri"421. Pentru postmodern, nasul este un orificiu prin care plămânii pompează și aspiră aerul, iar pretinsul suflet nu-i decât "activitatea materiei cenușii a scoarței cerebrale". Cândva se vorbea de "materialismul vulgar" al lui Ludwig Büchner (1824-1899). Se pare că postmodernismul a decis în favoarea acestuia, iar nu pentru Platon, Hristos și Kant. Mama Terezei umblă mai toată ziua goală prin camere și-și iubește trupul cum este, regretând că, devenind mamă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
torul regatului Sakyas din nordul Indiei. În calitate de prinț al acestei regiuni în secolul al VI-lea î.Hr., Siddhartha a fost influențat de curentele de gandire ale vremii, de curente ascetice și vizionare, de mișc]ri filosofice de diverse orient]ri (materialism, scepticism, negativism, determinism și teism). De asemenea, era foarte intrigat de rigidit]țile castei, de practică sacrificiilor animale și de indiferență conduc]torilor cu privire la aceste aspecte. Ins] era cu mult mai intrigat de aspecte ale efemerit]ții condiției umane, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la Aristotel, ca reprezentând surse pentru o teorie etic] cu des]vârșire naturalist], în consonant] cu perspectivă lor global] extrem de științific]. Cel mai cunoscut din acest grup, de altfel puțin renumit, a fost Pietro Pomponazzi (1462-1525), care, ținând cont de materialismul s]u filosofic, de epistemologia să sceptic] și teoria etic] cvasiutilitarist], ar aprecia mediul filosofic contemporan ca fiind înrudit. În acest timp, în Peninsula Iberic], tradiția tomist] a persistat într-un grup de catolici neo-scolastici. Majoritatea afirmațiilor lor consistau din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
economic]. Marxismul clasic obiecteaz] c] într-o societate capitalist], noțiunea de „consimt]mânt informat” este contaminat] de nevoia profund] de supraviețuire economic]. Relat]ri despre „înțelegeri reciproce” și „beneficiu reciproc” ar putea fi iluzii rezultate în urmă falsei conștiințe a materialismului capitalist. Sexul este acceptabil moral numai dac] p]rțile se afl] pe o poziție de egalitate, nu sunt motivate (conștient sau inconștient) de nevoi economice și nu consider] însușirile care le alc]tuiesc drept simple obiecte - toate acestea necesit] eliminarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bazeaz] pe valori sau principii morale. Atacul lui Marx asupra moralei nu este un atac asupra „judec]ților de valoare”, ci o respingere a judec]ților morale specifice, mai ales a celor care implic] ideea de drept și dreptate. iii. Materialismul istoric Este concepția materialist] a istoriei c]ruia Marx îi atribuie „distrugerea moralei”. Materialismul istoric trateaz] istoria ca fiind împ]rțit] pe epoci, fiecare caracterizat] în principal prin modul s]u de producție. Un mod de productie const] dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atac asupra „judec]ților de valoare”, ci o respingere a judec]ților morale specifice, mai ales a celor care implic] ideea de drept și dreptate. iii. Materialismul istoric Este concepția materialist] a istoriei c]ruia Marx îi atribuie „distrugerea moralei”. Materialismul istoric trateaz] istoria ca fiind împ]rțit] pe epoci, fiecare caracterizat] în principal prin modul s]u de producție. Un mod de productie const] dintr-un set de relații sociale de producție, un sistem de roluri economice care ofer] control
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rii și a luptei de clas], atunci este de așteptat că sistemele obișnuite de idei morale s] ia forma unor ideologii prin care luptă de clas] s] fie în același timp purtat] și ascuns]. În acest fel, Marx crede c] materialismul istoric a „distrus morală” dezv]luindu-i temelia ascuns] în interesele de clas]. Poate c] nu suntem surprinși s] îl vedem pe Marx atacând morală în felul acesta, dar putem crede c] atitudinea lui este exagerat] și inutil paradoxal], chiar dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ascuns] în interesele de clas]. Poate c] nu suntem surprinși s] îl vedem pe Marx atacând morală în felul acesta, dar putem crede c] atitudinea lui este exagerat] și inutil paradoxal], chiar dac] îi suntem recunosc]tori, de dragul argumentului, c] materialismul istoric este adev]rât. Unele percepții morale (că și respectul minim pentru viețile și interesele altora) par imposibil de influențat de c]tre clas], dar aparent aparțin unui posibil cod moral, deoarece f]r] ele nici o societate nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
interesele altora) par imposibil de influențat de c]tre clas], dar aparent aparțin unui posibil cod moral, deoarece f]r] ele nici o societate nu ar fi posibil]. Cum își poate dori Marx s] discrediteze aceste percepții său s] cread] c] materialismul istoric le-a discreditat? În plus, dac] toate mișc]rile de clas] au nevoie de moral], atunci aparent și clasa muncitoare are nevoie de ea. Cum poate Marx s] priveze proletariatul de o arm] important] în lupta de clas]? Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de aceste restricții. Misiunea istoric] a mișc]rii proletariatului este emanciparea uman]; dar orice ideologie, incluzând ideologiile clasei muncitoare, submineaz] libertatea distrugând transparență acțiunii. Marx critic] moralizarea în cadrul mișc]rii pentru c] el are în vedere „perspectiva realist]” adus] de materialismul istoric ca fiind indispensabil] pentru sarcina ei revoluționar] (MEW 19, p. 22, SW, p. 325). vii. Dreptatea Marx își completeaz] atacul împotriva clasei muncitoare moralizând cu o justificare a corectitudinii tranzacților economice. Corectitudinea tranzacților care au loc între agenții de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac], la o analiz] mai atent], descoperim c] nici nu vrem acest lucru? Ce se întâmpl] dac] descoperim c] interesul nostru se identific] cu cel al exploatatorilor? Ce anume, cu excepția moralei, ar putea contrabalansa acest argument? Un principiu fundamental al materialismului istoric susține ins] c] cea mai puternic] motivație uman], care explic] dinamică schimb]rii sociale, nu într] nici în categoria interesului propriu nici în cea a moralei. Marx consider] c] interesul propriu este un factor motivațional puternic, dar crede c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de periculoas] și de original] - mai ales de când, dup] cum am incercat s] susțin, este in acelasi timp o idee deranjant de bine motivat] în contextul concepției materialiste a lui Marx despre istorie. Totuși, chiar dac] nu suntem convinși de materialismul istoric, critică lui Marx asupra moralei ridic] întreb]ri care ne ridic] probleme. Pretindem noi c] înțelegem adev]rata semnificație social] și istoric] a standardelor morale pe care le utiliz]m? Putem fi siguri c] am mai accepta aceste standarde
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe care îl pot oferi literaturii noastre noi, ale cărei sarcini de dezvoltare au fost clar și precis stabilite de Congresul al III-lea al PMR”, de fapt pentru a dirija înregimentarea politică și ideologică a artei. Așa sunt Metoda materialismului dialectic în istoria literaturii de A. V. Lunacearski, Lucrarea lui V. I. Lenin „Materialism și empiriocriticism” și problemele literaturii de V. R. Scerbina, Despre adevărul artei de Ilya Ehrenburg, Unitate în diversitate de V. Piskunov. Cu o pondere sensibil egală
VIAŢA LITERARA SOVIETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290526_a_291855]
-
fost clar și precis stabilite de Congresul al III-lea al PMR”, de fapt pentru a dirija înregimentarea politică și ideologică a artei. Așa sunt Metoda materialismului dialectic în istoria literaturii de A. V. Lunacearski, Lucrarea lui V. I. Lenin „Materialism și empiriocriticism” și problemele literaturii de V. R. Scerbina, Despre adevărul artei de Ilya Ehrenburg, Unitate în diversitate de V. Piskunov. Cu o pondere sensibil egală este a doua secțiune, „Discuții”, prin care cititorii sunt informați despre dezbaterile specialiștilor sovietici
VIAŢA LITERARA SOVIETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290526_a_291855]