14,595 matches
-
furia și etajul". Treci pe la mine? Acuma! Discuția cu ea este un exemplu de dialog. Fără orgolii imbecile de scriitoare și fără să păstrăm aparențele, ca mîțele în strat. Eu și Magda U. nu sîntem nici milostive, nici smerite, nici maternele, nici pudibonde cînd stăm de vorbă. Îi datorez partide demențiale de rîs. Cu ea pot vorbi despre bătrînețe și boli: Pe măsură ce îmbătrînești, îmbătrînesc și celulele care provoacă anxietatea. Depresia dispare. E un progres al regresului, să recunoaștem, Iordana. Sîc psihanalizei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
minute. Nu știu de ce, rătăcesc cu gîndul la tant' Eugénie. Pierduse la naționalizare o avere uriașă, o jumătate de Ialomiță și ajunsese să fure zahăr din zaharnița Lisellei. Îl strecura într-un buzunar cusut special, ca al țigăncilor. Pentru că limba maternă fusese franceza, nu româna (invers decît la Cioran), uitase să vorbească românește. Senilă, ciripea franțuzește pe străzile Bucureștiului; îi întreba pe trecători cum să ajungă acasă și-o înțelegea cine putea. "Ba știi de ce te gîndești la tant' Eugenie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Roxana Pavnotescu Sub semnul Aspidei Ilustrația copertei și desenele aparțin autoarei (c) ROXANA PAVNOTESCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Roxana Pavnotescu Sub semnul Aspidei EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Prefață Roxana Pavnotescu, domiciliată în New York, din 1990, scrie în limba maternă, ca pe vremea când era studentă și elevă. Iau apărut versuri și povestiri, cronici de teatru și de film în Steaua, Tribuna, România Literară, Conexiuni, Cultura și Nordul Literar. În 2005 a debutat editorial cu un volum de poeme: "Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în Tanzania pentru a da glas miracolului maimuței vorbitoare. Textul maimuțesc este urmat de un comentariu ce descrie în amănunțime nivelul lingvistic al animalului, alături de reacțiile lui la întrebările pline de miez ale ziaristului, cum ar fi care este limba maternă a maimuțoiului sau cum se face că vorbește deopotrivă franceză și makonde, două limbi fără nicio legătură etnică sau geografică. Descrierea corespunde în bună măsură relatărilor șefului de trib. M.M. dă semne să înțeleagă tot ce i se vorbește, începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fiecare întrebare. De aceeași experiență s-au bucurat și alți jurnaliști sau turiști sosiți pe continent special să colinde pădurile Tanzaniei pentru a întâlni maimuța poliglotă. Căci, fiecare dintre ei a avut revelația comunicării cu maimuțoiul în propria sa limbă maternă, oricare o fi fost ea, limbă germanică, romanică, orientală, până la cele mai subtile dialecte. De fiecare dată, maimuța începea greoi dialogul, ca și cum și-ar scormoni creierii spre a produce un răspuns bine alcătuit, dar cu o sintaxă bizară. Apoi, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gângăvită, bâlbâită și precipitată. Cu fiecare interviu se mai adăuga câte un nou idiom patrimoniului lingvistic maimuțesc. Concluzia unei comisii de specialiști a fost că Maimuța Makonde este capabilă să converseze în absolut orice limbă, doar dacă ea este limba maternă a interlocutorului sau măcar învățată de acesta în fragedă pruncie. Dacă încercai să-i vorbești maimuței într-o limbă în care nu te exprimai natural, adică nu gândeai în ea, ci traduceai în actul conversației, M.M. intra într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
privea ca și cum ar fi înțeles perfect sensul întrebării, dar fie refuza ori, mai degrabă, nu izbutea să-ți răspundă, pesemne negăsind în tine la acel nivel profund, încrustat în matricea ta, informația necesară. Îndată ce-ți reformulai întrebarea în limba maternă, figura i se destindea dintr-o dată, apoi urma un elaborat proces de compilare ce producea în scurt timp răspunsul. Mult disputata și controversata teorie darwinistă pare să redevină la modă în împrejurimile Tanzaniei. În mare, se formează două grupări: fundamentaliștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dulce, prefăcută și proteică pe orice gardian sau persoană de ordine. Acesta rămânea perplex și pe loc impresionat de pledoaria elocventă a maimuțoiului despre soarta și condiția lui de victimă claustrată și hăituită, susținută cu multă artă în limba lui maternă. De fiecare dată, reușea să se întoarcă în pădurile rezervației Makonde, unde sălășluia o vreme, până intra în atenția vreunei echipe de cercetători, ziariști, fundamentaliști care nu mai pot cădea la pace cu dumnezeirea de când M.M. le amenința credința cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și superioară. În sfârșit, iat-o pe Maimuța Makonde pentru prima oară într-o conferință de presă, unde participă reporteri din întreaga lume, răspunzând simultan în toate limbile interlocutorilor, conform regulii că nu putea fi întrebată decât în limba lor maternă. Tot ei traduceau apoi răspunsul într-o limbă de circulație universală, spre a fi înțeles de toate posturile T.V. din întreaga lume. Luată în prim-plan și urmărindu-i gestica și expresia feței, M.M. părea schimbată față de ființa ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
părinții ei, M.M. se mulțumea să ridice un deget în sus arătând spre înaltul cerului. Nu s-a putut afla nimic vizavi de vârsta, obârșia, paternitatea sau pregătirea sa lingvistică. Un ziarist mai insistent a reformulat întrebarea legată de limba maternă a maimuței; de data asta, ea i-a răspuns coborându-și cele două membre superioare, renunțând astfel la poziția bipedă. Apoi și-a ridicat deodată colțurile gurii până la urechi și a început să execute sărituri cât mai comice, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deplinătatea lui un anume lucru. Căci el câștigă în sensuri prin simpla rostire a diverselor nume ale lui, se transformă și ne dezvăluie pe rând, în timp, din sensurile lui tainice. Astfel, un obiect cu al cărui nume din limba maternă am fost deprinși din copilărie survine deodată și ne trezim rostindu-l sub un alt nume mai rezonant în altă limbă și asta numai pentru că percepția sau accepția noastră pe moment convine mai degrabă acelui nume de care am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Cu timpul, am cunoscut marea ca "El Mar": agresivă, năprasnică, dezlănțuită și nestăpânită sau clară, introspectivă și carteziană cu cele două dimensiuni infinite ale ei. Dar în visele mele, ea a rămas așa cum am receptat-o în copilărie, în limba maternă: nostalgică, misterioasă și legănătoare, adică esențialmente feminină, erotomorfă. O părăseam în fiecare an cu durerea sfârșitului de vacanță. Prietena mea. "Structura noastră ca materie a viselor" Și în amintirea mea, eu survolam nevăzută, dar cât se poate de prezentă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și ameliorați în același timp de imperturbabila Mască; ea va sta între ei. Un alt colț va fi ocupat de Maimuța Makonde, pentru a avea o perspectivă panoramico-lingvistică asupra mesei și pentru a se adresa fiecărui oaspete în limba lui maternă. În sfârșit, în cel de-al treilea colț al mesei, stă fetița care scrie o carte de povești, intitulată "Darurile Mării", cu un creion arlechin, viu colorat, ascuțit la ambele capete. Pe măsură ce un vârf se tocește, celălalt crește la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și Acolo, cu două Mioare diferite. Una libertină și cealaltă în recluziune. Cea în detenție voia libertate, cealaltă nu-și putea dori pușcăria. Fiziologic, Mama cuprinzând două Mame în sine, era schimbătoare în funcție de Mioara cu care intra în contact. Dedublările materne subminară forța dedublării Mioarelor. Una împietrită în răbdare, cealaltă nerăbdătoare de a alunga clipele, amanetându-și viitorul. Singur rămase doar jocul. Care joc, fiind părăsit, muri încet și, odată cu el, amintirea lui. Ca și cum nu existase vreodată. Nici n-au știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
statui, tablouri, urcioare sparte și pietre tombale. Singura certitudine, toate erau vechi, chiar și atunci când erau numite moderne. Mama nu contenea să se extazieze și mă tot întreba care-mi sunt „impresiile”. Nu aveam niciuna, în afara celei cu privire la constantul orgasm matern pe care nu l-aș putea niciodată imita, și cu atât mai puțin să-l simt. Însă trebuia neapărat să răspund, și-atunci ziceam „e frumos”, pe deplin conștient că eram complet pe dinafară, mai cu seamă când zăboveam în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fi obligați să învețe pe de rost versuri patriotice și să participe la munci forțate în timpul vacanțelor, studenții se vor putea uni în organizații care să le apere propriile interese, minoritățile naționale vor avea acces larg la învățămîntul în limba maternă. La fel, și cultele religioase se vor putea manifesta liber, vor scăpa de persecuții, libertatea întrunirilor va fi garantată. Populația acestei țări va putea alege de acum înainte să se adune spontan și să manifesteze liber ori de cîte ori
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vis al vieții sale, când frumoasa-i mămică, Viorița, se plimba prin livada cu pomi Înfloriți, sub ninsoarea florilor alb-roze, iar el, fericit În brațele mamei sale, se desfăta privindu-i ochii căprui,Încărcați până la lacrimă cu de nedescrisa dragoste maternă și părul șaten-strălucitor, care-i cădea pe umeri În bucle și zulufi, atingând cu blândețe fața fiului său, gâdilându-l și provocându-i o cascadă de râs În care se etalau cei cinci șase dințișori de lapte, la vederea cărora
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că sexul este coloana vertebrală a masculinității. [...] Prin comparație cu bărbații sunt sentimentale și credule. Ca și mine, de altfel, cei mai mulți dintre bărbații pe care îi cunosc au parvenit social cățărându-se pe umerii femeilor, speculând sentimentalismul și instinctul lor matern, contul din bancă și familia din care provin.“ Ideea că „sexul este coloana vertebrală a masculinității“ este stranie, mai ales dacă încercăm să o vizualizăm... În carte există și dialoguri, la fel de inteligente: „— Tu de câte ori te-ai masturbat? o întreb abrupt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Da, doamna Mardare. Vino să te usuci și să mănînci ceva. Apoi am să zic sărut mîna și bogdaprosti. Doamna îl usucă cu un șervet pe cap, îl dezbracă și-i oferă ceva uscat. De la distanță gesturile ar fi părut materne, dar printr-un binoclu s-ar fi putut observa un adevărat joc erotic. Deși oamenii aceștia s-au dedat la prostii de tipul celor ale lui Adam și Eva, ar fi fost delicios să auzi discuțiile dintre cei doi. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se juca puțin cu focul. Cînd a văzut a doua zi cu cine a avut de-a face, cui i-a oferit virginitatea, a început să plîngă și a ținut-o tot așa pînă l-a născut pe Bogdănel. Sentimentul matern l-a înlocuit cu un soi de silă, pe care o trăise cu țăranul știrb și cu nasul roșu. N-a simțit regrete cînd a abandonat plodul. Era de aproape 17 ani și sentimentul matern nu era deloc sesizabil. Bogdănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a născut pe Bogdănel. Sentimentul matern l-a înlocuit cu un soi de silă, pe care o trăise cu țăranul știrb și cu nasul roșu. N-a simțit regrete cînd a abandonat plodul. Era de aproape 17 ani și sentimentul matern nu era deloc sesizabil. Bogdănel a pornit pe lungul drum al suferinței, al privațiunii de sentimente materne, al foamei și al brutalității celor care ar fi trebuit să-i suplinească părinții. S-a adaptat pentru a supraviețui în centrul abandonaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trăise cu țăranul știrb și cu nasul roșu. N-a simțit regrete cînd a abandonat plodul. Era de aproape 17 ani și sentimentul matern nu era deloc sesizabil. Bogdănel a pornit pe lungul drum al suferinței, al privațiunii de sentimente materne, al foamei și al brutalității celor care ar fi trebuit să-i suplinească părinții. S-a adaptat pentru a supraviețui în centrul abandonaților, care după '89 mai căpătase și ceva uman în el. Copilul acesta suporta stoic bătaia, ocara, nedreptatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
moară pentru el. Și-a pierdut liniștea bietul copil și a început să se intereseze. A plecat în comună, a întrebat și a aflat adresa din Constanța a mamei lui. Era sigur că o revedere i-ar trezi acesteia sentimentele materne, care ar duce în final la o viață alături de mama sa. Trebuia să împrumute niște bani pentru tren și s-a adresat unui director care era pîinea lui Dumnezeu. Am nevoie de 100 de lei, dom' director. Pentru ce îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe care hotărâră îndată să-l boteze Severel-Angheluș, în cinstea lui Sever Polizu, la care Virgil ținea ca la un om cu carte și ca la un român dintr-o bucată, și în memoria lui Dociu Aranghel Stan, bunicul său matern, om de vază la vremea lui și mare negustor de cai. 6 Virgil avea, într-adevăr, de ce să se declare satisfăcut. Era acum tatăl a doi copii și amândoi erau băieți care să-i poarte numele, așa cum își dorise întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Asta fără nici o discuție. Să știe tot omul, neamț, ungur sau de altă nație, cu cine are de-a face... Virgil zâmbi aflând toate aceste lucruri și se apucă la rându-i să se fălească, evocându-l pe bunicul său matern, un bărbat de toată isprava, cu chimirul doldora de bani agonisiți cu trudă și chibzuință, negustor mare, nu glumă, om de vază la el în sat, al cărui nume urma să-l poarte acest al doilea fiu al său. Ardeleanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]