1,116 matches
-
sub formă de moschee”, toata durerea să pentru care a adus din Persia, Turcia, Veneția, Samarkand și Bordeaux arhitecți, ingineri, sculptori, caligrafi etc. Aceștia, împreună cu 20.000 de muncitori, au lucrat vreme de o generatie pentru a realiza acest minunat mausoleu. Gară Centrală Victoria Terminal, prin care trec zilnic o jumatate de milion de călători ND: Claudiu, să excludem persoanele de față! În încheiere, te-aș ruga să ne spui cine au fost cei care ți-au influențat cel mai mult
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Nae a avut magnetism: a gîndit în mijlocul vieții și de dragul ei, ba chiar a făcut-o cu har dialectic, și de aici verdictul lui Călinescu cum că avea „sofistica subțire”. Sofistul acesta a adus o boare de duh într-un mausoleu de concepte moarte, scutind filosofia de un deces prematur, provocat de monotonia silogismelor. În fine, iată un detaliu desprins din fișele lui Băncilă: Nae își ținea cursurile stînd pe scaun la catedră și neavînd nici o gesticulație a mîinilor. Un trup
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
Indiei”, TAJ MAHAL, uimitoarea reușită arhitectonica, a marilor construcții indo-islamice, “chintesența arhitecturii indiene,” care are la bază tulburătoarea poveste de dragoste dintre maharajahul Șah Jahan și frumoasă lui soție Mumtaz Mahal (perla palatului). El a transpus în marmură, printr-un “mausoleu sub formă de moschee”, toata durerea să pentru care a adus din Persia, Turcia, Veneția, Samarkand și Bordeaux arhitecți, ingineri, sculptori, caligrafi etc. Aceștia, împreună cu 20.000 de muncitori, au lucrat vreme de o generatie pentru a realiza acest minunat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sub formă de moschee”, toata durerea să pentru care a adus din Persia, Turcia, Veneția, Samarkand și Bordeaux arhitecți, ingineri, sculptori, caligrafi etc. Aceștia, împreună cu 20.000 de muncitori, au lucrat vreme de o generatie pentru a realiza acest minunat mausoleu. Gară Centrală Victoria Terminal, prin care trec zilnic o jumatate de milion de călători ND: Claudiu, să excludem persoanele de față! În încheiere, te-aș ruga să ne spui cine au fost cei care ți-au influențat cel mai mult
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Indiei”, TAJ MAHAL, uimitoarea reușită arhitectonica, a marilor construcții indo-islamice, “chintesența arhitecturii indiene,” care are la bază tulburătoarea poveste de dragoste dintre maharajahul Șah Jahan și frumoasă lui soție Mumtaz Mahal (perla palatului). El a transpus în marmură, printr-un “mausoleu sub formă de moschee”, toata durerea să pentru care a adus din Persia, Turcia, Veneția, Samarkand și Bordeaux arhitecți, ingineri, sculptori, caligrafi etc. Aceștia, împreună cu 20.000 de muncitori, au lucrat vreme de o generatie pentru a realiza acest minunat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
sub formă de moschee”, toata durerea să pentru care a adus din Persia, Turcia, Veneția, Samarkand și Bordeaux arhitecți, ingineri, sculptori, caligrafi etc. Aceștia, împreună cu 20.000 de muncitori, au lucrat vreme de o generatie pentru a realiza acest minunat mausoleu. Gară Centrală Victoria Terminal, prin care trec zilnic o jumatate de milion de călători ND: Claudiu, să excludem persoanele de față! În încheiere, te-aș ruga să ne spui cine au fost cei care ți-au influențat cel mai mult
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
al covorului Un om minunat, însă ne jignește la beție, apoi se simte rău și scuipă câte un pic din zeama sufletului așa că Nu-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am băut pe toate Întins pe spate, cu picioarele spre mausoleu, mi-am spălat părul în supa sărată Câteodată valul îmi acoperea ochii, așternând o peliculă uleioasă pe zborul agitat al vulturilor Atunci soțul meu se enervează și mă jignește, îmi spune că înțelege de unde tot răul din mine De unde grosimea
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
Ana l În incintă se află un muzeu memorial Pamfil Șeicaru Personalitate complexă (publicist, istoric, scriitor), Pamfil Șeicaru nu a fost doar fondatorul ziarului „Curentul”, cu un mare răsunet între cele două războaie mondiale, ci și cel care a ctitorit Mausoleul de la Mărășești și Mănăstirea Sf. Ana de pe Dealul Moșului din Orșova. Ridicarea ambelor monumente are suport în însăși experiența sa de sublocotenent în primul război mondial, când, chiar pe locul unde va înălța mai târziu Mănăstirea Sf. Ana, Pamfil Șeicaru
Agenda2005-43-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284346_a_285675]
-
de castani și tei uriași . Nu ne era frică să cutreierăm aleile, parcă nesfârșite, tăcute, răcoroase, încărcate de mister. Rămâneam rupți de lume, ascultând din gura bătrânului rabin, despre drama neasemuită a familiei lui. Ne așezam ore întregi, muți în fața mausoleului, unde zac îngropate, zeci de kg. de săpun...atât cât mai rămăsese din unii evrei deportați la Auschwitz. Glasul tărăgănat, cu accent semit, depăna scene ca dintr-un film de groază. Acolo cred că am facut cunoștință, mulți dintre noi
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
omenirii. De multe ori o ajutam pe Senciuca la curățit mormintele, la pus flori sau la cosit iarba. Cuprinși de un aer solemn, alergam la marginea cimitirului, acolo unde începea dealul Spătărești și culegeam brațe cu flori să punem la mausoleul micuț, dar și la alte morminte mai vechi. Mergeam în pelerinaj și citeam numele evreilor pe care îi cunoscusem și care plecaseră dintre noi: Bercu, Șmil, Leib, Ștrul, Șelima, Meir și mulți alții. Lăsam câte o floare la fiecare .. Ne
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ca și când vizitam Sing Sing ori Academia de la West Point, altminteri, ca să filmăm fie și câteva secunde, am fi avut nevoie de aprobarea scrisă a Biroului de presă al Primăriei. Tot pe aleile cu Iulia Hasdeu, Dem. Dobrescu și splendoarea de mausoleu a Nababului Griguță Cantacuzino, trecând pe la C.A. Rosetti, Macedonski, Iorga și „Doamna cu umbrela“ (Romanelli), am început cu Emil Hurezeanu, în urmă cu câțiva ani, o tandru-ghidușă imersiune televizată în utopia eliadesco-matein bucureșteană, în cheiată la Caru’ cu bere
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Caragea, 1960, soclul de granit roșu provenind de la statuia lui Ferdinand) și Petru Groza (Romulus Ladea, 1971) cu nasul în iarbă la Mogoșoaia. Te și miri cum de-a rămas în picioare impre sionantul Monument din Parcul Carol, fost Libertății, mausoleul comuniștilor (inaugurat în 1963), vecin cu Mormântul Ostașului Necunoscut (1923, demon tat în 1958, reamplasat la Mărășești, însă readus în 1991). Cinstit să fiu, dincolo de lugubrul inițial, de faptul că Dej, Groza, Parhon locuiau în criptele de acolo (au fost
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
1991). Cinstit să fiu, dincolo de lugubrul inițial, de faptul că Dej, Groza, Parhon locuiau în criptele de acolo (au fost mutați între timp), ca și de persistenta ambiguitate a simbolicii ahitecturale, pe mine, ca unul care a copilărit în zonă, mausoleul m-a tulburat dintotdeauna. Nu am reușit niciodată, nici la zece, nici la cincizeci de ani, să-l asociez uneia sau alteia dintre semnificațiile atroce ale comunismului, drept pentru care am fost scandalizat la începutul anilor ’90, când i se
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că a fi ales înseamnă recunoașterea meritelor proprii, un referendum prin care i se certifica excepționalitatea. Numai așa se explică de ce dl. Constantinescu se comportă de parcă următoarea etapă a vieții sale ar fi îmbălsămarea și plasarea mumiei prezidențiale într-un mausoleu al societății civile. Or, lucrurile au stat exact pe dos. Dl. Constantinescu a fost ales în numele promisiunilor (majoritar mincinoase) că va transforma destinul mizer al României într-unul demn, că va evacua din încăperile îmbâcsite de lene, minciună și corupție
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
asupra cititorului. E uimitor cum pedanteria informației se însoțește cu un duh de înlemnire savantă, care ucide pofta lecturii. Paradoxul cărții e că pe cît de ireproșabilă îi este documentarea, pe atît de săracă e în atmosferă de suflet. Un mausoleu de date, nume și distincții cărora le lipsește însuflețirea unei ipoteze. În fine, un tic verbal de natură pleonastică - „a cădea sub incidența”, care înseamnă de fapt „a cădea sub căderea” -, de care autoarea face uz pînă la agasare, irită
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
bază nume de inventatori, de personaje politice sau de bucătari iluștri este dezolant de simplă (de exemplu, diverse unități de măsură din fizică și din chimie poartă numele inventatorului: amper, röntgen etc.), în alte cazuri, cum este cel al cuvântului mausoleu, trebuie să cunoști anumite întâmplări sau anecdote, care te trimit în trecutul îndepărtat. Împrumuturile De ce se împrumută cuvintele? Împrumuturile, cea de a doua sursă importantă de îmbogățire a vocabularului, apar, de cele mai multe ori, fiindcă vocabularul reflectă schimbările din societate: computer
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Ioanide ce planuri de lucru avea, dar acesta desfășură înainte-i un vraf de schițe, reprezentând clădiri ce n-aveau nimic de-a face cu construcția civilă normală și particulară: o bazilică, un edificiu amețitor, cam în stilul monumentului lui Mausoleu, ce se vedea însă a fi riglat de un mare număr de caturi, un fel de palat comunal din blocuri de piatră, un for semicircular cu statui colosale în nișe... - Ce sunt astea? se informă Dan Bogdan strîngîndu-șigura într-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care o denumi pom, de unde deduse că e vorba de o casă la țară. Cum Hagienuș ședea încă perplex, Ioanide scoase un mic sul cu care venise și i-l puse sub nas. Acela rămase vrăjit. Era planul și prospecțiunea mausoleului, reduse la minim prin fotografie, așa cum obișnuia Ioanide. - Uite-ți casa, zise arhitectul. În culmea fericirii, exultând din toată fața, înduioșat de a face o bucurie postumă fostei sale neveste, Hagienuș sorbi cu ochii fotografia, apoi o trecu și celorlalți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vestonul fiind prevăzut cu patru mari buzunare exterioare, prevăzute cu nasturi și clape, în loc de cămașă având un tricou de bumbac vărgat. Părea un mecanic. Arhitectul și constructorul aveau să meargă de dimineață la cimitirul Bellu, spre a pune la punct mausoleul lui Hagienuș. Contrar așteptărilor, în ce privește executarea însăși, orientalistul convenise a angaja lucrarea. Ioanide îi făcuse niște combinații avantajoase, deplasând lucrători de la alte șantiere, reducîndu-i costul materialului la minim prin folosirea resturilor, îi transportase cu camionul statuia cu înger. Dacă Hagienuș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în ce privește executarea însăși, orientalistul convenise a angaja lucrarea. Ioanide îi făcuse niște combinații avantajoase, deplasând lucrători de la alte șantiere, reducîndu-i costul materialului la minim prin folosirea resturilor, îi transportase cu camionul statuia cu înger. Dacă Hagienuș n-ar fi comandat mausoleul, Ioanide era în stare să i-l facă gratis, simțind că opera avea un caracter de permanență și gratuitate. Lucrarea i-o executa Butoiescu, el, Ioanide, ținea să meargă o zi la fața locului ca să lămurească lucrurile. Cum i se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mie de lume? strigă Ioanide. Răposata nuînviază, ci intră în mormânt. Ioanide, știind că Butoiescu nu pricepea metafizica, se calmă, îl luă de braț, simulă cu el o plimbare prin fața monumentului, îi arătă că lumea pioasă avea să treacă între mausoleu și monument pe o cărare pavată ca un peron și cu acest prilej avea să vadă de o parte îngerul ținând de mână pe răposata (ca și în mitul Eurydikei), iar de cealaltă - porțile mausoleului. Arătând cu spada în sus
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pioasă avea să treacă între mausoleu și monument pe o cărare pavată ca un peron și cu acest prilej avea să vadă de o parte îngerul ținând de mână pe răposata (ca și în mitul Eurydikei), iar de cealaltă - porțile mausoleului. Arătând cu spada în sus, îngerul dădea a înțelege că prin aedicula funerară duhul pornea spre cer și înlătura blând moartei aprehensiunea firească a necunoscutului. Mormântul trebuia să fie cât mai alb, cât mai aerian, ca să nu producă nici o idee
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chipuri de Mișcare și care constituiau o adevărată tabără militară. În ele se depozitase arme de proveniență germană, grenade, chiar două mitraliere. Fuseseră găsite și lăzi cu pesmet și conserve, sticle cu coniac, pentru fortificarea fiziologică a unei eventuale trupe. Mausoleul lui Hagienuș-Saferian avea o poziție centrală în acest dispozitiv, înfățișa un adevărat post de comandă. Gavrilcea avea cheile tuturor cavourilor și supraveghea aprovizionarea lor cu armament, instruind elementele capabile să opereze în acel spațiu. În fiecare cavou erau suficiente lămpi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
domnul Thaw zise: — Ai o priveliște frumoasă de aici. Mai jos se afla vechea catedrală gotică mîncată de funingine, într-o cîmpie de pietre plate și negre de mormînt. în spate se ridica dealul necropolei, cu coastele tăiate de verandele mausoleelor și cu vîrful împînzit de ghimpii monumentelor și obeliscurilor. Monumentul cel mai de sus era un stîlp cu o statuie mare din piatră a lui John Knox, cu pălărie, barbă, pelerină și ținînd în mîna dreaptă o carte mare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
împreunăm mîinile și s-o ducem? murmură Lanark. Rima se forță să se ridice în picioare și zise: Nu, dă-mi brațul. O să merg. Preotul îi duse pe niște cărări întunecate, năpădite de buruieni, care treceau pe lîngă porticele unor mausolee tăiate în deal. Luciri venite de jos luminau colțuri ale unor inscripții dedicate minunaților morți: „...Campania lui victorioasă...“ „.....al cărui devotament lipsit de egoism.....“ „...respectat de studenți...“ „.....stimat de colegi.....“ „...iubit de toți...“ Traversară un spațiu neted și merseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]