2,843 matches
-
noi, pentru a desluși tainele existentei, ale viitorului (Cavalerii nebuni)(vaezi moto-ul!) Metafizic, poetul se întreabă: „Oare câți din noi vom ști / Dincolo de pod ce-o fi?” In ciclul „Anotimpuri vesperale”. „Pasteluri”, poetul se joacă, râde, se bucură, e melancolic, nostalgic, sfios, iubește, e trist, în versuri de o rară frumusete. Toate anotimpurile sunt cântate , dar e copleșit de toamnă: „E toamnă-n poezia mea” (Matcă) „Venea o toamnă printre noi” ( Și înviem) „Plecăm c-o toamnă fiecare” (Plecăm) Cu
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
ar mai da pe ea un sfanț între aerul oval miroase-a singurătate trandafirii-s ofiliți încă cer și ei dreptate frunze în grădini de pulberi în amurguri de menandru cu o lună de rubin trec prin seară foarte tandru melancolic și păgân le privesc din colțul meu supărat că mai sunt viu ca o lacrimă-n cădere care curge în pustiu. Referință Bibliografică: seară de toamnă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1705, Anul V, 01 septembrie
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370327_a_371656]
-
care sădește mângâire în sufletele cititorilor săi, a cărei poezie pătrunde și-n marile uitări, este poeta de „sărbătoare” care dăruiește iubitorilor de poezie lacrimi și zâmbete, întristare și fericire. *** Poemele lui Florin sunt mai sobre, cu versuri expresive, uneori melancolice, alteori pragmatice, dar îmbrăcate în sentimentele ascunse ale sufletului ancestral și călător al poetului. „Veghează poetul la cerul lui de hârtie, Scriindu-și pe el gânduri turnate-n poezie.” În volumul „Întoarcerea statuilor,” poetul Alexandru Florin Țene a adunat cele
COMOARA DE PE PUNTEA VIEȚII, DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370307_a_371636]
-
când ne-a oprit un autostopist, tot pentru Bucuerști. Un tânăr din cale afară de timid, cu niște haine cam ponosite, tuns boxer. Avea ochi vioi, degete subțiri și lungi ca de pianist, motiv petru care l-am considerat un tip melancolic și meditativ. Pe drum discuția se leagă destul de ușor pentru că avea o fire prietenoasă și nu știu cum a venit vorba din nou despre grațieri. - După atâtea belele, iar se încarcă lumea de hoți. Și cei mai mulți vor veni la Bucreștică e oraș
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
să-și spună părerea, iar privirea lor aprobatoare m-a liniștit. Acum pânza putea să dospească în așteptarea desăvârșirii. Ar mai trebui să mai povestesc și de destinul altei pânze, în același format, în care am zugrăvit o fetiță privind melancolic printr-un geam. Și ar mai trebui să spun că cei mai pasionați admiratori ai creației mele plastice sunt rudele apropiate, așa că de multe ori cedez cerințelor lor de a-mi prelua pânzele și a-și decora pereții locuinței. Și
TABLOUL MIRCEA MOTRICI, EPOPEEA UNEI PÂNZE de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370347_a_371676]
-
picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a copleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
toate contează, vorbind la modul relativ, dar ele nu contează la modul absolut. Însă există ceva care contează mai mult, decît oricare dintre aceste lucruri. Iubirea, înainte de toate, mai cu seamă cînd se sting sclipirile galbene ale forsiției în pustietatea melancolică a grădinilor prin care te plimbi fără să te întîlnești cu nimeni, împreună-sălășluire cu îngerii lung prilej pentru cuvinte insolite, nebănuite, surprinzătoare. Citește mai mult Multe lucruri contează, însă doar unul în mod absolut. În ochii lumii contează dacă ai
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
Da, toate contează, vorbind la modul relativ,dar ele nu contează la modul absolut. Însă există ceva care contează mai mult, decît oricare dintre aceste lucruri.Iubirea, înainte de toate, mai cu seamă cînd se sting sclipirile galbene ale forsițieiîn pustietatea melancolică a grădinilor prin care te plimbifără să te întîlnești cu nimeni, împreună-sălășluire cu îngeriilung prilej pentru cuvinte insolite, nebănuite, surprinzătoare.... XXX. ÎNSETAREA ABSOLUTULUI DE SINE, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 842 din 21 aprilie 2013. Am trecut
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
ce se va lansa va fi o invitație pentru cititor de a cunoaște opera acestui scriitor complet și complex și fiecare va rămâne uimit de setea și curajul cu care romanciera și poeta pătrunde în abisul fenomenului uman- fiind obsesia melancolica a întregului demers artistic al autoarei de a găsi și ilumină adevărul despre paradoxala și frenetica lumină plină de umbre care este ființă umană. Acest volum este încă o săgeată trasă din inimă Elenei Rodica Lupu care arde de mult
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
Iarna aduce multă căldură în sufletele tuturor! Zăpada cernută din văzduh a troienit drumurile și se așterne peste tot ca o plapumă albă, iar vântul șuieră melodii superbe, unele mai vesele, altele mai triste, uneori se deslușește câte o serenadă melancolică, alteori o fanfaronadă nespus de frumoasă. luna își arată fața luminoasă cu sclipiri de basm, ce se reflectă din zăpada proaspăt ninsă. Regina reușește să domolească vântul și să pună capăt dansului fulgilor dalbi albi. Peste sat se lasă o
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
mal. Peste umărul serii privește des, prelung / În sunetul de scoici portocalii, agoniseala mării / Duce dorul de lună, ascunsă-n ochiul zării,/ după soare-apune, căzând în super-lună, Doar pescărușul singur le spune: noapte bună!” (Agoniseală, p. 21). Uneori toamna este melancolică „respiră aurul gutuilor” iar poetul se întreabă: „Mai găsesc lacul cu vise, tăcut, înmiresmat? De ierburi de leac?/ Doar anotimpul l-am înrămat/ În fauna mută”. (Glasul Deltei) deși toamna este însoțită uneori de vânt și de ploi șuierătoare: „Septembrie
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
Și să se înțeleagă. Reproducem, din finalul Rîpelor galbene, un pasaj mai elocvent decât orice concluzie: „...din nou călare pe Șargu’, izolat la margine de pustă, adîncit în lectură, ceasuri de-a rîndul. Apoi, în amurg, însingurat și captiv aceleiași melancolice nemărginiri, robit aceleiași gravități a stepei fără hotare. Gravitate ce pare mai curînd de ordin metafizic, încît e de mirare că un spațiu cu niște dimensiuni precum acestea a putut să producă și altceva decît vizionari. Imaginea asta fascinantă a
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
și depistez că în continuarea gheretei se mai aflau încă două camera.(...) Tare m-ar fi tentat să arunc o privire sub banca julită, însă privirile tânărului nu mă slăbeau din ochi, așa că de teamă am renunțat. “ Autoarea este o melancolică și elegiacă, dar și o luptătoare, are o percepție acută asupra lumii; erudiția și emoția genuină se combină la Ioana Heidel într-o proporție fericită.Romanul ei nu este cărturăresc ci realist,,nu e pedant ci viu, nu privește “acasă
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370740_a_372069]
-
cu parcările pline. Loc prosper cândva, Galațiul încă își plânge micii afaceriști, suportând cu un stoicism acru prezentul înțesat de gâfâitul mașinilor cu mulți cai putere, fumul greu al combinatului comunist, precum și actualele lui ruine ruginite. Strada Domnească, locul plimbărilor melancolice, s-a transformat în ultimii ani într-o stradă plină de magazine, iar Grădina Publică și-a metamorfozat și ea, încet dar sigur, aleile domoale în spații de circulație dalate, cu felinare noi și bănci cimentuite. Apoi, lași aproape toate
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
o onoare și totodată o bucurie pentru mine să urc pe aceeași scenă, în calitate de amfitrion, cu maestrul Gheorghe Zamfir. Vă invit așadar, mâine , de la ora 19.30 la cinematograful Patria într-o călătorie prin muzică lumii ghidată de un nai melancolic mânuit cu dăruire de cel care a știut să intuiască și să pună pe note sensibilitatea autentică românească.´´ 50 de ani pe scena - O viață de om dăruita muzicii universale, naiului, folclorului românesc, naturii și multor altor pasiuni că scrisul
“ZAMFIR – 50 YEARS ON STAGE”.CALATORIE DE CRACIUN CU GHEORGHE ZAMFIR. de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362560_a_363889]
-
a ales să trăiască în Statele Unite. Acest spectacol începe cu o secvență onirică inspirată din dansurile populare românești, după care trece către o secțiune de dans modern kinetic, inspirat din stilurile anilor 1930 și 1940. Secțiunile următoare constau în solouri melancolice, duete romantice și mișcări frenetice de grup care redau tristețea de care era consumată Iris, dragostea ei pentru natură și sinuciderea eroică într-unul dintre defileurile sale iubite. Între secțiuni și în final, dansatorii realizează un model de mișcare simplu
BETH SOLL – TRIBUTE TO IRIS BARBURA de IGOR MOCANU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362653_a_363982]
-
pe lângă noi, unii mai grăbiți, alții la pas mai domol. Fiecare avea povestea lui, noi o aveam pe a noastră. Și, cum mergeam noi pe drum, Criști fluturându-și haină și aruncându-și picioarele în părți, mama îngândurata și eu melancolica, în fața noastră apăru... tata... - Bună dimineață! salută el instinctiv. - Bună, Alexei! se auzi vocea mamei. Tata ducea în mâini o plasă cu banane. Criști începu să o privească, mai cu subînțeles, deja salivă... - Mă grăbesc, zise tata. Mașenca mă așteaptă
JURNAL DE DUMINICĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362714_a_364043]
-
și erau necesare evitarea un cuvinte triviale chiar pornografice”. Mai mult, consideră “că sexul la vârste de 12 ani este tragedie”, la adolescență se poate defini altfel. Domnul Ioan Profeanu spune că pe mulți dintre noi” mașinizarea societății transformă dragostea melancolică în ceva ce merge înspre satisfactia animală este doar satisfacție împlinită, de moment”. Domnul Ioan Romeo R. amintește că aceste scene erotice la alte popoare “sunt un cult”. Doamna Olimpia Mureșan, care lucrează în astfel de mediu, spune că ce
POETUL IOAN ROMEO ROȘIIANU ȘI ROMANCIERUL MIHAI GANEA, PREZENȚI LA ȘEDINȚA LIGII SCRIITORILOR I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370111_a_371440]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > "ANNE MARIE BEJLIU - CONVERSAȚII PATETICE, MELANCOLICE, LUCIDE DESPRE VEACUL TRĂIT" - AUTOR: DOAMNA ANGELA MAMIER NACHE (PREZENTAREA VOLUMULUI "CANDELA EPISTOLEI - EPISTOLE ELEGIACE") Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1542 din 22 martie 2015 Toate Articolele Autorului detalii imagine: Arpad Racz Fereastra spre cerul înstelat/ Fenster
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
între greu și acceptabil, între fericiri și nefericiri tragice, între șoaptele eterne și trecătoare ale unei voci copleșitoare, un tsunami de simțiri caleidoscopice elevate. Angela Nache Mamier - autor franco-român (Frontignan-France), 19 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Anne Marie Bejliu - Conversații patetice, melancolice, lucide despre veacul trăit - autor: Doamna Angela Mamier Nache (prezentarea volumului Candela epistolei - epistole elegiace ) / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1542, Anul V, 22 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
că ai ieșit de la Sfânta Liturghie, din acel loc de unde poeziile sale își trag seva. (ELENA BUICĂ, Toronto, Canada); *** Frumoasă carte și amețitoare printre fumurile gândurilor și frământărilor tale interioare. Cursul lin al stofei mă duce cu gândul la melodia melancolică a psalmilor pe care îi auzeam în copilărie la biserica din Câmpeni-Deal. Dar, poezia ta transcede lamentația psalmică și se înalță pe coloane de curcubeu, sprijinind cerul îndoielii, pe care orice om îl are... Dincolo de aserțiunea cuvintelor, poezia ta e
RUGĂ ALE SCRIITORULUI ADJUDEAN GHEORGHE A. STROIA, TRADUSE ÎN LIMBILE FRANCEZĂ, ITALIANĂ , ENGLEZĂ ȘI ALBANEZĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352860_a_354189]
-
-ți pot arăta pe viu ce a ajuns astăzi flotila ta de coji de nuci. Roșie ca un rac fiert, dar ferită de întunericul care de multicel se lăsase, Anica se depărtă puțin de el ca să n-o trădeze fierbințeala. Melancolic, cu gândurile prin diferite cotloane ale aducerilor aminte plăcute se aventură și ea în idilă cu prosteasca întrebare: - Chiar vrei să ieși cu mine la oraș? N-o să râdă trecătorii de noi? - „Păi o să te încalți și tu! Sper cel
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
mulți și sănătoși. Nu pun gura pe băutură, să nu fac copii handicapați, spuse Vali . Aceasta este marele meu vis. Căci bani am destui! “Dacă părinții săi sunt oamenii cu bani și își poate cumpăra tot ce-și dorește”, gândi melancolic Nicky. Visul lui Nicky, pentru că-i plăceau mașinile, era să termine facultatea de “Autovehicule rutiere”, unde era student. Dorea să lucreze cu șoferii, să le fie șef. Îl atrăgea la nebunie vulgaritatea acestora. I-ar fi plăcut să se comporte
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
până la bătrânețe. Toți ceilalți când nu sunt născuți morți, ca majoritatea oamenilor, mor înainte de vreme. Sunt atât de rari oamenii entuziaști!”, acest sentiment închizând drumul spre moarte. Cioran considera entuziasmul o revărsare a iubirii dezinteresate, spre deosebire de grație cu farmecul ei melancolic inexistent în entuziasm. Renunțarea „conține mult orgoliu și suferință.[...] Prefer să mor de foc interior decât de vidul și resemnarea înțeleptului, la care aceasta răsare dintr-un gol lăuntric”. Lumea i se pare irațională și întrucât este infinită, nu-i
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
părere de rău și ești atât de înmiresmată că întind brațele către tine și te respir însetat până în adâncul ființei mele cu toate stelele de rubine, beat acum ești tot universul din afara mea și universul meu interior de începutul lumii melancolic urlu de dor și văd atât de limpede că aceasta este adevărata imagine a ființei mele, plângând amarnic, hohotitor . ATÂT DE MULTE TE IUBEAM Oh, iubito, Atât de mult te iubeam Mâinile mele doreau însetate să te mângâie Încât au
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]