4,697 matches
-
Nicolae Coan La Editura „Vremea” a apărut, spre sfârșitul anului trecut, o culegere de versuri și aforisme, Melancolie, din opera poetului german Gottfried Benn. Mircea Barnaure (medic de profesie, locuiește în Germania, este membru al Asociației Scriitorilor Germani) a tradus versurile și a făcut ilustrațiile, iar Ioana Orleanu (autoare ea însăși, membră a aceleiași asociații) este traducătoarea aforismelor
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
balansul între haz și seriozitate, id est între vidul ironiei și plinul lirismului ca atare. Parodistul a izbutit a fi galant-frivol lîngă Arghezi (De-abia veniseși), a efectua o dibace volută ermetică pe lîngă Ion Barbu (Grup), a întrupa o melancolie solemnă lîngă B. Fundoianu (Pastel), a sta cot la cot cu avangarda practicată de Ilarie Voronca (7), a fi acidulat alături de Nichita Stănescu (Poem, Autoportret), a realiza un umor așa zicînd la pătrat, pe spezele umorului lui Emil Brumaru (Numărătoare
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
dialectul toscan ca limbă literară (cum va face și Creangă din graiul moldovenesc), înclină spre caricatura veselă, care biciuiește (!!) nobilimea, târgoveții și călugării, dar și moravurile vremii, spre gluma corozivă, licențioasă, impudică din Decameronul (scris între 1348-1353), dar și spre melancolia rememorării; este primul modern care l-a citit pe Homer în original și a încercat o traducere a Iliadei în limba latină, dar și primul care scrie despre nestatornicia omenească și nenorocirile bărbaților iluștri 8, povestiri batjocoritoare, violente în limbaj
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
de el însuși, cel de odinioară, acel Bruno îndepărtat pe care-l deslușea uneori prin teritoriul cețos al celor treizeci de ani care trecuseră de atunci; teritoriu îmbogățit și devastat de dragoste, deziluzii și moarte. Și-l imagina, copleșit de melancolie, în parcul acela de demult, cu lumina crepusculară zăbovind peste statuile banale, peste gânditorii lei de bronz, peste aleile acoperite de frunze moarte cu gingășie. Era ceasul acela când prinde să se audă câte un zvon, când zgomotele puternice încep
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
știu că nu-ți place deloc tot ce-ți spun, dar lasă-mă să termin. Cred că femeile trebuie să te găsească atrăgător, în ciuda a ceea ce crezi tu despre tine. Da, sigur, și expresia ta. Un amestec de puritate, de melancolie și de senzualitate reprimată. Și în plus... o clipă... O neliniște în ochi, sub fruntea asta ce pare un balcon ieșind în afară. Dar nu știu dacă de fapt asta e ce-mi place la tine. Cred că-i altceva
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
de care are nevoie, ca s-o scoată din el și s-o dea omenirii. Sutele și sutele de poezii adunate de dumneavoastră demonstrează acest lucru. Aceștia sunt eroii care justifică nevoia de altceva decât război și pace, altceva decât melancolia timpului pierdut. Iar eu, cititor anonim, caut în carte destinul care să mă îndreptățească să trăiesc la nivelul unui ideal maxim. Dacă îl găsesc în eroul de ficțiune, e foarte bine! Și avem, cu adevarat, multi asemenea eroi! Dar sunt
Ștefan J. Fay și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6274_a_7599]
-
autenticistă ce cîștigă teren („Luxul de a scrie frumos se plătește cu viața. Mult prea scump”, citim într-una din ultimele însemnări). De fapt, Fănuș Neagu se luptă nu doar cu chinurile bolii și ale scrisului, ci și cu o melancolie grea, pe care caută s-o conjure prin imaginație - singura „beție” accesibilă, după ce vinul i-a fost interzis de medici. Treptat, pe măsură ce momentele de respiro ale suferinței fizice se împuținează, jurnalul devine tot mai laconic, fără a-și pierde totuși
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
introspecție cum o anunță titlul, ci mai degrabă un solo nostalgic al unui muzician care și-a ratat momentul, căzut în disgrația timpului său, călătorind de la Manhattan la Chicago pentru ca să aibă de unde veni. Comedia este oprită în loc de un fel de melancolie care îi conferă adâncime asemeni unei camere de rezonanță pentru un sunet stingher. Ceva din sentimentul de a te lăsa la voia întâmplării din romanul lui Jack Kerouac plutește în aer, dar fără acel entuziasm total care marca dragostea de
Cannes 2013 – portret festivalier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3561_a_4886]
-
direcționează după legi știute numai de El. Opera lui Vasile Lovinescu este o asemenea constantă trimitere spre lumea de dincolo fără să știe cum va fi „prelucrată” raza minții sale. Oriunde îi deschizi cărțile simți acest zbucium înălțător, nemulțumirea și melancolia unei ființe care vrea să fie liberă și pentru aceasta nu face decât să se gândească și să se roage. Unora li se poate părea puțin. De fapt, este imens. Nu cei care fac războaie și revoluții sunt liberi, ci
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
cade în legile pe care le ignorase o viață, Pantazi se aruncă sub roțile metroului, iar Pirgu renunță la frenezia donquijotescă înainte de a porni propriu-zis într-o aventură a cunoașterii. Realismul mâlos nu lasă crailor indeciși nicio șansă de vindecare: melancolia devoră destinele, odată ce și-au acceptat o filiație - fie ea și livrescă, laolaltă cu „vocația genială a eșecului”. Prins în „circuitul malign” al Dianei, numai doctorul Ștefănescu, un crai fără tovarăși, pare că scapă de letargia viciului. „Despărțirile de lume
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
ori la Balcic, odată cu Cezar Petrescu. Apoi n-am mai fost câțiva ani. Ultima oară am fost în 1937. M-am dus la cafeneaua bătrânului turc. Murise, arborele cu ramuri ocrotitoare de arșița soarelui fusese tăiat. Am încercat o negrăită melancolie. Mă consolează tabloul lui Theodorescu-Sion. Adesea mă gândesc la întoarcere cu o oarecare temere: transformările ce s-au făcut nu vor fi lăsat oare foarte puțin din ce făcea farmecul orașelor noastre printr-o modernizare rapidă? Am văzut în fotografii
Noi contribuții despre epistolograful Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6340_a_7665]
-
dezintegrarea, refac fișa medicală și explică simptomele în contextul personalității unice eminesciene: labilitatea, cu reversul pozitiv al plasticității; originalitatea, ca ieșire din comun, ca valoare, așadar; dromomania, ca formă a deschiderii ființei; maniac înseamnă și consecvent și coerent, depresia e melancolie, iar psihoza indică natura spirituală a bolii. Dezagregarea logicii poetului, formulă pe care o preferă „nebuniei”, e, crede T.C., urmarea propensiunii spre totalitate, a forțării marginilor: „Armonia eminesciană [...] a fost și o încercare sistematică de prevenție, de oprire a dezagregării
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
o priveam, când aveam impresia că nu mă vede. Era, atunci, o femeie trecută de patruzeci și cinci de ani, cu ochi mari expresivi, inteligenți și vioi, dar uneori, ca În acele momente În care privea cerul Înstelat, plini de melancolie și chiar de o anumită tristețe. — Trebuie să-ți aranjăm undeva să stai peste noapte, mi-a spus, vrând să plece. — Vă mulțumesc, doamnă, dar am unde să stau. Merg pe șantier. Este la doi kilometri de aici. Sunt locuri
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
rugăciune lirică, de dialog continuu cu Divinitatea și de celebrare ritualică a ei. Nu avem de-a face cu un lirism „vetust” sau „anacronic”, inaderent la actualitate, ci cu o permanentă actualizare a „vechiului” în interiorul unei meditații foarte personale despre melancolia trecerii. Discursul poetic elegiac, de o elevație impecabil strunită a dicțiunii, aparține unui autor îmbibat de cultură; subtilitatea reflecției și complexitatea viziunii nu exclud nici autenticitatea, nici intensitatea, chiar patosul disperat al vibrației subiective, de-a dreptul paroxistice la final
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
anacronic, corespundea atunci așteptărilor publicului”. Într-o poezie cum este cea intitulată Pe deal, „evocarea peisajului rural nu mai e doar o feerie bucolică, așa ca în primele idile și balade, ci consecința reveriilor unui citadin nostalgic. Accentul cade pe melancolie”. Tot așa, în poezia În miezul verii, „atmosfera are o neașteptată tușă metafizică”. Lumea lui Coșbuc, o descoperă Petru Poantă acum, ca fiind „plină de mișcare și culoare, deopotrivă veselă și dramatică”, glisând pe o scală a reprezentărilor metaforice „de la
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
doua proză, Însemnările unui turist, în care un personaj-narator este, aproape singur, „turist în luna lui noiembrie” într-o stațiune autohtonă. Aici apare și sintagma „turiștii toamnei”, și ea aduce cu sine o întreagă atmosferă învăluitoare și melancolică: „O anumită melancolie, asemeni unei delicate emanații de aburi, se simțea peste tot. Dimineața, rotocoalele de ceață pluteau aproape magic peste râu. Cele mai înalte stânci se învăluiau temporar în somptuoase mantii de nori. Turiștii toamnei erau oarecum diferiți de cei ai lunilor
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
peste râu. Cele mai înalte stânci se învăluiau temporar în somptuoase mantii de nori. Turiștii toamnei erau oarecum diferiți de cei ai lunilor de vară fierbinți”. De fapt, scriitura poetică, metaforică (cu unele accente fantastice), notele meteorologic-peisagiste și o anumită melancolie de fond (a emigrantului, a turistului, a toamnei), având ca laitmotiv trecerea timpului reprezintă sunetul specific al prozei lui Mircea Pora. În siajul unui Radu Petrescu și, mai recent, al lui Alexandru Vlad (scriitor din aceeași generație, optzecistă, autorul romanului
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
mărunți, dornici de a trece neobservați” -, alături de notații ale propriilor stări de spirit, dominate de declinul regimului și iminența emigrației sunt înfățișate într-o gamă de tonalități ce variază de la subtilitate și ironia calmă, lipsită de nervozitate, la poezia amară, melancolie și depresie. Nu lipsește nici spaima ca sentiment tipic în comunism, surdă sau paroxistică, în lumina căreia lucrurile apar supradimensionate, „Congresul” (comunist) ori „pașaportul” devenind, de pildă, un soi de ființe fantastice, în formulări de genul: „Congresul umblă prin țară
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
ca un scenariu de film, pasul spre ecranizare nu ar trebui să fie unul dificil, și totuși, se pare că Luhrmann nu a găsit acel inefabil coctail al romanelor lui Fitzgerald care face să strălucească în mijlocul splendorii soarele negru al melancoliei. Dacă The Great Gatsby a generat și câteva căscaturi deloc discrete ale criticilor obișnuiți ai croazetei, în schimb, se pare că filmul fraților Coen, Inside Llewyn Davis, cu Justin Timberlake într-un rol secundar, dar nu și muzica lui, smulge
Cannes 2013 – marile speranțe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3607_a_4932]
-
volum apărut dintr-o lungă serie: 1. Memoriile mandarinului valah (2000), 2. Reeducarea de la Aiud (2000), 3. Helvetizarea României (2001), 4. Garda de fier (2001), 5. Crugul mandarinului (2002), 6. Călugărul alb (2003), 7. Turnul de ivoriu (2004), 8. Soarele melancoliei (2005), 9. Noaptea Valahiei (2006). El are un conținut compozit, alături de puținele pagini de jurnal intim și de memorialistică, adăugându-se numeroase eseuri, ca cele despre Tolstoi și Bălcescu, însemnări pe diverse teme, despre teatru și cinematografie, reflecții de moralist
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
discrepanța dintre precaritatea ființei și expresia culturală la care a ajuns. Omenește Wagner e un pigmeu, cultural e un uriaș, din prăpastia celor două laturi născîndu-se bizareria creatorului. Sub unghi patologic, Wagner e un bolnav cronic: mereu constipat, suferind de melancolie, insomniac cu căderi depresive și cu frecvente accese de plîns, chinuit de neputința de a lucra mai mult de două ore pe zi, din cauza oboselii ce-l doboară repede. Un anxios trăind cu certitudinea că după vîrsta de 40 de
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
mare diversitate. Divers și din punct de vedere tematic, volumul rămâne totuși perfect unitar, convergența poemelor fiind dată de viziunea retrospectivă a poetei, care se fixează cu obstinație asupra trecutului, propune promenade nostalgice prin muzeul memoriei și lecții vaporoase de melancolie. Amintirea are - în poemele Mioarei Cremene - ceva din puterea de fascinație a apei „ofelizate”, astfel că orice imersiune în elementul acvatic e sinonimă aici, ca și actul poetic, cu tentativa - mereu eșuată - de a reanima fantasmele șterse ale trecutului, care
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
i-a permis, fie autoarei, fie traducătoarei - întâmplător una și aceeași persoană - să-și precizeze idei și sentimente poetice, într-o relație vie cu limba maternă ori cea de adopțiune”. Poeta operează acum retrospecții peste care planează un aer de melancolie, redescoperind în subteranele unei memorii traumatizate de angoasa distanțelor câteva din figurile emblematice ale vechiului București. Alteori Mioara Cremene explorează profunzimile memoriei colective, redescoperind resursele poeziei ritualice, așa cum se întâmplă în Șoapte și strigăte, Balada unui meșter zidar și a
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
în cealaltă avem un personaj, literat, atras în maelstromul gazetăriei politice. Numai că dacă la Rebreanu subiectul are evoluție epică (Pahonțu urcând toate treptele ierarhice și prăbușindu- se, reparator, la final), aici, în Artemis..., tentația arivismului social lasă locul unei melancolii mai degrabă lirice. Protagonistul (care dă și numele romanului) e un tânăr poet de azi (adică de la finele anilor 2000) pe care succesul de critică îl aduce în vizorul unui important lider al opoziției. Creativitatea lui merită exploatată electoral. Ar
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
cu picioarele pe pămînt. Foarte autentică e, de asemenea, nota de misoginism frustrat a scriitorului, soțului și tată lui ratat, cu țîșnirile sale de vulgaritate inocentă; la fel - exasperarea neputincioasă împotriva distrugerilor comuniste și a neantului postcomunist, iar atmosfera de melancolie neagră, apăsătoare, ce se întinde ca un blestem, constituie principala reușită a unui roman ce putea deveni o carte extraordinară. N-a fost să fie. De ce nu reușește Dan Stanca să dea un roman pe măsura potențialului său, nici măcar la
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]