1,164 matches
-
el versuri, ba a și publicat o poezie în „Ateneul literar”3) n-a avut intuiția a ceea ce reprezenta Bacovia. Recent, citind Soarele melancoliei de Petre Pandrea, am dat peste dovada opacității lui. Se află într-o scrisoare pe care memorialistul i-o trimite altui memorialist, M. Sevastos: „Am tot așteptat să revin în București și să vă mulțumesc din inimă pentru frumoasa Dv. carte cu Amintiri de la «V[iața] R[omînească]». M-am «înzăpezit» pe-aici, printre brădet (stătea la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
publicat o poezie în „Ateneul literar”3) n-a avut intuiția a ceea ce reprezenta Bacovia. Recent, citind Soarele melancoliei de Petre Pandrea, am dat peste dovada opacității lui. Se află într-o scrisoare pe care memorialistul i-o trimite altui memorialist, M. Sevastos: „Am tot așteptat să revin în București și să vă mulțumesc din inimă pentru frumoasa Dv. carte cu Amintiri de la «V[iața] R[omînească]». M-am «înzăpezit» pe-aici, printre brădet (stătea la Poiana Țapului - n. m.), stîncării
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rar, așa ceva. înainte de 1886, Bacăul, „o comună urbană” cu „peste 11 mii de suflete”, n-avea decît o „sahana” („zalhana”), de mărimea unui „șopron”, a unei „șandramale”, amplasată pe malul Bistriței, în care „se tăiau vitele cornute și mieii”.5) Memorialistul citat precizează că, în lipsa unui serviciu veterinar, vitele pentru tăiere erau aduse întîi la primărie. „Acolo, un om al primăriei sau altul tocmit pentru aceasta, înroșea în foc un fier în formă de literă și-l punea pe coapsa vitei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
facultate că uit instantaneu”4) Afirmația pare un joc de-a uitarea. în numele ei poți escamota anumite lucruri, poți fi vag în altele. De altminteri, fapt curios, își aduce aminte că uită, tocmai atunci cînd i se cere să devină memorialist! Spre deosebire de autorul Florilor de mucigai, Bacovia nu posedă o asemenea „facultate”: se străduiește să uite, dar nu reușeste pe deplin. Cel ce uită e mai liber, mai dezinvolt, mai decis. El însă e prizonierul propriului trecut, al unui labirint din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cum mor scriitorii, îndeosebi poeții, ce fac, ce gînduri îi încearcă înaintea clipei finale. Jean Moréas, unul din principalii militanți ai simbolismului, își calma durerile, citind pe Sainte-Beuve. La fel Tristan Corbière. Vlahuță al nostru s-a consolat - scrie un memorialist - cu versuri din Dante. „Cu judecata limpede, cu vocea adîncă (...) și-a exprimat dorința ca manuscrisele nepublicate să fie arse. Lucrător cinstit și minuțios, n-a vrut să lase posterității decît opere desăvîrșite”. Surprinzător, ceva ce seamănă cu vorba lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
le separăm și chiar să le opunem una alteia. Considerăm, nu doar de ieri de alaltăieri, că a simți și a gîndi sînt lucruri total diferite. La începutul secolului trecut se făcea mare tapaj pe seama senzitivității în detrimentul gîndirii. Gheorghe Panu, memorialistul Junimii, care a fost și critic literar, nu numai un temutziarist politic, a încercat să corecteze această exagerare, moderînd raporturile dintre cei doi termeni. El spunea destul de apăsat: „Poeții trebuie să fie gînditori ca și orice alți scriitori. Un poet
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
romanelor în jurnalism nu era nouă, și înainte de 1890 au existat exemple precum încercările lui Lafcadio Hearn de portretizare a vieții afro-americanilor în zona inundabilă din Cincinatti, scrierile lui Mark Twain, Life on the Mississippi și Innocents Abroad 36, și memorialistul de călătorii Charles Dudley Warner, un autor astăzi în cea mai mare parte uitat care a scris împreună cu Mark Twain The Gilded Age37. Printre precursorii și mai timpurii se numără Henry David Thoreau cu schițele sale Cape Cod, dintre care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și orașe din România (1904), Sate și preoți din Ardeal (1902), Sate și mănăstiri din România (1905), Călători, ambasadori și misionari În țerile noastre și asupra țerilor noastre (1899), Istoria comerțului românesc; Istoria românilor, etc. - Constantin C. Giurescu (1901-1977), istoric, memorialist, profesor universitar și academician, animat de o fierbinte dragoste față de neamul românesc, a inclus În opera sa diferite aspecte și momente aferente Carpaților Meridionali. Amintim doar câteva: Istoria românilor, Istoria pădurii românești din cele mai vechi timpuri până În prezent etc.
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
este Înmormîntat marele Învățat și iluminist român Gheorghe Lazăr (1779-1823); Gura RÎului - sa născut istoricul Aurel Decei (1905-1976); Rășinari - Ilarie Mitrea (1842-1904) medic și naturalist și Eugen Brote (1850-1912) economist și om politic; RÎul Sadului - Sava Popovici Săvoiu (1878-1906), pictor memorialist și Victor Iliu (1912-1968) cineast și ziarist; Sadu - s-a născut Ioan Inochentie Miku Klein (1692-1768) promotorul luptei politice a românilor din Transilvania, Samuil Micu (1745-1815) unul din corifeii Școlii Ardelene, Ioan Piuariu - Molnar (1779-1815) iluminist și medic român; Săliște
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
Strejii, Curmătura Marin, Ancar și Casa de Piatră, Gaudeamus, Bufnița, Miorița; - Cabane: Robert și Păltiniș. RÎUL SADULUI. - hidrocentrala Sadu V; - lac de acumulare; - arhitectură populară: case de lemn foarte frumoase; - aici s-a născut Sava Popovia Savoiu (1878-1906) - pictor și memorialist și Victor Iliu (1912-1968) - cineast și ziarist; - cabanele GÎtul Berbecului pe malul lacului și Valea Sadului. SADU. - prima hidrocentrală din România ce produce curent electric pentru Sibiu (1896) Sadu I care funcționează și astăzi; - hidrocentrale noi: Sadu II (1907); - trei
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
ridică la o semnificație colectivă: "C'est que la Parisienne, en ce temps-là, éveille leș désirs du monde entier. On l'invente dans leș steppes du Grand-Nord autant que dans leș désirs d'Afrique" [ibidem, p.5]. Scriitorii, cronicarii, ziariștii, memorialiștii și artiștii pun în valoare această imagine, mitul colectiv constituindu-se și prin literatura. Nu orice personaj se poate transforma în mit; pentru a accede la acest statut, el trebuie să satisfacă anumite condiții: să exprime sistemul de reprezentare al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
deosebit de dezvoltată în Franța. Spre deosebire, de exemplu, de Statele Unite, care se recunosc în simbolurile masculine: faimosul vultur, Unchiul Șam etc. Doar statuia Libertății din New-York are figură feminină, dar tocmai pentru că vine din Franța. 82 Lucrările istoricilor, demografilor, sociologilor, memorialiștilor, scriitorilor atrag atenția asupra faptului că parizienii propriu-ziși sunt mult mai puțini decât locuitorii Parisului care se vreau parizieni. "Paris est composé d'une multitude de provinciaux et d'étrangers, sous lesquels disparaît le vrai Parisien (...). Naître à Paris, c
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Turku și din baladele românești Fata de birău din zona Transilvaniei sau Blăstămul 174. A treia scriere este dedicată centenarului Veikko Antero Koskenniemi, aniversat în 1985, ocazie cu care Ion Stăvăruș scrie câteva rânduri despre poetul, criticul, istoricul literar, eseistul, memorialistul, conducătorul de periodice culturale și profesorul de literatură, rector al Universității din Turku și, nu în ultimul rând, membru al Academiei Finlandeze. Koskenniemi este considerat drept o personalitate influentă a literaturii și culturii finlandeze. Opera acestuia este una vastă, cuprinzând
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
în "Columna", nr. 1, mai 1982, p. 17. Lindgren, Lauri, Iorgu Iordan - 95, în "Columna", nr. 3, nov. 1983, p. 15. Lindgren, Lauri, Un corp de oaste românească în Finlanda, în "Columna", nr. 4, octombrie 1984, p. 5. Lindgren, Lauri, Memorialiști finlandezi despre războiul din 1877-1878, în "Columna", nr. 6, nov. 1985, p. 14. Lindgren, Lauri, Obiective turistice deosebite în România, în "Columna", nr. 8, mai 1995, p. 16. Lindgren, Lauri, Obiective turistice deosebite în România 2. Budeasa, în "Columna", nr.
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Ghiuș, Andrei Scrima care în 1957 datorită și sprijinului primit de la patriarhul Iustinian Marina plecând în străinătate a scăpat de pușcărie, la care grup se adaugă, firește, și Vasile Voiculescu. Care a fost contribuția poetului la activitatea grupului „Rugul Aprins” memorialiștii nu și-au putut spune cuvântul pe deplin. După cum susține Valeriu Anania se pare că singura sa activitate a fost rugăciunea, inițierea sa isihastă, poeziile cu aceste teme. Câștig după care alergase încă de prin 1939, când a pornit pe
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
drept consecință (una dintre ele) deturnarea atenției de la imperativul firesc al citirii și recitirii operei, ceea ce confirmă predicția despre propria posteritate: „Toate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.” După ce ziariștii, memorialiștii, societățile culturale și, în bună măsură, școala au dat contur mitului Eminescu (începând cu anii declinului său intelectual și imediat după moarte), receptarea operei publicate a căzut adesea sub palierul mediu al lecturii, din cauza „marșării” pe accidentul biografic 100 și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ajuns! După ce am propus manuscrisul pentru tipar (mi-l recomandase un prieten din vremuri grele al profesorului Constantinescu - neuitatul 160 Gheorghe Cahu), a urmat obligatoriul stagiu de zăcere (aproape un an) pe masa șefului Editurii Junimea (Andi Andrieș), pentru „verificări”. Memorialistul fusese director al Conservatorului din Iași în timpul Regatului; reușise să înființeze Filarmonica pe vremea regimului Antonescu, ba chiar îi solicitase „direct și personal” bani pentru bugetul instituției. În plus, în text ca și în iconografia anexată, puteau să apară (Doamne ferește
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
evocări intitulate Umbre, își scria „opera” de colportaj „memorialistic” împrumutând informații de peste tot (inclusiv din scrieri inedite, fără autorizația autorilor!). Pe mine nu m-a mirat, deoarece aflasem cu mai mulți ani în urmă (de la doctorul Semproniu Vasilescu) că viitorul „memorialist” fusese exmatriculat pentru furt (!) din Liceul Internat - Iași și din toate liceele din țară. Acum, ca scriitor, „exersa” în continuare... În scurt timp, Radu T. Constantinescu a decedat, înainte de a vedea jalnica apariție editorială a memoriilor sale, ducând cu sine
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
toate liceele din țară. Acum, ca scriitor, „exersa” în continuare... În scurt timp, Radu T. Constantinescu a decedat, înainte de a vedea jalnica apariție editorială a memoriilor sale, ducând cu sine și bănuiala că aș fi transmis textul său inedit regretabilului „memorialist” Aurel Leon. Despre colportajul „memorialistic” al tuturor bârfelor puse pe seama unor personalități culturale ieșene mă exprimasem și public în acea perioadă, drept care „directorul onorific” (!) al ziarului Monitorul de Iași (același Aurel Leon) m-a încondeiat în câteva rânduri. Apăsat ani
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
drept consecință (una dintre ele) deturnarea atenției de la imperativul firesc al citirii și recitirii operei, ceea ce confirmă predicția despre propria posteritate: „Toate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.” După ce ziariștii, memorialiștii, societățile culturale și, în bună măsură, școala au dat contur mitului Eminescu (începând cu anii declinului său intelectual și imediat după moarte), receptarea operei publicate a căzut adesea sub palierul mediu al lecturii, din cauza „marșării” pe accidentul biografic 100 și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ajuns! După ce am propus manuscrisul pentru tipar (mi-l recomandase un prieten din vremuri grele al profesorului Constantinescu - neuitatul 160 Gheorghe Cahu), a urmat obligatoriul stagiu de zăcere (aproape un an) pe masa șefului Editurii Junimea (Andi Andrieș), pentru „verificări”. Memorialistul fusese director al Conservatorului din Iași în timpul Regatului; reușise să înființeze Filarmonica pe vremea regimului Antonescu, ba chiar îi solicitase „direct și personal” bani pentru bugetul instituției. În plus, în text ca și în iconografia anexată, puteau să apară (Doamne ferește
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
evocări intitulate Umbre, își scria „opera” de colportaj „memorialistic” împrumutând informații de peste tot (inclusiv din scrieri inedite, fără autorizația autorilor!). Pe mine nu m-a mirat, deoarece aflasem cu mai mulți ani în urmă (de la doctorul Semproniu Vasilescu) că viitorul „memorialist” fusese exmatriculat pentru furt (!) din Liceul Internat - Iași și din toate liceele din țară. Acum, ca scriitor, „exersa” în continuare... În scurt timp, Radu T. Constantinescu a decedat, înainte de a vedea jalnica apariție editorială a memoriilor sale, ducând cu sine
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
toate liceele din țară. Acum, ca scriitor, „exersa” în continuare... În scurt timp, Radu T. Constantinescu a decedat, înainte de a vedea jalnica apariție editorială a memoriilor sale, ducând cu sine și bănuiala că aș fi transmis textul său inedit regretabilului „memorialist” Aurel Leon. Despre colportajul „memorialistic” al tuturor bârfelor puse pe seama unor personalități culturale ieșene mă exprimasem și public în acea perioadă, drept care „directorul onorific” (!) al ziarului Monitorul de Iași (același Aurel Leon) m-a încondeiat în câteva rânduri. Apăsat ani
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
icoane, a fost o mizerie politică distrugătoare pentru imaginea României! <resume> REZUMAT O activitate de excepție pe tărâmul publicisticii, rezultate, de asemenea uimitoare, la braț cu norocul, curajul, știința de a fi util și comunicativ... ar fi observația pentru omul, memorialistul, reporterul rămas deja în Istoria jurnalismului românesc. Ținând cont de intervievarea celor mai înalte personalități din stat, fragmentele selectate, împrejurările, semnificațiile care se păstrează toate acestea conferă volumului de față și calitatea de DOCUMENT ISTORIC, pe lângă aceea de lectură interesantă
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
aș fi făcut și până acum unele incursiuni înspre momentele autobiografice cu adevărat importante, însă ele au fost mai degrabă excepția de la regulă decât regula însăși. Un critic literar e dator să fie cât poate de impersonal, lăsând creatorilor și memorialiștilor apele teritoriale ale amintirii. Acum, în fine, rezerva cuminte, abținerea de la genul și tonul confesiv se văd răsplătite printr-o nouă și consistentă posibilitate de a vorbi mai pe larg despre mine. Dar de ce să vorbesc despre mine și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]