1,167 matches
-
a cunoscut direct pe Creangă, ci l-a văzut odată - va relata în 1934 - „la o adunare de dascăli, gras, gros, roșu, stângaci și șiret, spunând atâta cât să îndreptățească un vot de pentru contra” (nimic nou comparativ cu alți memorialiști), iar mai târziu la înmormântare, unde Creangă mort arăta „ca viu, rumăn la față, liniștit, cu trăsăturile înnobilate, în sicriul înconjurat de câțiva prieteni”.3 Creangă a avut puțini denigratori: un I. P. Florantin, care îi atacase pe nedrept abecedarul, în
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
ca mărturie umană, cât și ca obiect de cunoaștere și analiză, câtă vreme autorul nu a beneficiat de o atenție sau o prezentare mai largă în timpul vieții. Acest corpus de trăsături și contururi va stimula totuși puterea de sugestie a memorialiștilor și biografilor ulteriori, interesați să fixeze mai bine, mai veridic, identitatea biografică a autorului Amintirilor, fie și prin repetarea unor detalii, care nu fac decât să confirme impregnația unui adevăr sau altul în percepția contemporanilor. Nu puține dintre aceste păreri
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
Constantin Țoiu Îmi șterg bine penița de relele strânse în vârful ei ca niște scame... O mai trec o dată prin păr ca pletoșii grămătici de altădată,... - cum zice în Cum se scrie memorialistul nostru viu și otrăvit cu penița lui veșnic muiată în zeamă de viespi... - grămaticii ceia dugoși care își ștergeau peanele în pletele lor sure și slinoase de se lua cerneala pă deștele vizirului ori imbrohorului dă striga sictir!... grămaticii răi
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
A. Jdanov, tartorul stalinist al ideologiei sovietice, care condamna satira, ca să se "lase păgubaș". Altele vor fi preocupările lui, cum se va vedea, conturate încă din adolescență și dezaprobate mereu cu asprime de tatăl său, negustor cerealist în mahalaua Oborului. Memorialistul, căci cartea lui Niculae Gheran este, în primul rând, una evocatoare, construită pe baza multor fapte și chiar acte autentice, concurând cu istoria, are, în același timp, condei de prozator, povestind cu vervă, pe anumite porțiuni, înscenându-și epic biografia
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
în plină eflorescență economică între cele două războaie. Tipologia, precum și numele, de obicei, cu rezonanțe simbolice, al personajelor trimit nu o dată la Groapa lui Eugen Barbu, care imortalizase, cum se știe, o altă mahala, pe aceea a Cuțaridei. Mai întâi, memorialistul ne înfățișează topografia cartierului, cu străzi, purtând în genere nume de bresle: Făinari (unde se născuse autorul), Birjari, Precupeții Vechi, Mașina de pâine. Printre prăvăliile de tot felul se detașau mai cu seamă cârciumele, aflate "la tot pasul", cu grătare
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
ceva mai răsărită, a lui Moise, era frecventată și de Păstorel Teodoreanu. Clienții se desfătau cu romanțele și cântecele de pahar ale unor soliști faimoși, precum Jean Moscopol, Cristian Vasile, Titi Botez. Spațiul acesta mărginaș din buza Oborului, îi apare memorialistului, prea arareori sentimental, ca "marea curte a copilăriei sale", unde forfoteau "bagabonții", florăresele, "hoții de buzunare, ghicitorile, "damele" și unde, aveau loc nunți ca pe vremuri. La ziuă, se juca farsa cu "rachiul roșu" prin udarea din belșug a unei
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
subțire că se rupe la spălat". O altă replică, specific evreiască: "A murit răposatul? Să fie sănătos; rămâne de recuperat nevasta de la el, dacă-i în putere și ține la tăvăleală". De asemeni întru totul memorabile sunt portretele indirect al memorialistului și al tatălui său, cu nume circumstanțial schimbat: Gheorghe Ionescu. Acesta e o întrupare a cinstei ireproșabile, a meritocrației. Prin muncă acerbă și corectitudine, se ridicase din pătura țărănească cea mai dizgrațiată: "Mai sărac decât mine nu știu să fi
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
comunistă, ajuns "revoluționar", fiul i se pare că nu-l va putea continua, situându-se la polul opus, al muncii oneste. în înțelepciunea lui, îi reproșează cu severitate, în cuvinte fruste, rătăcirea juvenilă, desenând un portret nu prea măgulitor, al memorialistului la tinerețe: "Ascultă, căcăciosule, neam de neamul nostru n-a făcut politică. Te-ai găsit tu, neisprăvitule, să schimbi lumea... Schimbi pe dracu. |știa vin și pleacă; astăzi sunt și mâine nu. Mereu vin alții. Lasă-i să joace, nu
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
ca chipeșul și paradoxalul Moțu să fi existat în realitate, însă evoluția lui așa de rapidă între extreme, supraîncărcarea cu atâtea calități contradictorii îl fac, așa cred aproape neverosimil, chiar și ca produs exclusiv al purei fabulații. Ca și alți memorialiști, Niculae Gheran depune mărturii prețioase despre anii din preajma și din timpul Războiului al Doilea mondial și imediat după aceea. Unele sunt strict istorice, relatând fapte și evenimente în genere cunoscute: evadarea din lagăr a lui Gh. Gheorghiu-Dej și a lui
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
va săpa la sare." O pagină ce se ține minte este acea despre teroarea legionară și persecuția evreilor, vânați aproape din casă în casă. Românii, omenoși în majoritate, sunt solidari cu ei, le iau apărarea. Ca să evite orice percheziție, tatăl memorialistului scrisese pe poartă cu litere mari de-o șchioapă "Curte românească, nu sunt jidani." Dar aceștia se aflau printre numeroșii chiriași. Preotul Chirculescu din cartier a ascuns atunci sub masa din altar o întreagă familie de evrei. De asemeni, de
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
înșelătoare, pentru că după ele, s-au scurs zile în șir "convoaie nesfârșite de căruțe, care înaintau ca dricurile de înmormântare", conduse de bătrâni certați rău cu geografia. întrebau mereu dacă Berlinul e departe și câți kilometri mai sunt până acolo. Memorialistul conchide semnificativ: "De la "Sehr gut" la "Harașo". Culoarea pitorească și atmosfera destinsă din Târgul Moșilor dinaintea războiului e deodată înlocuită cu una posacă și încruntată, lăutarii și petrecăreții din cârciumi, cu tâlharii și speculanții, urmăriți prin toate colțurile țării de către
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
de lungă durată, aceea stalinistă, a crimelor pe care le iniția și le săvârșea un personaj sinistru, ca agentul N.K.V.D. Alexandru Nicolski, "boit în sânge din cap până-n picioare, precum Josef Mengele la Auschwitz", cum îl portretizează, după alții, și memorialistul nostru. Din păcate, nu era singurul. "Ficțiunea" cărții lui Niculae Gheran e de găsit în modul autorului de a-și vedea personajele mereu în mișcare, unele inconfundabile prin dialogul spumos, inteligent, plin de umor (v. Herșcu Rudel), prin modul de
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
numele, mai toate sugerând mediul psiho-social, în linia caragialescă, prin arta povestirii captivante, evocând acea lume orientală (mahalaua bucureșteană), bogat colorată prin portretele, unele greu de uitat, cu ale cârciumarilor, al lui Spilka birjarul, și mai ales ale protagoniștilor (tatăl memorialistul și fiul). Aproape totul înălțat pe o nemijlocită realitate, mai totdeauna identificabilă până la destul de numeroasele nume autentice (să nu-l uit pe regretatul nostru coleg Radu Albala, și el fiu de cerealist) și pe o tumultoasă experiență de viață, văzută
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
Și în ce anume. Oricum, l-am pierdut pe dl Ion Gheorghe Maurer. Să nu-l pierdem și pe dl Iliescu. Aflăm la închiderea ediției vestea încetării din viață a profesorului Mircea Zaciu, prestigios critic literar și istoric, eseist și memorialist. Dispariția sa reprezintă pentru cultura română o neașteptată și grea pierdere. În numărul viitor vom evoca personalitatea marelui cărturar, colaborator și prieten apropiat al României literare.
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
poeme adecvate momentelor politice pe care le omagia cu sîrg vinovat. Părea, cînd îl vedeai pe stradă sau în redacții, mereu înfricoșat și parcă se făcea mic în ciuda lungii sale înălțimi aproape descărnate. S-a voit (parțial a și fost!) memorialist, publicînd, în 1973, odată cu placheta Ștergar românesc, volumul memorialistic Scriitori care au devenit amintiri. De curînd, nepoata poetului, d-na Virginia Carianopol, s-a îngrijit de reeditarea acestui volum de amintiri. Autorul le-a subintitulat "pagini de jurnal", deși jurnalul
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
pildă, convorbirea cu Camil Petrescu e, evident, o rememorare a felului de a fi al marelui scriitor, încît stîrnesc zîmbete unele "răspunsuri" prezentate ca fiind ale prozatorului. Dar portretul scriitorului poate fi, desigur, reținut pentru că îl știm aidoma de la alți memorialiști. "Scund, cu ochii de un albastru pronunțat, cu capul puțin aplecat spre umărul drept, Camil Petrescu nu vedea, în trecere, aproape nimic din cele ce se petreceau în afara lui. Toată viața a privit mai mult în el decît la cele
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
poezie "În orașul în care plouă/ de trei ori pe săptămînă/ Un bătrîn și o bătrînă/ Două jucării stricate/ Merg ținîndu-se de mînă". Paginile despre Minulescu, inexistentul sub raport literar Al. Cazaban și întreg cortegiul de șezători, mult îndrăgite de memorialist, cu farsele, glumele și chefurile obișnuite, sînt recreate cu culoare aplicată. Una peste alta, amintirile lui Virgil Carianopol se citesc cu interes și, pentru unele evocări, pot fi înregistrate și drept contribuții de istorie literară. Virgil Carianopol, Scriitori care au
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
p. 98 și urm., „conștiința“ ca putință de a te perpeli - p. 311 și urm.). Stilul apăsat literar nu-ți dă defel senzația că volumul e scris în marginea unui dosar arid de urmărire informativă. Dar, dacă lăsăm deoparte palierul memorialist, Dragul meu turnător e un eseu despre geneza delațiunii ca act spiritual. Numai așa putem înțelege două din cele mai stranii capitole („«Noaptea a fost liniște». Povestea locotenentului major C. A.“ și „Apărarea maiorului Ion Pătrulescu“), unde Gabriel Liiceanu, intrînd
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
valori au stimulat?" (p. 131). Conservatorii (Eminescu, Maiorescu, P. P. Carp) și C. Stere au fost, după părerea lui Petre Pandrea, adevărații apărători ai valorilor morale în politica românească. Istoricii trebuie să fie judecători severi ai unor asemenea fapte abominabile. Memorialistul denunță și "dictaturile de alcov" Carol II-Elena Lupescu, Ana Pauker-Vasile Luca (p. 132) și speră că "în numele comunismului, nu va mai fi voie să se comită injustiții și asasinate sub pretextul Ťsecretelor de partidť și al Ťsecretelor de statť" (p.
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
Barbu Cioculescu Reputat memorialist, cu o bogată operă în proză, nu îndeajuns de pusă în valoare, dl. Constantin Mateescu a publicat recent un volum (Plecarea generalului, Edit. "Almarom", Râmnicu Vâlcea, 2006), cuprinzând - dar fără a fi numite astfel - nuvele, prilej de a trece persoana
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
Aceștia, împreună cu profesorul lor, G. Murnu, traducătorul Iliadei, l-au vizitat într-o după-amiază de duminică ploioasa pe Bacovia în locuința modestă din Cotroceni, după ce primiseră îngăduința Agathei Grigorescu, si dînsa colaboratoare a "Orizonturilor...". Poetul admirat i s-a părut memorialistului nonagenar de azi sfios, stînjenit de navală atîtor musafiri: Nu știu, o fi fost prea obosit sau nedeprins cu atîta lume, poate prea stîngaci pentru firea să izolată - după cîte îmi amintesc însă, n-a vorbit aproape deloc. Stă în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18145_a_19470]
-
Vianu a cărui nouă carte, Amor intellectualis, a fost printre acelea care au dominat anul literar în curs. A interesat lumea cititoare, a stârnit valuri de comentarii. Nu spun că până acum Ion Vianu nu era un eseist și un memorialist prețuit, dar parcă nu-i convinsese pe toți criticii. Vreau să spun pe toți formatorii importanți de opinie critică. În Istoria lui Alex Ștefănescu, numele lui Ion Vianu abia dacă este pomenit, ce e drept cu deferență („eminentul psihiatru și
Canapeaua verde by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5935_a_7260]
-
mai multe ori, reface legătura cu perioada avangardistă, prin recursul la o scriitură compozită, amestecînd realitate și imaginar, forme discursive, ilustrație grafică și digresiune autobiografică. Minunat povestitor, jurnalist de clasă, teoretician al artei, critic literar și eseist de formație sociologică, memorialist prolific, autorul primei cărți de critică cinematografică publicate în Spania, Francisco Ayala este autorul unei vaste și diverse opere. Povestirea aleasă pentru Premiul de traducere "Don Quijote", acordat anul acesta de Institutul Cervantes are un pretext românesc și mai multe subtexte
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
dubios prin tentativele personajului în chestiune de-a distorsiona și ascunde faptele reprobabile, iar cel psihologic e alterat prin tendința de-a arunca vinovăția personală asupra altuia, de-a apărea el, cel în cauză, cît mai spălat de păcate. În calitate de memorialist (și-a dictat paginile în chestiune, precum C. Stere volumele din ciclul În preajma revoluției), Mihai Beniuc e un ilustrator tipic al fenomenului mai sus indicat. Dar înainte de-a purcede la analiza textului său, datînd cu aproximație din 1975, să
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
Humanitas, 2014) și instantaneele din lumea scriitoricească bucureșteană ale lui Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso (Polirom, 2014) - plus alte câteva volume de memorii având orașul pe fundal. Așadar, ideea de caleidoscop cu imagini din capitală este îndreptățită. Însă privirea memorialistului, fiind una din interior este, în același timp, și una pe dos. Care sistematizează prin anecdote și trage concluzii ocolind. Care idealizează nostalgic și ciupește ironic, refăcând un echilibru necesar. Luându-și, în cazul nostru, ca material documentar un oraș
Unul pe față, unul pe dos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2619_a_3944]