46,957 matches
-
Toma Roman Experimentul comunist, cu cortegiul lui de orori, a alienat comunități întregi, le-a pervertit prin "ruptura memoriei", îndepărtându-le de la evoluția firească. Peste tot unde a fost impus, el a vizat un "om nou", nemaicunoscut în istorie, un om fără individualitate, inițiativă și spirit critic, topit în masa colectivității. Homo sovieticus a fost construit prin constrângere, educație
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
dată la tema lui obsedantă din ultimul timp: politica. Absolut deloc. Vorbi fără încetare de religie. Era clar, nu vei înceta niciodată să-i uimești pe oameni, Koke. Acum, spre surprinderea lui Pierre, spunea că va rămîne după moarte în memoria oamenilor ca pictor și ca reformator religios. - Pentru că asta sînt, spuse, sigur pe el. Cînd se va publica eseul pe care tocmai l-am terminat, o să înțelegi, Pierre. În Spiritul modern și catolicismul, îi distrug pe catolici, în numele creștinismului adevărat
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
de-a lăsa ce-i bun la urmă, pentru impresie, întîlnim în modul de "paginare" a poeziilor. Strînse pe luni, din ianuarie pînă în aprilie, par a-și însuma versurile și valoarea. Aprilie este o frumoasă "baladă" despre corpuri, despre memoria lor dezordonată, despre stinghereală și despre părăsire. O prietenă din Berlin povestește, iar Bănulescu traduce, într-o română voit cam stricată: "N-am la cine să-l dăruiesc pe organism." Amintiri din copilărie: "îl duceam la biserică. Îl spălam în
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
în dialog, pe care mi l-am cumpărat tot la Tîrg (cele două cărți noi ale lui H-R. Patapievici încă n-am apucat, deși cea despre modernitate a fost "cea mai vîndută carte a Tîrgului"), apoi am plonjat în Școala memoriei 2004, carte tulburătoare, scoasă de Fundația Academia Civică. M-am întrerupt din lectură ca să văd la televizor, Taxi 3 și apoi, înseninată, am citit cu uimire, cel mai interesant debut de anul acesta, după gustul meu, un amestec de Agopian
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
Adaug și eu propria-mi mărturie: cartea se citește, cum se spune, pe nerăsuflate, poate aș fi terminat-o deja, întins pe băncuța din librăria Gibert Joseph, dacă nu s-ar fi anunțat la un moment dat închiderea. Avînd în memorie vîrsta autorului, 32 de ani - repet -, mă gîndesc cît de naiv este la noi acest soclu al Ťliteraturii tinereť cu tributul lui de licențiozitate, spontaneitate și mizerabilism pe care i-l aduc tinerii romancieri români. Dacă la noi persistă iluzii
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
să le punem în cîrcă, și prefațat de dl. Emil Manu care vede în autorul Groapei "un scriitor singular" și "cel mai inconformist" din toată literatura noastră. Dl. Manu e un istoric literar informat, așa că e inutil să-i împrospătăm memoria fostului colaborator la Săptămîna cu numele atîtor scriitori inconformiști care i-au precedat lui Barbu. Cît despre singularitate, avem și aici dubii. Oare numai Barbu ne-a turnat la Securitate? Oare numai el a plagiat? Toate marile adevăruri sînt plurale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
vine dl Sorin Dumitrescu și ne afurisește cu mofturile noastre europene cu tot, invocînd mireasma locului și duhul sfinților părinți care s-a pogorît asupra noastră care nu ne-am învrednicit să... să... Iartă-ne, Doamne, că am păcătuit contra memoriei moșilor și strămoșilor noștri și, în loc să stăm strajă la hotarele Europei, așa ca Ștefan cel Mare, am rîvnit să fim între hotarele ei! Iartă-ne, Doamne, pe noi, ticăloșii de sincroniști! l în TRIBUNA de la finele lui octombrie, un interviu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
niște nebuni, frumoși și inconștienți, toate ca noi să nu mai avem spaime de noi înșine, de propria conștiință. Trec zilele, nopțile, trec anii și ni se pare că ni se cuvine libertatea de azi. Ne batem sistematic joc de memoria individuală și de cea colectivă, de ceea ce s-ar numi respect și demnitate, de libertatea interioară al cărei drum ni s-a oferit, din nou, în 1989. Mă uit în jur. Văd figuri sinistre și cunoscute pentru porcăriile de dinainte
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
a se mai transforma. Nu moartea, scrie Sonia Larian, e opusul viului, ci mineralul, pietrificarea. Sigur, pentru că noi dispărem, contează prea puțin că materia moartă se mai schimbă neîncetat, dar pentru o "biografie" extinsă, precum Bietele corpuri, care începe cu "memoria" moleculelor ce ne compun, mișcarea aceasta e importantă. Cîtă viață rămasă, atîta energie de-a muri. Cîtă putere de moarte, atîta dorință de-a scrie, în fond de-a așeza etichete într-un mic "bestiariu" de familie, cu Ursu și
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
cu colegele mai copile sau mai babe și așa mai departe. E, într-un fel, confesiunea sacadată a unui corp lucid, în alt fel decît creierul, care se luptă cu anchiloza cum se zbate să scape mintea cuprinsă de amnezie. Memoria corpului este o gîndire "epidermică", expusă, o plastilină în care lasă godeuri toate experiențele. Siluită apoi, prin scris, ca printr-o autodenunțare, se destramă în fraze grave, neduse pînă la capăt, ca de Carte a Morților. Copii bolnăvicioși, cu corpurile
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
al muzicii. Nu a fost să fie așa! Câteva zile mai târziu, cu prilejul primei sale apariții bucureștene în compania Filarmonicii, la Sala Radio, tânărul pe atunci dirijor Zubin Mehta închina Adagio-ul Simfoniei a VII-a de Anton Bruckner, memoriei marelui dispărut. Peste patru decenii, tot Mehta ne-a amintit acest moment cu prilejul recentei ediții a Festivalului Artelor. Filarmonica bucureșteană, directorul actual, dirijorul Cristian Mandeal i-au închinat unul dintre concertele debutului de stagiune, iar Casa "Electrecord" a inițiat
... Au mai trecut patru decenii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12313_a_13638]
-
la Uniunea Scriitorilor al cărui membru mai era încă în acel moment. Procesul destructiv al vechilor structuri, cele ale "Primăverii pragheze" era în curs și a durat câțiva ani. Kundera preda încă la facultate și era, dacă nu mă înșeală memoria, redactor la o revistă de cultură. Câteva din cărțile lui, printre care ciclul de povestiri Iubiri caraghioase, romanul Gluma, apăruseră la Paris fiind primite entuziast de critică și public, așa cum se va întâmpla peste câțiva ani și cu următorul lui
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
șters de pornografia libertină, ideea Europei denigrată ca reacționară și neocolonialistă de către cei care apoi au desfășurat-o ca pe un drapel al Progresului etc. Și mă întreb: își aduc sau nu aminte de atitudinile lor trecute? Păstrează oare în memorie istoria acestor schimbări? Nu pentru faptul că m-aș indigna să văd oamenii schimbându-și opinia. Bezuhov, fostul admirator al lui Napolen, devenise asasinul lui virtual, dar îmi este simpatic și într-un caz și într-altul. O femeie care
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
Ziarele au statutul unor Ťsuporturiť secundare, tirajele mici le-au transformat într-un fel de anexe ale audiovizualului. Verba volant: animatorii de talk-show-uri par să fi înțeles că vorbele au aripi, zboară, se insinuează pretutindeni, lasă urme, chiar dacă invizibile în memoria colectivă. (...) Efemerul e contracarat prin repetitivitate: la fiecare două-trei zile trebuie să împingi în prim-plan un nou Ťevenimentť care se leagă de celelalte, trecute și viitoare, într-o serie a cărei coerență și a cărei finalitate scapă omului obișnuit
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
90, a crezut că prioritatea e să ajute cu abilitățile lui de cărturar la însănătoșirea societății traumatizate de comunism. A coordonat la Editura Dacia o colecție de opere fundamentale pentru educația democratică, apoi un ciclu de patru volume, Dreptul la memorie și un volum colectiv împotriva resurecției intoleranței și xenofobiei, Momentul adevărului. Abia apoi s-a ocupat de reeditarea propriilor cărți. Are pregătită în manuscris o ediție mult adăugită a Antologiei Inocenței, în patru volume, care va fi un eveniment dacă
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
sunt sigură că mi-aș fi continuat vocația... (aici ar trebui să inserez inadmisibilul tratament aplicat mie de o Primărie coruptă, larg popularizat, dar fără nici un rezultat, și despre care voi povesti pe larg în volumul al III-lea al memoriilor mele). Al doilea regret privește pierderea - prin confiscarea și devastarea locuinței mele din Dionisie Lupu, nr. 74, după obținerea azilului politic - a atâtor cărți, manuscrise, tablouri, partituri (incluzând compoziții proprii), scrisori de la oameni de vază etc. Regret enorm și intens
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
fiu citită. Cu orice risc, cu tot riscul de a-mi dezamăgi cititorul, de a-l deruta sau irita... C. P.: De ce nu vă puteți vindeca "de rana de secol, / de rana de lume"? Care e rana încă nevindecată a memoriei dumneavoastră? N. C.: Recunosc că nu mă pot dezinteresa de soarta lumii, chiar dacă nu mă implic direct, chiar dacă nu pot avea nici o contribuție în ameliorarea ei, necum în aflarea soluțiilor privind gravele conflicte, fizice și morale, care o cutreieră. (Firește
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
de devastatoare fanatisme religioase, de ipocrizia asociind puritanismul cu pornografia, de atacuri în masă, etnice sau rasiale, de anomalii mentale și sociale pe toate cinci continentele. Într-adevăr, nu pot asista la "spectacolul lumii" cu superioară indiferență! C. P.: Numiți Memoria ca zestre "un document al haosului tinereții". Ne putem "certa" cu haosul din noi, doamnă Nina Cassian? N. C.: Mai întâi, nu cred că Memoria ca zestre se poate defini ca "un document al haosului tinereții", dacă n-ar fi
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
continentele. Într-adevăr, nu pot asista la "spectacolul lumii" cu superioară indiferență! C. P.: Numiți Memoria ca zestre "un document al haosului tinereții". Ne putem "certa" cu haosul din noi, doamnă Nina Cassian? N. C.: Mai întâi, nu cred că Memoria ca zestre se poate defini ca "un document al haosului tinereții", dacă n-ar fi decât pentru faptul că, încă din volumul întâi, comentariile depășesc mult timpul extraselor din jurnalul originar, nemaipomenind de volumul al II-lea, care cuprinde perioada
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
timpul extraselor din jurnalul originar, nemaipomenind de volumul al II-lea, care cuprinde perioada dintre 1954-1985, deci în care tinerețea e treptat continuată și depășită de o nedorită, dar inevitabilă maturitate. Cât despre volumul al III-lea (și ultimul) din Memoria ca zestre, acesta descrie și comentează intervalul dintre 1985 și până astăzi, când împlinesc (sau am împlinit, depinde când apare acest interviu) incredibila (pentru mine) vârstă de 80 de ani (?!). Cearta cu haosul e titlul volumului antologic, apărut foarte târziu
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
dărui, devenind, sub o formă sau alta, și "a primi". Multe extazuri și fericiri, nelipsite de chin, mi-au fost oferite prin muzică și dragoste și artă, prin comunicarea cu semenii mei (și cu cei care nu-mi seamănă deloc). Memoria ca zestre relatează pe larg "aventurile" mele în teritoriile vieții, descoperite sau încă nu, până la uitarea de sine, care vine sau nu vine.
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
pentru că al inimii este timpul cald al trăirii noastre, al ascultării și al supunerii, și căruia îi imprimă echilibrul propriului ritm, ducerea și întoarcerea, plecarea și revenirea. Calea rotundă, milostivă și discretă a inimii este. Urmând cu credință faptelor noastre, memoria inimii păstorindu-le, ea nepierzând și nerătăcind nimic din ce i s-a dat să păstreze și să iubească... Citeam, și ca să se lipească de mine atâta belșug de cuvinte înțelepte, învățături, ceremonialuri și întâmplări pilduitoare, citate celebre din sfinții
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
dezarmant de simplu, ca să nu spunem de-a dreptul banal, ( de aceea s-ar potrivi, la fel de bine, unei telenovele, unei comedii sau unui roman "serios"): un bărbat de 59 de ani, supranumit Yambo, anticar inițiat într-ale literaturii, pierzându-și memoria în urma unui atac cerebral încearcă să o recupereze răsfoind arhiva personală, adică revistele ilustrate, ziarele, cărțile de aventuri, caietele și manualele copilăriei sale, depozitate în casa de vacanță de la Solara. Paradoxul constă însă în faptul că respectiva leziune cerebrală pare
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
ilustrate, ziarele, cărțile de aventuri, caietele și manualele copilăriei sale, depozitate în casa de vacanță de la Solara. Paradoxul constă însă în faptul că respectiva leziune cerebrală pare a fi șters numai în parte amintirile eroului, adică i-a afectat doar memoria evenimențială, autobiografică. Și întrucât cealaltă memorie (aceea pe care neurologii o numesc semantică) a rămas intactă, Yambo se dovedește capabil a cita fără dificultate toate versurile pe care le-a citit vreodată, titluri și fraze întregi din romanele și povestirile
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
și manualele copilăriei sale, depozitate în casa de vacanță de la Solara. Paradoxul constă însă în faptul că respectiva leziune cerebrală pare a fi șters numai în parte amintirile eroului, adică i-a afectat doar memoria evenimențială, autobiografică. Și întrucât cealaltă memorie (aceea pe care neurologii o numesc semantică) a rămas intactă, Yambo se dovedește capabil a cita fără dificultate toate versurile pe care le-a citit vreodată, titluri și fraze întregi din romanele și povestirile care i-au căzut în mână
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]