2,529 matches
-
folos. Mi-am lăsat calul la crâșmă, în marginea satului, ș-am coborât spre apă, în apropierea liniei. Rețeaua albă a podului de fier se întindea până departe, dincolo, peste mlaștină. În bălți pline de țipirig stăteau până la piept cai, mestecând leneș verdeața care plutea în mănunchiuri pe luciu. Pe urmă, după bălțile acestea scăzute, se deschideau deodată marile lunci de sălcii bătrâne, incluzând ochiuri largi și adânci de apă. Mergeam cu pușca în mână, cu ochii ațintiți asupra acestor păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prin pădurea plină de apă... De două ori greși drumul și trebui să se întoarcă înapoi. Acu iar începea să se mânie. Dar când ajunse într-un târziu la casa chihaiei, îndârjirea căzu: carul sta gol în mijlocul ogrăzii și boii mestecau o leacă de iarbă la adăpost, subt un șopron. Intră în tindă. Îndată simți blândețea focului. Dar lângă vatră, jos, slab și sfârșit, plin de noroi, hoțul de lemne. L-am adus... zise încet, c-o privire ciudată, chihaia Gavril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
convoi lung. Se depărtară repede în lumina amurgului, apoi dispărură. Humelnicul și Niță Lepădatu se apropiau de bordeie și glasurile oamenilor întorși de la muncă se auzeau acuma lămurit în toate părțile. Focuri pâlpâiau în dosul perdelelor, la poalele dealului. Oameni mestecau mămăligi mari; umbrele lor negre se frământau ciudat în bătaia flăcărilor. Se alăturară de un foc. Simțeau mirosul mămăligii. Un cazan mare cu fiertură de carne de oaie scotea aburi deși. Muncitorii așteptau cina. Erau oameni de toate felurile, felurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în ungher, a ieșit și s-a dus. Mă gândeam să nu se înece în Mureș. El s-a dus, sărmanul, la jidov, să mai bea un rând; și, după ce a gătat de băut, a sfărâmat în măsele și paharul, mestecând în gură până ce a făcut clăbuci de sânge. După asta, a umblat, noaptea, fără nici o țintă și s-a poticnit lângă un tău, unde a adormit. L-au adus niște creștini acasă, bolnav. Tu erai micuț și nu știai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dar, ca să pot face asta, a trebuit să îmi recuperez haina de sub un cuplu care făcea sex cu gemete în dormitorul lui Kent. Tot ce se putea vedea din femeie erau picioarele și pantofii, unul dintre ei cu gumă de mestecat lipită de talpă. — Care haină este? a întrebat Aidan. Asta? Scuze, amice. Trebuie doar să luăm asta. A tras, și haina s-a mișcat doi centimetri, apoi încă doi, apoi, cu un ultim efort, a alunecat și duși am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Almeria, sarcină pe care castilienii încă nu i-o retrăseseră. Vasul îi aparținea și nu avea să se umple de pasageri decât a doua zi. Mama mi-a dat, la fel ca și tatei, o bucată de ghimbir că să mestecăm spre a nu avea rău de mare, ea însăși luând o bucată zdravănă. Curând se făcu seară și ne-am lăsat cuprinși de somn, nu înainte de a fi mâncat niște perișoare din carne pe care ni le trimisese gazda noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și aveau doar trei cai. Ceilalți cai fuseseră prinși de Tarosh și ai săi. — Mâine seară, când voi fi sigur că el - Valerius arătă spre rănit - nu mai are nevoie de mine, voi pleca. Mușcă din pâine și începu să mestece încet, ca unul care știe ce înseamnă foamea. Nu voi spune nimănui despre el. Ai cuvântul meu. E limpede că gladiatorul tău a fugit... Aproape nici un gladiator nu poate să fugă de la Ludi, și sunt uimit că prietenul tău a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și-i puse mâna pe frunte. Rămase așa, ușor aplecată deasupra lui. Toate gesturile ei exprimau un devotament profund. Valerius nu mai întrebă nimic. În liniștea încăperii se auzea doar trosnetul focului. Umbre lungi dansau pe pereți. Valerius continua să mestece încet pâinea și îl observa pe bărbatul așezat în fața lui. Se uită la mâinile lui mari, care se odihneau pe genunchi. — Ești olar? — Cum ți-ai dat seama? — După mâini... — Da - celălalt își privi mâinile. Sunt olar... Lutul ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îi spuse Vitellius lui Flavius Valens, care era așezat în fața lui. Prăjea măruntaie de mistreț... N-am mâncat așa ceva în viața mea. O mâncare divină. Se aplecă să-și clătească gura; lichidul i se prelinse pe bărbie și pe piept. Mestecă îndelung, ridicând ochii spre cer și mulțumind zeilor că-i scoseseră în cale un asemenea bucătar. — Gustă - Vitellius împinse tava spre Valens. E sublim. Își afundă degetele în sos, căutând bucata cea mai mare. Flavius Valens clătină din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la picioarele lui... Își aminti cuvintele Velundei - gladiatorul... Orpheus... Nu era de-ajuns să urmeze indicațiile oracolului ca să intre triumfător în Roma? Scutură din cap și mușcă din piciorul de miel. — Trebuie să moară. El a ucis-o. Începu să mestece energic. — Interoghează-l. — L-am interogat înainte să-l închid în celulă. N-a deschis gura. Fă cum crezi, imperator. Ești convins că el e ucigașul? Judecă-l. Dar soldații tăi... Le-am dat mulți bani. Au obligația să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu ai știință. Oare mesagerii mei sunt mai înceți decât ucigașul ăla? — Mai întâi răsplata mea. Vitellius aruncă pe masă un săculeț burdușit. Hector se uită înăuntru, apoi vârî săculețul sub haina de blană. — Galba a fost ucis. Hangiul, care mesteca într-o oală, întoarse o clipă capul, apoi își văzu în continuare de treabă. — Galba? exclamă Vitellius uimit, aproape înecându-se. Deodată își aminti viziunea pe care o avusese în pădure, mergând spre Velunda. Caesar, Augustus, Germanicus, Caligula, Nero... apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împlinit... Dorința mea s-a împlinit. Fortuna mă așteaptă. — Nimeni nu te-a ales împărat, zise Hector sec. Obrajii lui Vitellius se dezumflară deodată. — Nu m-au ales... Cum așa? Își scoase din gură bucata de carne pe care o mesteca și o lăsă să cadă pe tavă, înmărmurit. — Aseară, medicul ne-a spus despre uciderea lui Galba, răspunse Hector. A aflat vestea în Pannonia, când un mesager le-a povestit legatului legiunii și tribunilor ce s-a întâmplat. Hangiul sorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și un vas plin cu apă. — Bea. Proculus avea în față tot pâine și apă. Valerius încercă să ridice vasul cu mâna stângă, dar brațul îl durea atât de tare, încât trebui să-l apuce cu dreapta. Mâncă încet pâinea, mestecând îndelung. Asculta distrat cum un instructor îi povestea lui Proculus că la Cremona, ocupată acum de vitellieni, Caecina pusese să se construiască o arenă unde aveau să se desfășoare apropiatele munera. — Vitellius i-a umilit pe soldații noștri care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Otho... Mă refer la cei care au venit la Bedriacum din Dalmatia, Pannonia și Maesia, într-un cuvânt, din Illiria... Toți cei care au ajuns să lupte alături de Otho împotriva vitellienilor au fost pedepsiți. — Altă greșeală gravă, zise Proculus mestecând ultima bucată de pâine. Astfel, Illiria va avea un alt motiv să se ridice împotriva lui Vitellius cu prima ocazie. — Un alt motiv? întrebă Hyrpus. Și care ar fi principalul motiv? — Armatele din Illiria îl adoră pe Antonius Primus, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tracului aveau un scop precis. Se ridică și reluă antrenamentul care, dincolo de aparența jocului, presupunea un efort enorm. Soarele apunea când Valerius se întinse pe salteaua lui de paie. Nu-i era foame și-și simțea mușchii arzând din cauza efortului. Mestecă încet felia de pâine care constituia cina și rămase nemișcat, cu capul pe sacul în care păstra panglica albă a Velundei. Proculus stătea lângă el. — Povestește-mi despre durere, Valerius. Proculus aprinse o lampă și o puse pe podea. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să plângă în mijlocul mulțimii, ținându-și în brațe copilul ca și cum ar fi un cerșetor, așa cum ai făcut ieri în... — Zeii mă părăsesc, îl întrerupse Vitellius. Marte îmi întoarce spatele, iar prezicătorii își bat joc de mine... Vitellius vorbea, plângea și mesteca în același timp. — Caecina m-a trădat, lui Valens i-au tăiat capul... Armata mea continuă să piardă. Foarte mulți au dezertat, iar Antonius Primus învinge. A ajuns acum la porțile Romei... Skorpius s-a sinucis, iar Orpheus trăiește. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
servită alături de unele mâncăruri indiene. Specialitate indiană cu cartofi sau ceapă, derivată din paratha. Desert indian făcut din aluat pe bază de lactate, modelat sub formă de bulgărași prăjiți în ulei. Plantă cultivată în spațiul asiatic, ale cărei frunze sunt mestecate pentru proprietățile medicinale. Arta tradițională japoneză a aranjamentelor florale. Ascet practicant de yoga, aflat în căutarea celor trei adevăruri ale religiei hinduse. Rochie tradițională, purtată de femeile din India. Mâncare asiatică pe bază de mirodenii, orez, legume, carne și iaurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să torn nimic în mine. Totul avea gust de otravă, de cucută. Așa că am adormit cu un pumn de Serafim. Nu știu ce m-aș fi făcut fără bătrânul amic în frac. Cred că aș fi murit fără atingerea aceea omenească... În timp ce mestecam gânditor un covrig, mi-am lovit măseaua cariată. Și, cum adevărul doare, am avut certitudinea, dincolo de orice îndoială, că în agenda de lucru a Selinei mai erau înscrise și alte sule. Ei, hai, doar e clar că am dreptate. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se uita la noi prin geamul deschis, fața fiindu-i încadrată de pantofii mei. — Grăbește-te, amice, îmi spuse ea. Ești pe drumul de acces în curtea mea! În aceeași clipă Agnes îmi scuipă sula din gură, de parcă ar fi mestecat o stridie stricată, după care începu și ea să strige la nesuferita ei inamică - limbajul lui Agnes era ceva inimaginabil: până și eu m-am îngrețoșat. Jură să se răzbune până la detaliu pe femeie, pe câinii ei, pe copiii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că eu aveam o mahmureală cumplită. După câteva minute, coborând pe Ninth Avenue, nu departe de apartamentul Martinei, am simțit, am simțit binefacerea, seva care îmi dădea viață. Doamne, era ca și cum aș fi mușcat dintr-un măr pe care îl mestecam cu dinți mari și pătrați de țăran. Acum îi dau telefon de la repetiții în fiecare zi. Oh, discutăm despre tot felul de lucruri. În seara asta mă întâlnesc cu ea. Eu, la operă. Otello. Abia aștept. N-am mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tipar și propria formă. Ascult cu atenție murmurele ei de efort, concentrate și aprobare. Mâncăm: omletă, salate, carne albă, vin alb. Îmi supraveghez paharul, îmi supraveghez greutatea, o supraveghez pe Martina Twain. Țin cuțitul de parcă aș ține un creion. Nu mestec așa cum trebuie și vorbesc cu gura plină. E prea târziu să mă mai schimb. Ea mănâncă meticulos și are un apetit ponderat. Sunt surprins de apetitul ei. Cafea? Cafea sau o infuzie macabră din est. Ea spală și eu usuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dar seamănă așa de mult cu un cadavru, încât m-am încordat și i-am așteptat următoarea respirație. Briza ei ușoară a fost însoțită de un ticăit slab, umed și regulat. M-am întors. Barry Self stătea în ușa băii. Mesteca gumă. — Uite unde se duc banii tăi, John, spuse el sec, ținându-și degetul ațintit spre mine. Am trecut în goană pe lângă el și am coborât scările. Am năvălit pe ușile-n oglindă. Știam că nu s-a terminat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
el, singuri. Eu însumi și eul lui în bolul cel strălucitor. Da, așa a fost. Eu și el ieșind din ființele noastre și intrând în bolul cel strălucitor. E ușor. Tu mă-nghiți pe mine, eu te-nghit pe tine. Mestec, amestec. Vino, amestecă. Creștem laolaltă. Vino. Tu în mine în tine. Gândurile lui. Da, chiar așa a fost. Tipar. Ca la tipar. Presate, gândurile lui presate peste ale mele, sub ale mele, prin și într-ale mele, gândurile lui, gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înnodat puloverul în jurul taliei de parcă aș fi fost pe Mediterana. Ca să întrețin iluzia, mi-am cumpărat un espresso aproape decent și un croasant de la un băruleț italian. Ajungând din nou pe stradă, sub influența unui val de energie de la cafea, mestecând la croasant, am fost înconjurată deodată de vreo treizeci de puștoaice de bani gata, îmbrăcate scump și pline de accesorii pe măsură, care au apărut ca din pământ, trăncănind în franceză și lovindu-mă peste picioare cu rucsăcelele create de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fără nici un fel de preambul: —Richard se întreba dacă i-ai văzut cumva pe undeva pe Charles și pe Belinda. Vrea să facă anunțul acum. Bruschețea acestei întrebări m-a surprins; înainte se purtase impecabil. Am privit-o o clipă, mestecând inestetic și rugându-mă să nu am vreo firimitură de aluat pe ruj. Era îmbrăcată într-un costum verde, culoarea mentei, cu o bluză albă din mătase, iar ciorapii erau exact de culoarea pielii, încât nici nu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]