2,951 matches
-
Oișteanu, Andrei, 1998, Mythos și Logos: studii și eseuri de antropologie culturală, ediția a II-a, Nemira, București Olinescu, Marcel, 1944, Mitologie românească, Casa Școalelor, București Olteanu, Antoaneta, 1997, Ipostaze ale maleficului În medicina magică, Paideia, București Olteanu, Antoaneta, 1998, Metamorfozele sacrului: dicționar de mitologie populară, Paideia, București Olteanu, Antoaneta, 2001, Calendarele poporului român, Paideia, București Ory, Pascal, 1992, Une nation pour mémoire, Presses de la Fondation Nationale des Sciences Politiques, Paris Ozouf, Mona, 1976, La fête révolutionnaire: 1789 - 1799, Gallimard, Paris
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simbolistica dragostei și războiului pentru evidențierea celor două sfere tematice majore ale poeziei române contemporane: lirica insurgentă, cu tonalitățile sale dinamice (și nu rareori stridente în încercarea de a da veșmânt literar ideologemelor „implicării”), și lirica erotică, cu nesfârșitele sale metamorfoze prilejuite de schimbarea registrelor creatoare. De o parte stau, printre alții, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Nicolae Labiș, Geo Dumitrescu, de cealaltă, Radu Cârneci, Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Cartea este o izbutită panoramă a poeziei postbelice, în care judecăților estetice
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
București, 1939, 177-187; Nichifor Crainic, G, 1940, 4 (număr omagial); Constantin Fântâneru, Cruciada umbrelor, Pitești, 2001, 87-89, 236-249; Vianu, Opere, V, 260-264; Călinescu, Ist. lit. (1941), 789; Ion Vitner, Un ideolog al fascismului românesc: Nichifor Crainic, CNT, 1947, 37; Manolescu, Metamorfozele, 29-31; Micu, „Gândirea”, passim; I. Oprișan, Cazul Crainic, JL, 1990, 21; I. Oprișan, Memorialistica lui Nichifor Crainic, JL, 1990, 31; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 102-104; Cristian Bădiliță, Nostalgii culturale, RL, 1994, 18; Ovid S. Crohmălniceanu, Amintiri deghizate, București, 1994, 166-172
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
parte din mai multe consilii de conducere și din biroul Uniunii Scriitorilor, reușind să rămână timp de o jumătate de secol - cea mai contradictorie jumătate de secol din literatura română - una dintre personalitățile-reper ale scrisului românesc, cu toate frământările și metamorfozele prin care a trecut acesta. Stâlp al realismului socialist, cu toată simplificarea canonică a gândirii literare impuse în anii ’50, istoric literar onest și cu deschidere spre universalismul originar al expresionismului în anii ’60, sprijin de nădejde al generației care
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
spiritualității românești, în „orizontul întregului spațiu românesc”, ce rămâne neatins „înăuntrul nostru în ciuda vitregiei timpurilor”. Ideea este susținută de I. Maloș-Râpeanu în articolul Pentru un destin al sângelui și al spiritualității românești. Cu poezie colaborează, în afară aceluiași I. Maloș-Râpeanu (Metamorfoze, Voievodul), si George Popa, redactorul revistei „Lanuri” de la Mediaș (Frunte lângă arbori, Trestia), Ion Oana (Sonet pentru tine), V.I. Spiridon (Fragment de scrisoare), Romeo Dăscălescu (Cântec de leagăn), Gr. P. Poruțiu ( Din lanțul strâns al vremii), Emil Zegreanu (Versurile toamnei
CURŢILE DORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286606_a_287935]
-
universitățile din Bacău și Iași. Debutează cu recenzii în „Iașul literar” (1963) și colaborează cu cronici literare, articole și studii în revistele „Cronica”, „România literară”, „Iașul literar”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Orizont” ș. a. Semnează volumele Cărți și idei (1972), Spații (1981), Metamorfozele lui Hyperion (1983; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași) și Eminescu despre sine (1997). În comentariile sale critice C. nu urmărește să traseze contururi definitive, să dea verdicte sau să stabilească ierarhii infailibile. Atenția i se îndreaptă atât spre istoria, cât
CUŢITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286612_a_287941]
-
într-un context general. De multe ori biografia unui scriitor devine o grilă pentru lectura și interpretarea operelor acestuia. Mihai Eminescu polarizează bună parte din preocupările comentatorului, demersul critic parcurgând nu numai căile ideilor consacrate de marii eminescologi. Bunăoară, în Metamorfozele lui Hyperion se propune o interpretare personală a poemului Luceafărul. SCRIERI: Cărți și idei, Iași, 1972; Spații, Iași, 1981; Metamorfozele lui Hyperion, Iași, 1983; Eminescu despre sine, Iași, 1997. Ediții: Tudor Vianu, Mihai Eminescu, Iași, 1974; Cezar Petrescu, Romanul lui
CUŢITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286612_a_287941]
-
Eminescu polarizează bună parte din preocupările comentatorului, demersul critic parcurgând nu numai căile ideilor consacrate de marii eminescologi. Bunăoară, în Metamorfozele lui Hyperion se propune o interpretare personală a poemului Luceafărul. SCRIERI: Cărți și idei, Iași, 1972; Spații, Iași, 1981; Metamorfozele lui Hyperion, Iași, 1983; Eminescu despre sine, Iași, 1997. Ediții: Tudor Vianu, Mihai Eminescu, Iași, 1974; Cezar Petrescu, Romanul lui Eminescu, pref. edit., Iași, 1984. Repere bibliografice: Al. Dima, „Cărți și idei”, LCF, 1972, 19; Dan Mănucă, De la critic la
CUŢITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286612_a_287941]
-
lui Eminescu, pref. edit., Iași, 1984. Repere bibliografice: Al. Dima, „Cărți și idei”, LCF, 1972, 19; Dan Mănucă, De la critic la cititor, CRC, 1981, 45; Mihai Drăgan, Spații literare, CL, 1982, 8; Voicu Bugariu, „Spații”, LCF, 1983, 15; Edgar Papu, „Metamorfozele lui Hyperion”, RL, 1983, 24; Valentin F. Mihăescu, „Metamorfozele lui Hyperion”, LCF, 1984, 25; Al. Tănase, Hyperion, RL, 1985, 3; Nicolae Turtureanu, Metamorfozele criticului, CRC, 1987, 31; Val Talpalaru, La aniversară, CRC, 1994, 2; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 136-137. Ș.A.
CUŢITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286612_a_287941]
-
Dima, „Cărți și idei”, LCF, 1972, 19; Dan Mănucă, De la critic la cititor, CRC, 1981, 45; Mihai Drăgan, Spații literare, CL, 1982, 8; Voicu Bugariu, „Spații”, LCF, 1983, 15; Edgar Papu, „Metamorfozele lui Hyperion”, RL, 1983, 24; Valentin F. Mihăescu, „Metamorfozele lui Hyperion”, LCF, 1984, 25; Al. Tănase, Hyperion, RL, 1985, 3; Nicolae Turtureanu, Metamorfozele criticului, CRC, 1987, 31; Val Talpalaru, La aniversară, CRC, 1994, 2; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 136-137. Ș.A.
CUŢITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286612_a_287941]
-
1981, 45; Mihai Drăgan, Spații literare, CL, 1982, 8; Voicu Bugariu, „Spații”, LCF, 1983, 15; Edgar Papu, „Metamorfozele lui Hyperion”, RL, 1983, 24; Valentin F. Mihăescu, „Metamorfozele lui Hyperion”, LCF, 1984, 25; Al. Tănase, Hyperion, RL, 1985, 3; Nicolae Turtureanu, Metamorfozele criticului, CRC, 1987, 31; Val Talpalaru, La aniversară, CRC, 1994, 2; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 136-137. Ș.A.
CUŢITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286612_a_287941]
-
Eliade și Ionel Jianu), Paris, 1967; ed. (Mărturii despre Brâncuși), tr., îngr. și pref. Nina Stănculescu, Târgu Jiu, 1997; Deineka, București, 1968; Lascăr Vorel, București, 1968; The Romanian and the Universal in Brancusi’s Work, Londra, 1970; Brâncuși, mit și metamorfoză în sculptura contemporană, București, 1972; Confluențe ale artei universale, București, 1972; Scrieri despre teatru, Iași, 1977; Chipurile și priveliștile Europei, vol. I: Italia și Franța, vol. II: Elveția și Italia, îngr. Traian Filip, Cluj-Napoca, 1980; O’Neill și renașterea tragediei
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
commedia dell’arte. C. va analiza aici în principal tipurile de personaje care apar în comediile lui Caragiale (de la servus și miles gloriosus, pe care le preia din comedia latină, până la Pulcinella, soțul păcălit sau cuplurile de clovni), dar și metamorfoza limbajului, deriziunea absurdului, carnavalescul, motivul „lumii pe dos”. De asemenea, structura teatrului lui Caragiale este văzută din perspectiva prezentului dramatic, a imixtiunii epicului, a diminuării acțiunii în favoarea concentrării asupra structurii circulare, a spațiului închis, a „personajului lichefiat”. Studiul lui C.
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
Studii, 79-102; Brădățeanu, Istoria, I, 100-102; Anghelescu, Preromant. rom., 134-136, 143-173; Gáldi, Introducere, 118-122; Păcurariu, Clas. rom., 43-47; Cornea, Originile, 302-320; Paul Cornea, Lumières roumaines et libéralisme français: entre C. Conachi et Pierre d’Herbigny, CREL, 1976, 1; Roxana Sorescu, Metamorfoze ale liricii erotice, STRS, 99-102; Emil Manu, Costache Conachi, RL, 1978, 37; Alexandru Teodorescu, Costache Conachi, în Dicț. lit. 1900, 203-204; Simion, Dimineața, 231-292; Piru, Ist. lit., 35-36; Scarlat, Ist. poeziei, I, 180-186, passim; Manolescu, Istoria, I, 204-206; Negoițescu, Ist.
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
poezie al revistei „Argeș”, cu ciclul Edict (1970), dar se impune cu volumul Curtea Veche (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), prima sa carte. Solitar și himeric, calofil de tip matein, așternându-și urechea pe catifeaua sonurilor vetuste și muzeale, inventate prin metamorfoza celor existente, sedus de codul etic și estetic al unor nobile vremuri, C. e un menestrel modern și melancolic, purtându-și stângaci fantoma printre contemporani. Un sentimental, s-ar zice - dacă efuziunile nostalgice nu i-ar fi cenzurate de o
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
arată că această derivare este inexactă, deoarece originea românilor se leagă de cucerirea Daciei de către Traian. Caracterul erudit al operei se vădește și în mulțimea și varietatea surselor utilizate, autorul citând numeroase izvoare antice, medievale și moderne, latine (pasaje din Metamorfozele lui Ovidiu), ungare și polone. Prea lungi, incursiunile în istoria universală deviază subiectul, vădind erudiția scriitorului, dar nu și talentul lui literar. Ceea ce scade cu mult valoarea operei este încorporarea unor capitole întregi din cronica lui Grigore Ureche - în compilația
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
Cretzianu, CL, 1887, 6; Al. I. Șonțu, George Crețeanu, București, 1888; Iorga, Ist. lit. XIX, III, 14, 42-48, 65; Călinescu, Ist. lit. (1941), 293-294, Ist. lit. (1982), 327-328; Cornea, Alecsandrescu-Eminescu, 288-324; Cioculescu, Varietăți, 132-136; Șerban, Exegeze, 43-45, 63-67; Roxana Sorescu, Metamorfoze ale liricii erotice, STRS, 134-136; Dicț. lit. 1900, 241-242; Dicț. scriit. rom., I, 714-715. G.D.
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
Crucea pe care e răstignit noul Crist, omul arghezian, e teroarea lăuntrică a golului în care se pulverizează implacabil tot ce trăiește (Duhovnicească). Copleșitoare sunt la A. viziunile destrămării: o moarte grea macină lucruri, ființe. Vidul ascuns, lăuntric, duce la metamorfoze de coșmar ale degradării: „Urechea lui, închisă pentru graiuri,/ Cu scamă s-a umplut, de mucigaiuri./ Gingia moale, înțărcată, suge,/ Ochiul pornește blând să se usuce.”; „De țâțele femeii, rămase fără lapte,/ Prunci orbi și muți, schelete și sluți ai
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
la viața „îngerească” și josnicia mediului monahal, aneantizarea insului, provocată de cruda și impersonala funcționare a mecanismului punitiv, trec în prim-plan. Oroarea demolează mituri, rescrie portrete, creează atmosfera de dominare a unor forțe potrivnice omului. Scatologicul, care trădează întinarea, metamorfozele animaliere, dezvăluind răul adânc, transformarea credinței în „comică și spurcată tragedie titubantă”, teroarea în fața reducției umane duc scrierile când la un paroxism expresionist, când la intuiția, aproape kafkiană, a unei „vini nedefinite, ca un păienjeniș”. Cele trei romane ale lui
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
poeziei lui Arghezi, în afara oricărei poziții noționale, este sentimentul de oscilare materială între două lumi cu densități deosebite, cerul și pământul. E vorba, dar, nu de antiteza de concepte ideal - real, ci de un proces, văzut în planul poeziei, de metamorfoză, de osmoză între spiritual și material, amândoi termenii luați ca momente îndepărtate ale aceleiași materii. G. CĂLINESCU SCRIERI: Cuvinte potrivite, București, 1927; Icoane de lemn. Din amintirile ierodiaconului Iosif, București, 1929; Poarta neagră, București, 1930; Flori de mucigai, București, 1931
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Tudor Arghezi, București, 1964; Dumitru Micu, Opera lui Tudor Arghezi. Eseu despre vârstele interioare, București, 1965; Sorin Alexandrescu, Simbol și simbolizare, SPS, 318-369; Domițian Cesereanu, Arghezi și folclorul, București, 1966; Cioculescu, Varietăți, 415-456; Ivașcu, Confruntări, 269-316; Baconsky, Marginalii, 22-42; Manolescu, Metamorfozele, 75-84; Alexandru George, Marele Alpha, București, 1970; Negoițescu, Însemnări, 83-100; Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., 206-215; Manolescu, Teme, I, 61-64, 145-179; Dumitru Micu, Tudor Arghezi, București, 1972; Al. Cerna-Rădulescu, Arbori din țara promisă, București, 1972, 181-243; Gala Galaction, Jurnal, I-III
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
românești (1976), „veritabil corpus de mitologie, credințe și artă” (N. Bot), una dintre puținele lucrări de acest fel din lume. În cele 126 articole ce o alcătuiesc, sunt prezentați protagoniștii poveștilor, diversele probe de curaj la care aceștia sunt supuși, metamorfozele prin care trec etc. Adevărate capitole monografice sunt rezervate categoriilor prozei populare și unor probleme teoretice, ca de exemplu: cercetarea și clasificarea poveștilor, legile epicii populare, experimentul folcloric, teoriile asupra basmului. Studiul impune prin excelenta sintetizare a unui material impresionant
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
și sânge, un cerc - adică un simbol al perfecțiunii; iar Isarlâkul ce-l asistă, cetatea „la mijloc de Rău și Bun”, e implorată să nu se schimbe, să nu-și dea perfecțiunea de „târg temut, hilar / Și balcan-peninsular” pe o metamorfoză cât de promițătoare: „- Raiul meu, rămâi așa!” (Isarlâk). „Așa”, adică „într-o slavă stătătoare”. Acest Levant ideal, găsindu-și mulțumirea și justificarea în propria placiditate și stagnare, e, poate, „ultima Grecie”, acea Grecie impersonală și în afara istoriei, capabilă, după B.
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
o serie de asemănări între b. și vis (zborul ca „mijloc foarte îndemânatec de locomoție”, comprimarea și dilatarea timpului și a spațiului, prezența firească a personajelor fantastice - zei, zâne, sfinți, monștri -, inexistența deosebirilor dintre limbi, chiar „dobitoacele” vorbind omenește, prezența metamorfozelor „celor mai extravagante”, „suferințele și nenorocirile cele mai cumplite se încheie sistematic printr-un bun deznodământ”). Fără a fi validată în chip științific, teoria onirică deschide drumul cercetării psihanalitice a b., de la S. Freud la cei din școala lui, Karl
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
propriu-zis o constituie amestecul inextricabil dintre realitate și ceea ce se numește fantastic. Nașterea și creșterea miraculoasă a eroului (numit, generic, Făt-Frumos, dar și Greuceanu, Prâslea, Petrea, Țugulea ș.a.m.d.), ființele supranaturale aparținând altor tărâmuri și altor regnuri (zmei, balauri), metamorfozele spectaculoase ale celor urmăriți, dimensiunile fizice nefirești ale unor personaje, animalele vorbitoare, calul care mănâncă jăratec, obiectele și uneltele magice cu puteri ieșite din comun, substanțele cu însușiri tămăduitoare, precum apa vie și apa moartă, proiectează b. într-o lume
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]