1,252 matches
-
și să se Întoarcă la futai. Cred că un polițai n-o poate duce prea multă vreme printre ne-polițai. — Cine-i azi În Screws? Îl Întreb eu pe Peter Inglis care și-a desfăcut ziarul. — Nikki din Somerset. Țâțe mișto. Piept plin. Vaca desfrânată s-a tras de sfârcuri Înainte de a poza. Ca degetele mari ale unui pilot de luptă, zice el cu o voce fals răgușită, În stilul unui homosexual pe ascuns, care se teme disperat să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
linia de mijloc a oaspeților, a dus la schimbarea lui În repriza a doua. Dougie Gillman se uită peste umărul meu. Eu flutur ziarul Înspre el. — Te-ai dus Dougie? — Un coșmar Împuțit. Stronach ăla iun escroc de rahat, face mișto Gillman. — Ștuio de cia fost așa de rahat ieri, Îi spun eu cu un aer de atotcunoscător, puțoiu a stat treaz până dimineață de Crăciun, și-a pierdut mințile... și nu numai din cauza băuturii din câte am văzut. — Mda, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Mă invită Înăuntru și pune ibricul pe foc. Poartă un pulover gros din lână de angora, dar țâțele alea nu se dau bătute, Încă mai țipă după atenție de dedesubt. Pare cam acrită când Încep să-i spun ce tip mișto cred eu că e Bladesey. — Mda, sigur, spune ea pe un ton disprețuitor. E mult prea femeie pentru tine Confrate Blades. Îmi pare rău, dar da, se aplică aceleași reguli. Pune un vas cu ceai pe o tavă din plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
benefică pentru evoluția carierei tale, vin eu cu argumente raționale. Zici că sunt Toal care și-a ales un recrut novice cu urechi clăpăuge dintre polițaii În uniformă și vorbește cu el Înainte de a-l trimite la Drylaw. Iun câine mișto. De pază. Un collie ce mama dracu. Io rasă de câini blânzi și supuși, s vestiți pentru asta. Și Îți garantez că filmul o să fie numai pentru uz personal. Pentru Hector și pentru mine. Două miare Claire. Bani buni. Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
văd cum Își dă iarăși drumul. E ca un al doilea orgasm, dar de data asta curva se isterizează de furie nu de sex. — El e! Pe robotul tău! se răstește ea. — Bunty, e Cliff, Îi spun eu. Doar face mișto. — Dar e el! E exact ca el! Oricine poate face așa! Manchistih! spun eu greșit. — E el! E el! Sun la poliție! Chestiile pe care voia să le facă! Puțoi mic și patetic! Ar fi trebuit să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și aborigenii din Sydney toți să zâmbească și să facă „Da, stăpâne“ așa cum făceau pe plantațiile alea Împuțite... —... Puicuțele să vină la tine și sățo sugă pe stradăn schimbu avantajului că nu le zbori creierii de rahat... —... da cel mai mișto dintre toate pur și simplu să-i Împuști ca lumea pe bulangii și să-i omori, zâmbesc eu, făcând din mâna mea un pistol, lipindu-mi-o de cap și scoțând un sunet strident de explozie, În același timp În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
modul deriziv (discuții cu posteritatea, cu Mama Omida, cu o reporteriță, cu cititorul implicit apud Iser). Ironia devine aici crudă, violentă, expunând cu vizibilă ostilitate clișeele legate de poezie și poet, descompunând poezia în părțile ei componente, făcând un aprig mișto de naivitățile lirice, de la Văcărescu la... Heidegger. Poetul „nu se poate sustrage“ de la întrebările ghicitoarei, deși a murit de mult, și își interpelează, colțos, „cititorul implicit“, asigurându-l cinic că „în cele din urmă din hârtie fiind/nu ești nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
misiune de salvare, declară Apone gustând cafeaua. O să găsim în mod sigur niște fete frumoase de coloni care abia așteaptă să scape de timiditate. Ferro se prefăcu dezamăgită. ― Ce căcat, iar o să stau pe tușă. ― I-auzi la ea? făcu mișto Hudson. Ea trase în el cu primul proiectil care-i fu la îndemână: o bucățică de zahăr. Apone stătea, asculta și observa. N-avea de ce să-i facă să tacă, să respecte regulamentul; prefera să-i lase să se defuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Cu echipa mea de bătăuși o să te protejăm. Cu certificat de garanție. (Bătu cu palma servotunul montat în geamul protector de deasupra capului său, având grijă să nu atingă comanda tirului.) Tun cu particule, își caută singur ținta. Nu-i mișto? Uap! Am putea prăji o jumătate de oraș cu asta. Mai avem și rachete cribloare tactice, puști cu impulsuri de plasmă fazată, apărători sonice electronice, mine nucleare, cuțite, bâte... Hicks întinse brațul pentru a-l apuca pe Hudson de ținuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sublimă formă de manifestare a kitsch-ului românesc de maximă audiență: campionatul de fotbal. Însă domnia sa deține, din naștere, „ceva“-ul esențial care le lipsește majorității actorilor de bodevil ce populează „fenomenul“ schizoid autohton sus-amintit: umorul. Atenție!, nu am spus miștoul, boala nenorocită și tradițională a oricărui țânțar cu gură mare din „sportul-rege“. Aia care ne aruncă temele fundamentale în implozii și explozii și-n fuziuni și-n fisiuni neașteptate. Aia care ne dă, constant, un șut în fund de pe drumul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
niciodată să-l abordez. Când am citit textul împreună cu Dorina Chiriac, cu care l-am și tradus și montat, țin minte că am avut o mică divergență. Ea vedea spectacolul într-o cheie, eu în alta. Și a fost foarte mișto că în momentul în care am făcut spectacolul, am ajuns la mijloc, la o perspectivă care unea cele două viziuni.“ Februarie 2008: Daniel Knorr Knorr este unul dintre cei mai cunoscuți artiști vizuali din spațiul european. Mai puțin cunoscut publicului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
în cuvântul PACE. Transpirat, într-un cerc de cretă, agitam pe deasupra capului un dreptunghi de carton. Mândru că undeva, acolo sus, cineva ne citește. TOVAR|ȘUL ne citea. Colegii mei din TOVAR|ȘUL susțineau că la ei e mult mai mișto. Instructorii lor cam trăgeau chiulul. La mine, în PACE, urlau în draci. Era una, profă de atelier, ne ținea ore în șir cu brațele-n aer, o analfabetă complexată care ținea morțiș să-i iasă literele bine. Diriga povestea că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
făcut mai mărișoară că la trei ani, adusă la pension de un negustor, nu știam decât două cuvinte: Mamă și Vater. Negustorul mă găsise în niște tufe pe lângă Turda, plângeam și mâncam mure. Ce-ai văzut în album e la mișto. La pension n-am dus-o rău: învățam latina și-o pieptănam pe maica Ravena, pe numele ei adevărat contesa Danuta Wodynska, o mândrețe de femeie, foarte credincioasă, că de-aia și intrase la mănăstire: se ruga o dată la castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai terifiant care poate să te aducă până în pragul panicii. Deadline-ul e mai înfricoșător și mai implacabil chiar decât însăși moartea (măcar acesteia nu-i cunoști termenul-limită). De o slujbă cu program fix mai scapi, de deadline-uri, niciodată. Toate lucrurile mișto (iubirea, prietenia, libertatea etc.) nu au deadline. Nu contează cât de organizat ești, la un moment dat tot intri în panică - iată doar câteva dintre posibilele aforisme ale fiecărui „viețaș“ care are de-a face cu așa ceva. Și, cu toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
a fost cel mai nimerit. E doar un caz izolat. Poate că până săptămâna viitoare o să găsesc niște lucruri mai demne de imitat și adaptat la România. Poate... LA LOC teleCOMANDA Mărul otrăvit al realității Alex SAVITESCU „Cârcotașii“ au făcut mișto de prezența lui Dan Diaconescu în topul nominalizaților la „Zece pentru România“. Și cred că aceeași atitudine au avut-o și majoritatea celor care nu cred în ședințe de spiritism în direct, în rezolvări miraculoase ale unor cazuri de dispariție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
în care erau tot ei. La noi în comună au adus o dată unul din ăsta, un sistem video, c-a vrut primarul să-și pună, cu o cameră de filmat mică și un televizor în care se vedea ce filmai. Mișto! Și cât a stat ăla în magazin până l-a luat primarul, toată comuna a trecut pe acolo să se vadă la televizor. Ce ne-am mai distrat. Ne scălămbăiam toți acolo că, deh, eram la emisiune. În față la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
în care erau tot ei. La noi în comună au adus o dată unul din ăsta, un sistem video, c-a vrut primarul să-și pună, cu o cameră de filmat mică și un televizor în care se vedea ce filmai. Mișto! Și cât a stat ăla în magazin până l-a luat primarul, toată comuna a trecut pe acolo să se vadă la televizor. Ce ne-am mai distrat. Ne scălămbăiam toți acolo că, deh, eram la emisiune. În față la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
niciodată să-l abordez. Când am citit textul împreună cu Dorina Chiriac, cu care l-am și tradus și montat, țin minte că am avut o mică divergență. Ea vedea spectacolul într-o cheie, eu în alta. Și a fost foarte mișto că în momentul în care am făcut spectacolul, am ajuns la mijloc, la o perspectivă care unea cele două viziuni. Și care, probabil, e și cea mai justă. Cu siguranță. Și n-a fost, în nici un caz, vorba de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
care se numea „somata“ - un fel de „prinsa“. Mitingul regizat la care participasem cu ocazia „celui de-al paișpelea Congres“ fusese, în mintea scurtă pe care o aveam atunci, doar un bun prilej să scap de școală; și ca să fac mișto, alături de colegii mei din clasă, de portretele înconjurate de „spice de grâu“ ale celor doi, spânzurate pe Hotelul Moldova din Iași; și ca să fim „mustrați“ cu simț de răspundere de-un grup de muncitori de pe la Tepro, care ne transmiteau, călduros
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
fost una din Vama Veche, clasicele transmisiuni de 1 mai, când un cetățean, să-i spunem, destul de turmentat, mi-a aruncat un pahar cu bere în față în timpul live-ului. De-aia spun eu de multe ori că e mai mișto la războaie decât la imprevizibili din ăștia. E.Z.: (amuzată) Hai, mă, că au farmecul lor și ăștia. C.S.: Nu au niciun farmec. Eu la Vama Veche nu mai găsesc niciun farmec. A.N.: Și cum ai reacționat în momentul ăla
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
cel mai rău în direct mi se pare dacă nu ai echipă. Și pe teren, dacă n-ai operator bun, și în studio, dacă n-ai producător bun, editor bun, singur nu te descurci. Nu poți să faci un live mișto dacă nu ești pe aceeași lungime de undă cu echipa ta. A.N.: Apropo de echipă, voi prezentați în echipă dar ați ieșit și pe teren în formula asta, mă gândesc la live-urile de la Londra. E mai ușor în
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
sunt foarte agitat înainte de live. Și am emoții, dar sunt emoții care mă ajută. M-aș îngrijora dacă nu aș avea emoțiile alea. A.N.: Care sunt cele mai neobișnuite locații din care ați dat live vreodată? C.S.: O transmisiune mișto care mi-a plăcut mie foarte mult, pe vremea când eram corespondent la Constanța, am făcut dintr-o... un fel de parapantă cu motor, mi-am luat zborul cu parapanta pe deasupra mării, mi-au dat pasa când eu eram în
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
fel de parapantă cu motor, mi-am luat zborul cu parapanta pe deasupra mării, mi-au dat pasa când eu eram în aer, am vorbit eu din aer, camera mă urmărea, am terminat live-ul când am aterizat... A fost foarte mișto. Dar nu e singura: din barcă, din avioane care zburau la joasă înălțime, din simulatorul de scafandri de la Constanța, cu mască pe față. E.Z.: La mine știu că a fost toată lumea șocată în redacție când am dat primul live de la
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
de lumpeni țiganizați, înarmați cu drujbe, din același tip care defrișează în fiecare zi pădurea Băneasa, plătiți de promotorii imobiliari. Femeia se rotea bezmetică, agitând toporul prea greu pentru brațele sale, lumpenii râdeau golănește, cameramanii luau și ei cadre la mișto, totul avea aerul unei petreceri cu Chivuțe și manele. Dincolo de acest tablou de fapt divers televizat se ascunde o realitate cumplită: tot ce a mai rămas din spațiile verzi ale Bucureștiului este distrus sistematic, cu bună știință, de o manieră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Elveția sau din nord. E vorba de iubire în muzica aia, așa cum la Almodovar e vorba de același lucru. De fapt, Almodovar de ce le poate folosi pe ale lui, care sunt la fel de lacrimogene, la fel de melodramatice și la fel de ok și de mișto ca ale noastre de atunci? Deci merge pentru orice feeling, în piesă și asta înseamnă, din punctul meu de vedere, să fiu post, post, postmodern și tolerant în același timp. De ce a fost această muzică demonizată, cel puțin în anii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]