1,027 matches
-
al lui Hölderlin (Acum către Parce, ca Hölderlin mă tângui...), din perspectiva aflării la mijlocul zodiei, pentru ca finalul să reformuleze eminesciana dorință sacrificială a lui Hyperion adresată demiurgului: Reia-mi al nemuririi nimb / Și focul din privire, / Și pentru toate dă-mi în schimb / O oră de iubire. Indirect, poemele lui Radu Cârneci exprimă atavicul efort de refacere a androginului, mit ale cărui ecouri se regăsesc de mai multe ori în carte (Unul în celălalt ne potolim cuvintele / unul în celălalt căutându
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aceea, cu puține excepții, acesta pare împăcat cu lumea căreia îi aparține, iar momentele când dorește ceva pentru el sunt puține și, chiar și în nemulțumire, se arată blând, înțelegător. De pildă, adresându-se Mântuitorului, într-un poem, imploră: Dă-mi un cuvânt. / Unul, măcar, / din infinitul ce-l ai. / Nu ai zis chiar Tu: „E mai ferice să dai”... Oarecum satiric-ironic la adresa lumii actuale, dezamăgitoarea prin îndepărtarea de credință, prin construirea de idoli - cu aport masiv dinspre mass-media, care atentează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Infirmitățile și boala, căci era și bolnav de plămâni, îl înrăiseră, în loc să-l smerească. La început, păruse prietenos, cu toate că urâțenia lăuntrică îi ieșea prin piele. Într-o seară, însă, m-a auzit zicând, într-un moment de derută: "Doamne, dă-mi un semn și voi crede în Tine". M-a dojenit: "Dumnezeu n-are nevoie de credința ta. Tu ai nevoie să crezi în El. Îți închipui, cumva, că Dumnezeu depinde de tine? Dumnezeu nu există ca să-i ceri tu ceva
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
închisă. De obicei nu este așa, dar acum ,,vinovata‚ este Missy... vișla mea de vânătoare, singura cățelușă de pe stradă. Îl aud pe Radu, nepotul meu... are 4 ani, s-a cocoțat pe poartă și strigă: - Sonia! Sonia! vino și dă-mi un pupic! Din partea nevăzută ascult zgomote nedeslușite și glasul binecunoscut milogindu-se iarăși, - Hai Sonia... vino și dă-mi un pupic. Sonia, o zvârlugă de fată, nepoțica vecinilor, e mare... are deja doi ani și jumătate! Deslușesc vocea cristalină, puțin
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Îl aud pe Radu, nepotul meu... are 4 ani, s-a cocoțat pe poartă și strigă: - Sonia! Sonia! vino și dă-mi un pupic! Din partea nevăzută ascult zgomote nedeslușite și glasul binecunoscut milogindu-se iarăși, - Hai Sonia... vino și dă-mi un pupic. Sonia, o zvârlugă de fată, nepoțica vecinilor, e mare... are deja doi ani și jumătate! Deslușesc vocea cristalină, puțin repezită a fetiței: - Mă duc la ’adu să-i dau un pupic! Glasul vecinei se aude limpede: - Îți dau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
culegeri de cântece și descântece, poezii populare, doine și balade, basme, snoave, ghicitori, legende, bocete, strigături, jocuri de copii. Pascal răsfoiește la nimereală o carte: „Oaie, oaie rapănă Șade jos și dapănă, Și se roagă cucului: ─ Cucule, măria-ta, Dă-mi un cal porumbac Să mă duc la soru-mea, C-am auzit c-a făcut Trei feți logofeți. Unu a murit, Unu a pierit, Unu-n munte s-a suit. Tiri, tiri tangarana, Încălecai pă pistricioara, Mă dusei la musca mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tăia carnea. O să leg astea de picioarele unui scaun. După aia o să fiu eu taurul și o să te atac, ținând scaunul În dreptul capului. Cuțitele sunt coarnele. Dacă mai faci mișcările alea și așa, păi asta chiar că-nseamnă ceva. — Dă-mi șorțul tău, zise Paco. Hai s-o facem În sufragerie. Nu, spuse Enrique, căruia dintr-odată-i dispăruse acreala din glas. Las-o baltă, n-are rost. — Ba da, nu mi-e frică. — O să-ți fie, când o să vezi cuțitele venind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe vremea asta. Îl găsi pe Nick citind la rădăcina unui copac. — Maică-ta vrea să vorbească cu tine, Îi spuse. Da’ vreau să vin cu tine, spuse Nick. Tatăl se uită În jos la el. — Bine. Hai, atunci. Dă-mi cartea s-o pun la mine-n buzunar. Tati, știu un loc unde-s veverițe negre, spuse Nick. — Bine. Să mergem acolo. Capitolul 3 Eram Într-o grădină la Mons. De peste râu, veni și tânărul Buckley cu patrula sa. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Al. Nu-ș’ ce vreau să mănânc. Afară Începea să se-ntunce. Un felinar se aprinse În fața vitrinei. Cei doi bărbați așezați la tejghea citeau meniul. Nick Adams Îi privea din celălalt capăt al barului. Vorbea cu George când intraseră. — Mie dă-mi un file de porc cu sos de mere și piure, zise primul. — Nu e gata Încă. Și-atunci de ce dracu’ Îl mai treceți În meniu? — Aia-i cina, Îi explică George. Vă pot servi fileul la ora șase. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îmi spuse cu o voce foarte Înaltă, țipătoare. Dacă le dau un sfert, Îl păstrează, da’ dacă le dau doar cinșpe cenți, mă lasă să intru așa, fără probleme. — Păi, atunci Îți dau doar cinșpe cenți, spuse Fontan. — Nu. Dă-mi un sfert. Îl schimb eu pe drum. — Il faut revenir tout de suite après le spectacol, spuse madam Fontan. — Mă-ntorc imediat ce se termină, spuse André, ieșind pe ușă. Noaptea era rece. Lăsă ușa deschisă și o boare răcoroasă pătrunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bade Prispă! Bine ai venit, Toadere. Cum văd eu - și cred că nu mă înșel - parcă nu mai ești așa cătrănit și pornit împotriva tuturor. Asta cam așa-i. Și ca să nu vorbesc cu gura uscată, fii bun și dă-mi un țoi de rachiu. Nu te-oi lăsa însetat, că mi-a fi păcat. Prispă i-a așezat țoiul în față și l-a privit întrebător: „Pe unde mi-ai umblat, vere? Ia povestește lui badea Prispă, că tot nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
s-au răsculat împotriva lui, iar el va cădea fiindcă îl voi învinge eu. Eu am fost proclamat imperator! Și-apoi, unde-i vasul cu tămâie? Nu mi-ai spus tu că vinul și tămâia sunt simbolurile puterii absolute? Dă-mi și tămâie. Ausper vărsă vinul în zăpadă. — Nu vezi că pare sânge? șuieră el. Fusese o viziune? Vitellius privi în jur - Ausper dispăruse. Se uită la petele roșii de la picioarele sale, apoi la soldați, care nu păreau să fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
d și pe cei care, la șampanie, „au ridicat toasturi și au vorbit despre meritele acestui ziar, câștigat în timpul celor trei ani în ziaristica româneascăʺ, după cum se exprima ziarul de la Bâr lad. Printre vorbitori erau nominalizați: Victor Rodan, Io n Mi nulescu, Cezar Petrescu, T. Pizani, Gr. Trancu Iași, Dr. Ioanițe scu, Gr. Gafencu, Pamfil Șeicaru, G. Tutoveanu. „Domnul G. Tutoveanu evocă vremi de 16 ani în urmă când (la Bârlad n.n.) un copil, un școlar colinda satele, aduna folclor și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
seamă lucrări juridice de filozofie sau de doctrină a dreptului român, — de preferință cu subiect din istoria vechiului drept românesc public și privat, — ce se va fi scris (dacă nu și publicat) în ultimii șase ani ce precedează decernarea pre miul ui. Am fixat dinadins acest interval de șase ani al premierei diferitelor specii de opere intelectuale, pentru a se da un termen mai lung autorilor spre a le concepe, a le me dita și a le scrie fără grabă, prezentându
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Cum, scumpă domnișoară și domniță?! Dacă primim cu taxă inversă de la Beșilegi? Dar nici nu se pune problema tocmai acum când, nu-i așa, inversiunea și perversiunea sunt însumate celei mai desăvârșite moralități, celei mai elevate... Bine, bine, duduie! Dă-mi Beșilegii. Alo?!? Domnul Ghelase Voluntarul? Corespondentul? Aha. El e la fața locului iar dumneata, ca paznic autorizat îl reprezinți! Aha. Bonn...Da, domnule, sunt cu urechile pe dumneata. Dă-i cărbuni că minerii e locomotiva democrației. Relatarea istorică de pe bandă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nu de societatea noastră prosperă și în plin avânt de redresare redresare redresare redresare redresare re 2. P. Sufla-ți ? J. Nu. P. Și dacă vă ordon ?! J. Asta-i cu totu altă chestie. Ordonează ! P. A - tenți - e la mi - ne ! Or-don săsu - fli !... Nu sufli ? J. Mnu... P. De ce ? J. Respins la recrutare pentru surzenie cronică. P. Dar pe mine cum mauzi ? J. Din respect pentru uniformă. Trăiască Poliția Română ! 3. P. S-o luăm altfel... J. Da. Altfel
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fi chel ?!? ASP. Bonjour. Aici e cu fonciaru’? Gore Aici. ASP Am o problemă de rezolvat. Cum facem? Gore Vă dau adresa unui amic profesor de mate. ASP Dumneata, ca funcționar public, lasă bășcălia și tratează-mă cum trebuie. Dă-mi un pahar de apă...Așa. Și stai jos că-mi iei toată lumina...Așa. Am venit pentru pădure. Am dreptu’ la dou’jde hectare de pădure și brigadieru de ocol zice că nu, c așa a zis domnu inginer că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a creat un cît se poate de credibil, obosit și aproape elegant final de secol, de lume, de mici personaje, iradiind pe ecran dinspre lumea de afară aflată, au ralenti, Într-o neluată-n seamă dezagregare. Prin evitarea colosalului, prin mi minor, adevăruri puține dar necosmetizate, prin bizarele rotații interioare ale personajelor, filmul evoluează din perspectiva continuă a zădărniciei pînă la ultimele sale limite, pînă la descompunerea ei. Orașul inutilității este o Lisabonă Sodoma (mai mult) și Gomora Într-o inocentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nimic dacă ești În regulă. Cred c-ar fi mai bine să stau cu tine, ca să fiu sigură. — Și asta o să-mi prindă bine dacă nu ești În regulă, nu? — Pot să stau cu tine? — Nu. Dacă pățești ceva, dă-mi un telefon. Eu, unul, nu te-am auzit niciodată punînd Întrebări legate de armată. Cred că ești În regulă. — Chiar sînt, Îmi spuse atunci, aplecîndu-se spre mine ca să n-o audă englezul. Crezi c-ar fi bine să stau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o piază rea. E chiar un ticălos. — Nu-i prea deștept. — E mai deștept decît pare. L-a terminat băutura. Da-i deștept și e al dracu’. L-am cunoscut mai demult. Ce vreți să fac? — Nimic, Suzy. Doar dă-mi de știre despre orice se mai Întîmplă. — Îmi strîng cumpărĂturile, domnu’ John, ca să le verificăm. — Cum o s-ajungi acasă? — Iau vasu’ de la docul lui Henry și pe urmă iau o barcă cu vîsle de la căsuță. Domnu’ John, ce-o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
treiera grîul atunci. 21. Cînd a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat, și a zărit pe David; apoi a ieșit din arie, și s-a închinat înaintea lui David, cu fața la pămînt. 22. David a zis lui Ornan: "Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l pe prețul lui în argint ca să se depărteze urgia deasupra poporului." 23. Ornan a răspuns lui David: "Ia-l și să facă domnul meu împăratul ce va crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Russo, vișinap). Și el, și cei doi "băutori domnești", de vin gratis, plătit, adică, de părintele. Șugubăț, a cerut la bufet "ruși cu ceapă". Așa li se zicea hamsiilor sărate pe-atunci, "ruși". "Vreau să mănînc ruși cu ceapă. Dă-mi să mănînc ruși". Duși au fost la pîrnaie, tustrei. S-a întors după cinci ani, de nerecunoscut: tuns chilug, c-o sfoară în talie, să-i țină cumva zdreanța de palton. "Aiștea vor să dea jos raiul din ceruri, copchilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Îmi duc buzele peste zimții fotografiei, cu el în blugi și-n haina de la frac: " Uite suma contradicțiilor tale, Iordan. Fracul și ginșii". Păi da, învăț de la tine să fiu șleampăt. Ești cam șleampătă, Dințișor". Observația m-a iritat. "Dă-mi un motiv să fiu femeie (era după sărutul care mă aruncase într-un mic haos). Lasă-mă să te iubesc". Am mers prea departe. Nu-i pot face asta lui Victor. În iubire, fată mică, nu-i totul frumos. Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
căldura mîinilor". "N-am organ pentru chestii primitiv-lacrimogene", i-am retezat-o. Deși, da, eram în levitație erotică. Pluteam, dar pentru Iordan. Mai tîrziu, cînd Beethoven al meu făcea observații drastice, cînd îmi reproșa că sînt de gheață ("începi în mi major și termini în minor?"), cînd mă ironiza pentru sînii prea mari și hohotele lui nu erau deloc încurajatoare, mă consolam cu imaginea bobocilor înfloriți în mîini. Ieșeau, consolator, din crăpătura memoriei, narcisele sălbatice. Aș putea să scriu la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Th. Rogalsky, Mihai Jora, Antonin Ciolan, Alexandru Zirra, Mircea Bârsan. La Filarmonica din București (dirijor George Georgescu) a cîntat Concertul în do minor de Rahmaninov. Etta, care nu-i era soție încă, l-a ascultat transmis la radio. Concertul în mi minor pentru pian și orchestră de Chopin, interpretat în '40, chiar înainte de cutremur, a fost alt succes. Etta îi era soție. Stătea în primul rînd, îmbrăcată în rochie cu decolteu acoperit de guipure. Pînă să vin eu pe lume s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]