1,153 matches
-
ganglionilor limfatici și de vărsături. Am făcut incizia ganglionilor. Am putut astfel să determin analize în care laboratorul crede că recunoaște bacilul scurt și gros al ciumei. Pentru a spune tot, trebuie să precizez totuși că anumite modificări specifice ale microbului nu coincid cu descripția clasică. Richard sublinie că asta îndreptățea ezitările și că cel puțin ar trebui să se aștepte rezultatul statistic al seriei de analize începute de câteva zile. Când un microb, spune Rieux după o scurtă tăcere, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
precizez totuși că anumite modificări specifice ale microbului nu coincid cu descripția clasică. Richard sublinie că asta îndreptățea ezitările și că cel puțin ar trebui să se aștepte rezultatul statistic al seriei de analize începute de câteva zile. Când un microb, spune Rieux după o scurtă tăcere, este capabil ca în timp de trei zile să mărească de trei ori volumul splinei, să dea ganglionilor mezenterici volumul unei portocale și o consistență păstoasă, acest microb tocmai că nu îndreptățește ezitările. Focarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
începute de câteva zile. Când un microb, spune Rieux după o scurtă tăcere, este capabil ca în timp de trei zile să mărească de trei ori volumul splinei, să dea ganglionilor mezenterici volumul unei portocale și o consistență păstoasă, acest microb tocmai că nu îndreptățește ezitările. Focarele de infecție sunt în extensie crescândă. În ritmul în care se răspândește maladia, dacă nu e oprită energic, ea riscă să omoare jumătate din oraș în mai puțin de două luni. În consecință, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
datorită stocurilor considerabile acumulate într-un oraș în care comerțul cu vinuri și cu alcooluri deține primul loc, au putut de asemenea să-și servească clienții. La drept vorbind, se bea mult. O cafenea afișând că "vinul prob ferește de microb" ― ideea, familiară dinainte publicului, că alcoolul te apără de boli infecțioase, s-a fixat bine în mintea tuturor. Noapte de noapte, cam pe la ora două, un număr destul de considerabil de bețivi dați afară din cafenele umpleau străzile cu un șuvoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
era doar consecvent. Iată de ce era firesc ca bătrânul Castel să-și depună întreaga încredere și energie în fabricarea pe loc a unor seruri din substanțe improvizate. Rieux și cu el sperau că un ser fabricat din culturi ale însuși microbului care infesta orașul ar avea o eficacitate mai directă decât serurile venite din afară, deoarece microbul se deosebea întrucâtva de bacilul ciumei, așa cum era el definit în mod clasic. Castel spera să obțină destul de curând primul său ser. Iată de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
energie în fabricarea pe loc a unor seruri din substanțe improvizate. Rieux și cu el sperau că un ser fabricat din culturi ale însuși microbului care infesta orașul ar avea o eficacitate mai directă decât serurile venite din afară, deoarece microbul se deosebea întrucâtva de bacilul ciumei, așa cum era el definit în mod clasic. Castel spera să obțină destul de curând primul său ser. Iată de ce era de asemenea firesc că Grand, care nu era nicidecum un erou, să devină acum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o să intrați în formațiile noastre. Celălalt, care își învârtea în mâini pălăria, a ridicat spre Tarrou o privire nesigură: \ NU TREBUIE SĂ VĂ SUPĂRAȚI PE MINE. ― Sigur că nu. Dar încercați cel puțin, a spus Tarrou zâmbind, să nu răspândiți microbul în mod voit. Cottard a protestat că el nu dorise ciuma, aceasta venise așa, și nu era vina lui dacă ea îi aranja pentru moment treburile. Iar când Rambert a ajuns la ușă, rentierul a adăugat cu multă energie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
răul trimis de Dumnezeu. Și nici, dimpotrivă, să fie imitați călugării din Cairo care, în timpul epidemiilor din secolul trecut, dădeau împărtășania ținând azima cu un clește spre a evita contactul cu gurile umede și calde în care putea să zacă microbul. Ciumații persani și călugării păcătuiau în mod egal. Căci pentru cei dintâi, suferința unui copil nu valora nimic, și pentru cei din urmă, dimpotrivă, teama foarte omenească de suferință năpădise totul. În ambele cazuri problema era ocolită. Toți rămâneau surzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe lume nu este neatins. Și că trebuie să te supraveghezi fără încetare ca să nu fii adus într-o clipă de neatenție în situația de a sufla în chipul altuia și de a-i transmite boala. Ceea ce e firesc, e microbul. Restul, sănătatea, integritatea, puritatea, dacă vrei, este un rezultat al voinței, și al unei voințe care nu trebuie să se oprească niciodată. Om cinstit, cel care nu infectează aproape pe nimeni, este acela a cărui neatenție este cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zbura timpul, Thomas avea impresia că Îl și aude, un fel de vîjÎit În urechi, era doar vîntul. Totul pornise dintr-o clinică inuman de curată, așa, pentru că pe acolo parcă nu treceau oameni, ci duhuri, nici urmă de murdărie, microbi, viruși, bacterii, totul era frecat, lustruit, dezinfectat, mereu spăla cineva linoleumul, gresia, chiuvetele, clanțele ușilor, geamurile, Împrăștia În aer spray-uri, nu zăreai muscă, țînțar. Izbutise, odată, chiar cînd se afla Thomas acolo, să intre un fluture, a fost distrus
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată, eliberată. „Irina! O, Doamne... chiar numele meu“, scâncea Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur, craterul, mirosurile, microbii, magma pulsa, rănită, răvășită, Irina îl opri, „nu, nu acum“ și strainul era din nou în mâinile și buzele ei de vrăjitoare, legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate, între buzele marine. Picioarele ei lungi lungi tremurau pe tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
terfelit, m-ați înjosit, opt ani de zile. Voi informa Secretarul General al Partidului, să știți! Să dați socoteală de etica și echitatea voastră antisocială. Voi avertiza autoritățile noastre de partid și de stat. Să declare starea de calamitate generală. Microbilor! Nu scăpați, nu scăpați, merg până la instanța supremă... — Afară! Afară!... urlă micuțul Marga, propulsat în aer, cu scaun cu tot. Apăruse, când, cum, îngerașul Ortansa care o împinse ușurel, dar decis pe nebună spre ușă. Moment de tăcere. Calmul Florin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ne îngrijim, din când în când. Mai pot, sunt încă viguros. N-am scăpat de păcatul ăsta, vigoarea. Diavolița profită. Mă lasă să profit, vreau să zic. Viguros, ca un nebun... Dar m-am molipsit și am 99 de ani. Microbi parșivi, ca timpurile astea, n-am să scap. Sunt pe moarte, ți-am spus. — Monstrul tricefal e oriental, dar ați urmat Europa. Nu zoomorfă, ci antropomorfă. Europa, adică Apollo și Christ? Lupul înfometat, devorând amintirile. Leul atotputernic și dominator, prezentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înviora, îl repeta cu un spor de energie, înviat, parcă, dintr-odată. Nu-s prost, tinere, știu ce las aici. Bolovanultrebuie cărat, ținut cu dinții. Da, da... Ca pe o comoară! Altceva nu avem, să știi. Să-l ferești de microbi! Nici nu știi când cum... uite, m-am molipsit de molimavoastră. Am să mor. De la voi m-am molipsit, de la proști m-am molipsit. De la proști, mă dă gata molima voastră. Am 99 de ani, moare Tiziano Vecellio, să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
umor, rareori - o tușantă amărăciune... portretizează În fugă, dar dă și dovezi de umor dubios, pe alocuri. Una peste alta (pardon de expresie!), este cartea unui om care a intrat În teatru, cu prudență, și nu mai poate scăpa de microb, pe veci! Între roluri și șprițuri, turnee și obligații familiale, reușite sau enervări frisonante, neuitînd perioada școlii, ori pe cea a armatei, Vali se adaugă azi lungului șir de artiști care au dat samă, și-n scris. Dar În carte
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
la același orizont nedefinit Și să mergi pe un drum pustiit fără vreun rost, Să știi că risipa de clipe printre alții este un act prăfuit Mă determină să întreb retoric dacă nu cumva sunt anost... Învălmășit Și vântul e microb al uitării în neant, Bucurii nespuse, trăiri în instant. E o boală nevrotică și socio-culturală Iar inimile noastre s-au golit ca o veche hală. Cantități uriașe de risipă placidă. Încruntări nebănuite într-o lume morbidă. Către acest vizibil misteru-mi
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
acul de aur între degete, dar orbise total. Fapt benefic pentru bucătăresele care culegeau cu plasele pentru fluturi steluțele din ciorbă. Asistentele sorbeau cu aspiratoarele microorganismele, așa că bătrâna inaugurase cea mai ecologică mâncare din Univers. Mioara Alimentară strângea cu fărașul microbii vagabonzi, îi vâra în plicuri, pe care Doctorul Talancă îi și trimitea la Laborator, pentru a fi analizați, scanați, înregistrați, educați, ventilați, licențiați, îmbuteliați și expediați. Mioara, dezamăgită de eșecul plăpumăresei, se erijă în îngrijitoare latentă, atentă, stringentă, opulentă, pertinentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
desperecheate și murdare odată cu mine, un burete sorbind nesățios totul, totul. Îmi vorbeau amprentele tuturor celor care atinseseră rufele, fețe de pernă, cearșafuri de dragoste, de somn de frumusețe, de vise cronice, de boală, de virușii din protipendada virușilor, de microbii din lumea interlopă a microbilor, de zi strâmbă, de noapte rotundă, de gânduri protestatare, de încărcare cu energie divină, de descărcarea aghesmelor lacrimilor tuturor celor ce au atins și s-au învelit, au bolit, au transpirat, au zvârcolit acele rufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un burete sorbind nesățios totul, totul. Îmi vorbeau amprentele tuturor celor care atinseseră rufele, fețe de pernă, cearșafuri de dragoste, de somn de frumusețe, de vise cronice, de boală, de virușii din protipendada virușilor, de microbii din lumea interlopă a microbilor, de zi strâmbă, de noapte rotundă, de gânduri protestatare, de încărcare cu energie divină, de descărcarea aghesmelor lacrimilor tuturor celor ce au atins și s-au învelit, au bolit, au transpirat, au zvârcolit acele rufe. Eram tobă de istorie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
celula ta, Mama, mă fac să Exist. Nu e egoism, e singurătate umplută cu timp. E acțiunea plină, e viață eflorescentă, moartea e un voal prin care mă văd Eu și Lumea. Și, după ce citi, Mama aruncă hârtia la coș. Microbii uitării porniră la treabă. Atomii celulozei, moleculele clorului aveau șansa de a trăi ronțăind prezentul. Dar el deja fusese imortalizat pe placa fotografică a eternului, pe care Nevăzutul îl sorta în infinitul mic sau mare. Dar toate aveau importanță pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oraș. Tristețile, care pluteau ca maramele printre copaci, erau atent monitorizate și ștampilate cu TOP-SECRET. Pentru ca, mai târziu, să se știe cine a fost psihanalistul adevărului murdar al societății împărțită în două clase antagoniste: spălătorii și spălații. Acum se impune microbul cu haină pe umăr direcționând bunul mers ai traiului, în ghetourile Brăilei mirosind a transpirație și mici democratici. În spitale sunt câte trei bolnavi într-un pat, din cauza consumului excesiv de democrație, se oferă pâine-hibrid, între gumă și coca cu chintalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cel adevărat a fost doar în amintire, în rest, o repetiție a unui Nilă Zadarnic. N u era nimic mai înspăimântător decât să vezi trenuri. Cum profesorii ne înșiruiseră pe noi, larvele clasei a X-a și pe alți câțiva microbi din clasele superioare, de-a lungul liniei ferate dintre gară și podul Brăilița. Ca să urmărim toate Acceleratele, Marfarele, Cursele rapide și celebrul Intercity cu forma sa de supersonic terestru. De foarte aproape. Se montaseră oglinzi concave de-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vântul dansa, ca vâltoarea; Dar se-ntâmla uneori Privirea să-i fie cuprinsă de nori! Ținea cu sfințenie, La curățenie; Avea o frică de moarte De gângăniile toate, Mai ales de cele mai mici, Molii, păianjeni, furnici, Și-n special de microbi Aerobi. Dintre visele-i foarte curate, Unul era mai aparte: -Vedeți stejarul verde, mare Și-nalt, ce mie îmi pare Că-l sprijină cu vârful pe soare, Și că soarele din vârfu-i răsare?! Voi munci -știu că drumul e lung
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
face prin agresarea organismului uman de către o vietate microscopică specifică, așa-numitul contagium animatum, sălășluit în bolnavi. Odată cu afirmarea pasteurianismului, ideea aceasta a devenit una din premisele teoriei și practicii medicale: bolile infecțioase sunt transmisibile, fiind provocate de înmulțirea unor microbi patogeni, care tind să invadeze alte organisme; îndatorirea principală a medicilor este de aceea ca, pe lângă tratarea celor infestați, să pună stavile de nădejde propagării bolii prin împiedicarea intrării în contact a celor sănătoși cu cei contaminați, cu excrețiile acestora
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
arătaseră puțin dispuși să considere că este vorba de temuta contagiune. Doctorii "au ținut-o una și bună cu gastro-enterita lor, zile întregi, până au început să cadă câte cincizeci [de soldați] pe zi, pîn-a venit primul examen bacteriologic cu "microbul virgulă"... Pentru igiena trupei a fost regretabilă eroarea medicilor, căci, neștiind cu siguranță ce boală bântuie, nu luau măsurile trebuitoare: pentru moralul trupei însă... a fost binevenită, căci a liniștit spiritele. Când văzurăm cu câtă îndîrjire susțineau doctorii că nu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]