984 matches
-
ar fi rămas înmormântat în arhive și peste el s-ar fi așternut un și mai gros și greu „colb” al uitării. - prof. Alexandru Mânăstireanu; „Îndrăgostit de arhive, Ion N.Oprea selectează din uriașul izvor de informații, cu o cumpănită migală.” - Lucian Vasiliu; „Cartea Dvs deschide minții noi ferestre de gândire și căutare, vă înalță și vă ține, fără îndoială, la loc de cinste pentru totdeauna. Ea alimentează făclia culturală ce arde permanent de sute de ani în acest colțișor al
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
unul dintre apostoli. Acum era doar o ființă rătăcitoare ; destinul nu-l întâlnise de două ori în același loc, ca să-l țină minte și să-l lovească. Și pentru a-l scuti de explicații împovărătoare și inutile, Rada șterse cu migală masa, spălă vasele și le așeză înapoi în dulap. Ridică sticla de țuică și luă o înghițitură pe care și-o plimbă prin toată gura. Era, într-ade văr, bună, avea un gust straniu, de sâmbure de prună ames tecat cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fustă. Cum visa bucurie și milostenie, o visă și pe Marchiză și o iertă de păcate. Iar ea părea pe măsura visului său. Neprihănită, plângea în somn fără istov, până ce lacrimile îi spălară pomezile de pe obraji, iar alunița desenată cu migală se prefăcu într-o buburuză și-și luă zborul de pe umărul ei. Pârnaie se simțea cu desăvârșire liber. Lacătele căzuseră și gratiile se căscaseră, lăsând luna să intre, nestingherită, în odaie. Cum nu-și aducea aminte de visele lui, nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vorbea mult, vorbea și repede. Ochii i se mișcau vioi în cap, la fel și degetele grăsuțe, dovedind simțuri din cale-afară de treze. Era îmbrăcată cu grijă, eșarfa se asorta perfect cu poșeta și cu botinele, făcea, adică, lucrurile cu migală. Și, colac peste pupăză, era minionă, cu alte cuvinte, putea să stea îndelung de partea cealaltă a ghișeului, în dreptul pătratului de la vorbitor, fără să trebuiască să se aplece sucindu-și gâtul. Jenică încercă să nu-și trădeze îngrijorarea și împinse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trepiedul în așa fel încât să se poată privi în oglinda cea mare. Oglinzile nu au memorie. În acest fel, puterea lui de a intui vârstele morții se destrămă. Rămase numai puterea lui de a chema moartea. Se desenă cu migală. Adăugă și culorile, astfel încât asemănarea dintre imaginea sa din oglindă și autoportret să fie cât mai mare. Pictă și umerii, și mâna în care ținea paleta cu vopsele. Numai că, în locul paletei, în palma întinsă, pictă ceasul deșteptător de pe noptieră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl deducea - așa cum am arătat - din istoria privită „ca o unitate absolută a vieții omenești”. Și astăzi cititorul operei lui Iorga rămâne impresionat de numeroasele fire care leagă de veacuri popoarele și pe care N. Iorga le-a dezvăluit cu migala care-l caracteriza. Pentru N. Iorga ca istoric al relațiilor internaționale nu existau popoare superioare și popoare inferioare. Rămânerea în urmă a unor țări își găsește întotdeauna explicații științifice, iar aportul fiecărui popor, fie el cât de mic, la progresul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
poetic, mai ales odată cu pătrunderea în modernitate, limbajul constituie unitatea de măsură care intervine în stabilirea unei anumite relații dintre text și operă. Desigur, procesul devenirii limbajului obișnuit în limbaj poetic este unul istovitor, fabricat în laborator și frământat cu migală de iscusința mâinii de artist: "Convertirea materialului lingvistic în obiect estetic reprezintă o activitate transformatoare, un proces în cadrul căruia se constituie și se anulează limbajul poetic, a cărui unică modalitate de a fi este cea procesuală"12. Limbajul poetic devine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lac cel mal frumos luceafăr e pe mare,/ Și cântă cel mai sincer pitpalac/ nu-n pomi, ci în amintiri și-n nemișcare./ Cea mai frumoasă lună e în lac.". Cuvintele, sub imperiul patimii poetului, devin pietre prețioase șlefuite cu migală într-un lung univers al tradiției. "Din mine cineva extrem irumpe,/ natura mea se face Dumnezeu/ De vină-s doar aceste pietre scumpe:/ Cuvintele ce le rostesc tot eu." Horia Zilieru "Orfeu îndrăgostit"E. P. L., 1956; "Fluierul", E. S. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să te am/ să-mi mângâi cu privirea calmă ochii/ încet precum o gâză pe un ram/ de sufletul meu mut să te apropii". Cu volumul " Între floare și fruct" poetul parcă revine la poezie, versifică clasic, îngrijit și cu migală. Evoluția poetului este ciudată: reintegrări în pământul care respiră și palpită senzual, nostalgii exterior manifestate ca și nevoia de purificare de tot ce-i tehnic, voluptatea reținută sunt prezente ca semne ce se rotunjesc și în emoții. Matei Gavril este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
calului troian", E. P. L., 1968; "Coloană de-a lungul", Editura Eminescu, 1971; "Zăpezi fără întoarcere", Editura Cartea Românească, 1973; "Scut de etern", Editura Eminescu, 1974; "Scrisoare în sat", Editura Eminescu, 1975. Nicolae Dragoș este un poet care se apleacă cu migală asupra poeziei, reușind alternanțe și perspective spre interior sau de dimensiuni cosmice perspectiva în afară este cea a interiorului cosmicizat, iar cea interioară presupune concen trarea unui întreg arsenal de sentimente. Ilustrativ este poemul "Desen invers" în care frunza poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poți,/ Te-nplânt în masă ca pe un topor într-un butuc/ și de altă treabă mai bună mă apuc." Prin lirica patriotică, Beniuc subliniază necesitatea ei în istoria poetică contemporană, dând un exemplu confraților, dar am fi dorit mai multă migală în realizarea versului și mai multă interpretare. Vremile de răscoale evocate de poeții contemporani trebuiau cuprinse în relații ale permanenței, ca un act prelungit firesc în timp. Abia cu Tudor Arghezi, evocarea istorică va realiza arta în poeme de mare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
contradictoriu; poetul, ca un adevărat dandy, își urmărește gesturile în oglindă, reproducându-ne un întreg conținut sufletesc frământat, ros de neliniști. Cu trei ani înainte, în 1956, Nicolae Labiș publicase volumul "Primele iubiri", în care sublinia că facerea poeziei impune migală și transparență. În acest volum, el reînvie istoria, aureolând prezentul: Se vaită stejarii românești/ Peste Dumbrava roșie-i furtună/ Se-nalță-n cer văpăile șerpești,/ Bufniri de trunchiuri prăbușite sună,/ Și tremurând, și plâns, de după norii/ Se-arată îngrozit un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tot erup forțele de germinație, valuri de căldură de fructe în fermentație, de iarbă în stare de înmulțire. Sămânța și oul sunt matcă nașterilor viitoare. Obsesia seminței este un alt motiv care bântuie pământul, maica este cea care, cu multă migală, măsoară toate semințele. Poetul se adresează în permanență cititorului sau unui anume personaj "Cutăriță", care de fapt semnifică o particularizare în uniformitate și pe care îl mișcă scenic: eroul gesticulează, își trăiește rolul cu sinceritate, este când înțelept, când insensibil
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
corecte, cît de mult au greșit acei care au fixat vechimea poeziilor lui Eminescu, după anul cînd ele au fost date la tipar! Nu s-au gîndit că, de fapt, acest uimitor de mare șlefuitor al limbii literare, lucrase cu migală la fiecare din acele versuri, zeci de ani! Însăilate întîi pe simple petice de hîrtie, revizuite și modificate pe alte petice de hîrtie, versurile au fost trecute apoi în caiete, ori peticele de hîrtie au fost cusute la întîmplare, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dintre cele mai active prezențe în revistele literare moldave, în paginile cărora se împarte, deși nu cu egală consecvență, între scriitura lirică proprie și cea a altora. Frecvente sunt mai ales aparițiile revuistice prin care cartografiază, cu răbdare și cu migală, peisajul liric oriental. Din această constantă apetență pentru descifrarea hieroglifelor dintr-un spațiu cultural pe care, din păcate, cititorul român obișnuit îl reduce la poveștile cu tâlc ale Șeherezadei sau la rubayatele lui Omar Khayyam, s-au și născut o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de metafore, conservă mare parte din imaginarul poetic mai vechi al autoarei. Ultima fiică din neamul Manole este, ca întotdeauna, preocupată a zidi cuvinte care să sporească frumusețea lumii. Majoritatea poeziilor din carte sunt de altfel pasteluri selenare, executate cu migală de o artistă care nu se sfiește să își recunoască undeva sursa de inspirație, o eternă fascinație în fața spectacolului universului: "mereu tânără, uimirea,/ cu semnul de lună/ apare de după moară/ în crucea bolții se oprește și naște// fețele de lumină
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marea majoritate a textelor capătă astfel o priză aproape magică, datorită laitmotivelor și refrenelor cu sonorități consacrate, elanurilor mistic-incantatorii ori nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică (la fel de exigentă pe cât abilă!) știe să le strunească în forme poematice lucrate cu migală și fără cusur. Iată, bunăoară, un tandru-sensibilizator Laudatio: "1. Ce gingaș spânzură el la tâmpla amiezii cercel. 2. Ce tandru și fără pereche mă prinde subtil de ureche. 3. Ce lin pe grumaz mi se lasă, un guler jilav de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu apare la rândul lui atât ca un sinistru mesager mereu amânat al morții, cât ca un straniu celebrator al vieții. Poemele precum tăcerea călăului, balada celui uitat pe eșafod, crucifixion sau călăul în mormântul lui Iisus îi compun, cu migală și tensiune ideatică, alte și alte fațete: filosofard și sensibil, pătruns de raskolnikoviene interogații și deținător al apei vii, sfințite de orice păcat, călăul scapă de la început de încadrarea în tipologia clasică a sceleratului lipsit de conștiință și remușcări. Gestica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tematizării; b) asimilării și transferurilor izotopice; c) selecției lexicale. Aceste puncte pot fi reperate în extrasele următoare: Textul A: Morfologia și anatomia Corpul, a cărui lungime variază de la unu la doi milimetri, de exemplu la Erigone și nouă centimetri, la Migalele braziliene, se compune din două părți: cefalotorax (sau prozom) și abdomen (sau opistozom), legate printr-un pedicul subțire. Abdomenul nu arată nici o urmă de segmentare exterioară, în afară de formele primitive din Extremul Orient care prezintă doisprezece segmente; prozomul rezultă din coalescența
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dublă articulație: o bază mai largă care conține o glandă veninoasă și un ac mobil traversat de canalul veninos ce urcă pînă aproape de vîrf. Poziția celicerelor permite deosebirea a două mari grupe: cea a Ortognatelor, printre care se află și Migalele, care au aceste baze în prelungirea corpului, pe orizontală, cu acele, ce se îndoaie, orientate în jos; la Labidognate bazele celicerelor sînt verticale și acele, orientate spre un plan simetric, se întîlnesc, închizîndu-se. Ochii simpli, sau ocelle șase sau opt
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
așeză lîngă el... C.4. Ea se așeză în fața lui. Privea undeva departe, ferindu-și privirea de privirea lui. CORPUS B 1. Era una din acele frumuseți uimitoare, absolute, o femeie din acelea pe care natura le creează cu multă migală. 2. Cu papucii săi grosolani și cu silueta sa lipsită de grație, ea sosi în fugă, cu picioarele împleticite, cu cocul său mult prea mare și greu. 3. Natura o înzestrase cu cele mai minunate daruri: distincție, noblețe, grație, finețe
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
noștri la momentul acela. Nu este o cercetare exhausivă. Am reținut câteva articole semnificative exprimând experiența profesională din serviciile chirurgicale de adulți și copii din București, în unitățile și domeniul care au constituit tema acestei lucrări. Cu greu și cu migală, ani în șir, în condiții nu totdeauna favorabile, mintea și mâna chirurgilor au cutezat permanent pentru a înțelege și formula norme de conduită pentru progresul chirurgiei și mai bunei ocrotiri a omului suferind. Clinica a II-a Chirurgicală publică (sub
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
toată gravitatea. Se entuziasmează, se bucură, suferă chiar, îi ajută pe ceilalți, devine combatant, comunică, socializează... Este, poate, cel mai lesnicios mod de a-l pregăti pentru etapele ulterioare ale vieții. Pentru aceasta, însă, e nevoie de răbdare, tactică pedagogică, migală de artizan, atribute necesare celor implicați în procesul educației. Fiecare joc propus aici are o structură prinsă n parametri echilibrați, care permit adaptarea lui de către orice educatoare. Mai întâi, titlurile sunt atractive, stârnesc interesul copilului, au frazare rimată, par a
Jocuri de masă by Veneţia Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/1612_a_2965]
-
marile concentrări industriale, noile forme de organizare ale societății civile un concept descoperit în acele zile cu un entuziasm de neofit generează o efervescență până atunci necunoscută, mai ales în mediile cultivate ale societății. Ar fi de refăcut odată, cu migală, istoria renașterii spiritului asociativ în România, de la organizațiile de boy-scouts și girl-scouts la Jockey Club și la lojile masonice. Nu este locul aici pentru o astfel de întreprindere de istorie socială, așa că mă voi limita să amintesc că, încă de la
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
o matrice stilistică apriorică și inalterabilă istoric ce îi pecetluiește inconturnabil orice expresie culturală, Blaga elaborează o seducătoare metafizică a permanenței existențiale românești. Seducătoare metaforic și răpitoare poetic, teoria filosofică a identității naționale întemeiată în "apriorismul românesc" construită cu atâta migală analitică dublată de măiestrie artistică de L. Blaga este minată, totuși, de ceea ce logicienii numesc "obscurum per obscurius" (Muscă, 1996, pp. 34), explicarea obscurului (specificul etnic, geniul național, duhul românesc) prin elemente la fel de obscure (matricea stilistică, inconștient colectiv, apriorism românesc
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]