1,513 matches
-
Gândire liberă” (free thinking, holist thinking), de tip postmodern, necantonată în dogme a manifestat și celălalt mare erou al omenirii secolului XX: papa Ioan Paul al II-lea. Nu a reușit să creeze o nouă realitate religioasă în locul celei instituite milenar. Totuși, a deschis larg calea pentru o nouă spiritualitate mondială, gândea holist și a depășit barierele mentalității catolice. Papa Ioan Paul al II-lea a reînnodat dialogul catolicilor cu creștinii ortodocși și chiar cu mozaicii și islamicii. Putem spera, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
armonia cosmică, a fost ascunsă și lumea nu a aflat vreme de trei secole în ce impas odios trăia. Dar, astăzi, atare secrete nu mai pot fi tăinuite... În urmă cu patru veacuri, știința s-a semețit să uzurpe rolul milenar jucat de religie. De atunci și până de curând, ideile lui Francis Bacon și René Descartes ne-au lecuit nedumerirea originară și rănile spirituale. Adevărul cercetat a învins în bătălia cu adevărul revelat. Cel din urmă mai agonizează doar la
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sociale în lumea secularizată a societăților postmoderne sunt multe și în aparență extrem de puternice. Gândirii sociale creștine i se impută următoarele trăsături: 1. Gândirea socială creștină e anacronică întrucât e generată într-o societate și într-o cultură (tradiția iudeo-creștină milenară și presupus "arhaică") care nu mai structurează în mod caracteristic societatea prezentă și viitoare. 2. Gândirea socială creștină e anistorică, întrucât se bazează pe premise "metafizice" (nedemonstrabile, fixe și imobile, contrastând cu "faptele" empirice și cu impulsurile de emancipare și
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
SF. Poetul, integrând condiția umană marilor ritmuri cosmice, este atent la „strigătul stelelor”, la „mersul sferelor” sau la „transhumanța stelară” și caută să perceapă freamătul universal: „Ah, pământul e țărmul numai .../ Din solzi de nichel sună vântul crud./ În glasuri milenare purtate de lumină / Strigătul stelelor eu îl aud” (Strigătul stelelor). Versurile sunt însă cel mai adesea prozaice: „Ideile deschise-n cărți se trag / către pământ, an după an chemate/ De forța gravitației terestre” (Ceas ciudat). Tabla de oricalc păstrează intact
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
este sub nici o formă comparabil, prin consistență, prin conștiință și prin coerență corpusului doctrinar marxist-leninist. Totuși, elementele escatologice ale nazismului, concepția despre concentrarea puterii politice, centralismul absolut și încercarea de a forma, pe un sistem de gîndire univoc, un Reich milenar, trece dincolo de simplele mentalități autoritare și se apropie semnificativ de construirea unei ideologii, se caracterizează printr-un amestec de elemente tradiționale și mitice cu ele-mente moderne [Cavalli 1982]. În legătură cu aceasta, trebuie demonstrat și subliniat că totalitarismul comunist, cel puțin în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
funcționează. Doar în ultimul paragraf se vor face referiri la posibila evoluție în viitor a democrației. Aceasta nu este atît o alegere restrictivă, cît, mai ales, o alegere obligatorie, neputîndu-se ține cont aici de dezbaterea intensă, constantă, mai mult decît milenară asupra naturii democrației. Nu este o alegere restrictivă în primul rînd pentru că regimurile democratice existente la ora actuală prezintă o mare varietate de structuri și de modalități de funcționare; pe lîngă aceasta, aceeași problematică despre ce este o democrație impune
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
femei supuși greșelii. Ortodocșii, sprijinindu-se pe încercările de explicare și/sau justificare teologică a masacrului pe care le dezvoltaseră, nu participă la fel de mult ca laicii la intrarea tot mai manifestă a Holocaustului în spațiul și dezbaterea publice. Ca și cum schemele milenare ar atenua durerea, punând exterminarea în perspectivă cu alte dezastre, după care evreii continuaseră să trăiască în respectarea poruncilor. Teologul ortodox Eliezer Berkovits scrie că diferența între flagelurile trecutului și genocid rezidă în amploarea excepțională a celui din urmă, dar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii" Cei care căutau răspunsuri în afara religiei rămâneau cu întrebările lor. Și totuși mediile ne-ortodoxe și chiar secularizate contribuie și ele, dar în alt mod, la o "teologizare" a genocidului. Cu trecerea anilor, pe baza milenarei istorii a suferinței evreiești, Holocaustul însuși a sfârșit prin a fi erijat într-o nouă religie civilă, fără Dumnezeu, suficientă sieși, cu riturile, ceremoniile, preoții, locurile de pelerinaj, martirii moderni, retorica și porunca ei principală: datoria memoriei. Cu Auschwitz-ul în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
excepționalitate, noua religie se vede constrânsă să preia treptat o parte a materiei și a formelor ei culturale din vechile modele teologice evreiești. Dar, paradoxal, nu găsește în ele răspunsurile adecvate la suferință. Ea tinde să reducă întreaga viață evreiască milenară la această "tragedie", de nedepășit și mereu iminentă, ca și cum istoria evreilor nu ar fi nimic altceva decât un interminabil ciclu de dezastre. Istoria evreilor ar începe, în fapt, cu ea și, în cel mai rău caz, s-ar termina cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
obsesiei care-l înconjoară și a cultului civil căruia îi dă loc, a devenit tema principală a discursului public despre evrei și iudaism. Un capitol din istoria evreilor, oricât de dramatic și fatal ar fi el, a înlocuit istoria evreiască milenară 30. Dacă proiectele genocidare urmăresc să pună capăt vieții spirituale, culturale, artistice și vieții pur și simplu a unui grup etnic sau religios și să priveze astfel umanitatea de aportul lui, voința celor care au fost afectați îndeaproape sau de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tragedie umană, îndemnând generațiile viitoare să-i supraviețuiască pentru a duce mai departe un iudaism responsabil. În niciun caz rolul lui nu este să furnizeze schema absolută, unicul punct de reper în funcție de care evreii ar trebui să-și înțeleagă istoria milenară. N-ar fi excesiv să li se ceară muzeelor consacrate Holocaustului să prezinte și cei 4000 de ani de viață și cultură evreiască imaginativă și înfloritoare, în loc să îndrepte proiectorul exclusiv asupra unui deceniu de suferințe atroce. Niciunul dintre ele nu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a spiritului indian, pe care am evocat-o mai sus, apare mai ales în procesul de simbioză, de asimilare și revalorizare care a dus la arianizarea Indiei și, mai târziu, la hinduizarea ei. Căci acest proces, de mai multe ori milenar, s-a înfăptuit în confruntare cu sistemul religios elaborat de către brahmani pe baza "revelației" vedice (sruti). În cele din urmă, unitatea religioasă și culturală a Indiei a fost rezultatul unui lung șir de sinteze, înfăptuite sub semnul poețiior-filosofi și al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Zeița este cu siguranță de origine orientală, așa cum stăruitor o indică tradiția (Herodot, 1,105; Pausanias, I, 14,7). În Iliada, Afrodita îi protejează pe troieni. În plus, ea prezintă analogii cu divinitățile de tip Iștar. Totuși, în Cipru, centru milenar al sincretismului egeeano-asiatic, începe să se precizeze figura ei specifică (Odiseea, 8,362 sq.). Procesul de elenizare este destul de avansat în Iliada (5, 365), unde Homer o proclamă fiică a lui Zeus și a Dionei, și soție a lui Hefaistos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aberații. Pentru început, primul paradox al acestui tip de evoluție este acela că evoluția trece neobservată și nu este anunțată cum trebuie. Oamenii intră cu reticență în mediasfera lor, ca și cum mediumul ar fi în avans față de utilizator, care, în dialogul milenar al lui sapiens cu instrumentele lui, îi pune aceleași întrebări pe care i le punea celui precedent și așteaptă aceleași răspunsuri. La începuturile sale, tiparul mima caligrafia (un incunabul seamănă cu un manuscris fals); fotografia imită pictura, reconstituind în studio
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Viața politică în România (1966-1871), vol I - De la domnia pământeană la prințul străin, Iași, 2001; Viața politică în România (1866-1871), vol II - De la liberalismul radical la conservatorismul autoritar, Iași, 2001. Colaborator la Cuza Vodă in memoriam, Iași, 1973; Independența - luptă milenară a poporului român, Iași, 1977; România în relațiile internaționale: 1699-1939, Iași, 1980; Românii în istoria universală, vol. I-II, Iași, 1986-1987; Republica în România de la idee la faptă, Iași, 1988. Dinlupta opiniei publice românești împotriva instituirii dualismului austro-ungar (18661868), în
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Iași, din Suceava, din Roman , din Câmpina . Pedagogi de referință, profesioniști recunoscuți. Școala de la Iași are frumusețe „oltenească”, pentru că , așa cum „ “mărgelele” „ lui Brâncuși se înșiră pe o „inimă” de fier spre infinit, așa și „școlile ieșene” se înșiră pe apa milenară a Bahluiului aducându-și prinosul lor la „Marea de cunoștințe” științifice ale lumii. Școala de la Iași știe să respecte valorile umane. Un craiovean, Mihai Konteschweller, truditor pe tărâmul radiofoniei, alături de Dragomir Hurmuzescu, părintele Școlii de la Iași, a fost profesor la
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Gheorghe Manolea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1004]
-
te privesc în multe feluri: cu dragoste, cu durere, cu teama de a nu pleca, dar și cu teama de a nu te întoarce... În preajma unei reforme Nu știu de unde mi-a rămas în minte imaginea clasică a farmaciei, instituție milenară, mai veche decât școala și spitalul, cu o istorie specială, aparținând când magiei, când unui amestec de adevăr și fantezie, când alchimiei, când științei chimico-fizice, când comerțului (dar un comerț special), când templului, când farmecelor vrăjitorești; probabil că imaginea "clasică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rezistat până aici, să știe că autorul nu este disperat, "prăbușit" de perspectiva dispariției cărții, în mod principal a cărții de literatură. Aceasta, pentru câteva motive pe care le semnalam într-o încercare de a atrage atenția că în istoria (milenară) a cărții, ca și în istoria (multiseculară) a "cărții tipărite", au fost depășite multe evenimente grave; dar cartea și-a atestat rezistența, pentru că o carte, ca o pasăre, nu trăiește doar prin trupul ei (puternic sau plăpând, dar, oricum, pieritor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe ceilalți la atâtea rupturi violente și definitive. Închid ochii și îl aud pe cel dus dintre noi bolborosind ca în transă: „Lumină lină lini lumini/ Răsar din codrii mari de crini/ Lumină lină cuib de ceară/ Scorburi cu miere milenară”. Una dintre puținele cărți pe care am dorit să le iau cu mine atunci când a trebuit să părăsesc România - 24 iulie 1985 - era culegerea de Colinde întocmită de G. Breazul, scoasă în colecția Cartea Satului de Fundația Culturală Regală „Principele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
compozitor Hrisanide... și, în sfârșit, este trimis în schimb de experiență în străinătate. În lagărul socialist, bineînțeles. Prima călătorie - la Praga - îi trezește impresii de neuitat: o altă lume, cu alte moravuri, plăcute și cuviincioase, proiectate pe un fundal de milenară civilizație. Apoi, o croazieră în jurul Mării Negre îi dezvăluie noi dimensiuni ale sufletului slav... Mihai Rădulescu, din Soci, lui Pierre la București Ilustrată: Sanatoriul Spicul de aur din Soci 29 iunie 1958 Din Soci, de un Sânpetru neașteptat și plăcut, afecțiune
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sau bradul împodobit? Afară poate de simbolul veșnicei viețuiri, sau a împărțirii la cei săraci a pomenilor de bogdaproste... Nu știu însă dacă în acea Sărbătoare a Sărbătorilor Alice a mai avut puterea să încropească ceva, fie pentru a cinsti milenara tradiție, fie pentru a da de pomană. știu însă că, în ceea ce-l privește, Mihai i-a făcut un dar de zile mari. Era chiar în Ajunul Crăciunului. Camera lui Mihai fusese lăsată cu pietate exact cum fusese pe vremea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sute de kilometri, se pot întâlni vulcani de peste 2000 de metri și zeci de lacuri care de care mai frumos și mai viu colorat, în game surprinzătoare de verde și albastru. Lacurile sunt de origine glaciară, formându-se în urma eroziunii milenare a solului și adunând ape din topirea zăpezilor. Mulți vulcani din zonă fiind activi, unele lacuri s-au format prin acumularea de lavă în albia râurilor, lava răcită constituindu-se în veritabile baraje. Cel mai mare lac, Llanquihue, al patrulea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mai expus de câteva ori, și de regulă au ieșit expoziții foarte frumoase. Băile Herculane După ce a trecut moda de tabere la Gărâna, noi, pictorii naivi am început să ne reunim în tabere de pictură pe la Băile Herculane, o stațiune milenară, pe valea Cernei, unde făceau baie în izvoare chiar și romanii, acum vreo 2000 de ani. O tabără de pomină la Băile Herculane a fost prin 1992 sau 1993, când am fost cazați cu toții la hotelul Hercules mi se pare
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
linia țărmului acesteia formând pe hartă un perete aproape vertical) și Dunăre (cu prelungirea brațului Chilia). Un „colț” foarte frecventat, pe aici perindându-se în timp zeci și zeci de popoare și seminții, migratoare desigur, privind lucrurile dintr-o perspectivă milenară, dar și stătătoare, pe intervale de timp doar relativ mici, unele nu tocmai puțină vreme, altele chiar secular stătătoare. Un „colț” care a primit, sau ar fi primit (legenda infiltrează nu o dată istoria) vizita unor ilustre personaje precum Darius, Alexandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de lei amendă pe denunțătorul meu ovrei, vinovat că și-a arogat, ilegal, atribuții de controlor al circulației! Am plecat repede din instanță ca să nu mai văd capul acestui fiu denaturat al poporului lui Israel, neam suferitor, căruia o tradiție milenară nu-i iartă riscurile agresivității. Dovadă sentința judecătorului de urgență, care a hotărât că „turcul plătește!“. Din mahalaua noastră era să uit pe Ghiță bărbierul, țiganul, vindecătorul de boale lumești al oltenilor precupeți și al băie ților de prăvălie, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]