2,132 matches
-
care-l ținea strâns în mâini. Petruș se aplecă asupra portarului prefăcându-se că-i acordă primul ajutor, încercând astfel să șteargă urmele implicării sale în conflict. Eu eram cărat pe brațe de Marius spre dormitor, în timp ce Kyta dădea declarații milițienilor care coborâseră din mașină, încercând să-i țină ocupați, pentru ca noi să avem timp să dispărem de acolo. Erjika se strecură neobservată în spatele cantinei și luă o gură bună din sticla cu lichior pe care, tocmai voise să o sacrifice
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
zilele în care nu putea face mare lucru, spăla și călca pentru toți. Cum mai putea ea să iubească băieții și mai ales pe cei care i erau de o seamă? Ajunsese la școala noastră fiindcă se culcase cu un milițian care-și făcuse milă de ea. Intrase cu pile, dar nu era proastă. Îi plăcea în colectiv, mai ales că toate fetele se temeau de ea, iar băieții stăteau la rând pentru câteva clipe de sex. Există iubire? m a
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dau amendă și vă duc direct la inspectoratul școlar!...” „Hîî, pe tovarășu’ l-o oprit poliția...” „V-o amendat, tovarășu’, pentru noi, că suntem răi, tovarășu’?” „Noi nu suntem răi, tovarășu’, numa’ ăștia fac prea multă gălăgie.” „Eu mă fac milițian, tovarășu’, ați văzut ce pulan avea?” „Haida-ți, tovarășu’, ați zis că ne lăsați să ne cumpărăm pufarine, vă rugăm , tovarășu’!...” Asta era. Uneori mă întrebam dacă problemele veneau de la ei sau de la lumea în care trăiam și care voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu mă simt în fața poveștii tale ca la cea mai adâncă spovedanie de taină. Mircea: 22 decembrie În 22 decembrie, orașul era controlat de oamenii ieșiți pe străzi. Ceaușescu încă nu-și începuse „discursul de adio”, de la București. Dar nici un milițian, nici un militar, nici o patrulă nu mai era pe străzi. Autoritățile locale dispăruseră din sediile puterii lor. Sunt sigur că nu au făcut-o din proprie inițiativă; nu aveau exercițiul unei astfel de îndeletniciri de a face ceva din inițiativă proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
A fugit Ceaușescu, măi oameni! A fugit Ceaușescu!” „Cum a fugit, băă?!” „S-a ridicat cu elicopteru’!” „Uraa, jos Ceaușescu! Jos Cea-u-șes-cu! Jos Cea-u-șes-cuu!” Eram un grup de vreo 50 de oameni când am ajuns în fața miliției. A ieșit un milițian tot transpirat, fără caschetă, cu figura năclăită și înnegrită de nesomn. „Sunt căpitanul Moldovan, ofițer de serviciu pe unitate. Stați, nu dați, aveți aici cheile și pistolul meu. Vă predau tot. Predau, să trăiți, predau tot!” Încerca să-și stăpânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și pistolul meu. Vă predau tot. Predau, să trăiți, predau tot!” Încerca să-și stăpânească tremurul și oboseala. „Cine vine să preia?” Toți au tăcut. Nu știam, nu ne așteptam la așa ceva. „Cine preia, măi oameni buni! Cine preia!”, repeta milițianul. A venit un om, într-un pardesiu negru spre mine, nu-l mai văzusem, nu-l știam. M-a prins de braț. „Du-te dumneata. Dumneata ai fost ieri în piață, știu.” Am făcut un pas în față. „Îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acela eram eu. Întâi am trimis una dintre mașinile miliției în patrulare, dar au văzut-o oamenii pe stradă și au răsturnat-o. Atunci am confiscat un taxi, cu taximetrist cu tot, am pus pe el o stație radio, un milițian în civil care știa să o folosească și doi oameni de-ai mei; umbla prin tot orașul și la fiecare 10 minute îmi raportau ce vedeau. I-am trimis la stația TV locală. „E liniște, nu se întâmplă nimic.” I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
umeri. — La mine nu mai vii. — Nici nu vreau. Nici nu-mi trecuse prin gând să mă duc la ea. De mai bine de un an hotărâsem să nu mai trec pe la ea. Voia să se mărite „bine“, avea un milițian de la scara vecină pe care pusese ochii și nu mai voia să fie văzută cu alții. — Dă-mi o votcă și niște bani. De-asta am venit. Altfel nici nu intram. N-am nici măcar o fisă, să dau un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care eu încă șovăi dacă să intru sau să mă întorc, să-mi continui căutarea obiectelor pierdute, de unde sunt convins că-mi voi recupera servieta și cheile garsonierei mele. Bătrânul de pe trepte e într-o manta fostă cândva albastră, de milițian, are un maldăr de pungi din plastic cu ziare, zdrențe, fel de fel de cutii, sticle de apă minerală goale. Dintr-o sacoșă se ițesc o franzelă și o umbrelă galbenă, de damă. Întins într-o rână, ca la ospețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în aceeași absentă reverie din străfund. Lăcrămează, cu lacrimile căzând pe treptele fostei cârciumi, sacadate, monotone, un fel de picuri ai unei ploi dintr-un început de primăvară, de cândva, dintr-o noapte pierdută... Mă fascinează moșul în manta de milițian. L-am trecut de mult în galeria mea de personaje ale Bulevardului. Voiam, în primii ani de după studenție, să alcătuiesc un album al lor. Îmi dădeam seama, instinctiv, că realitatea devine adevărată, profundă, frumoasă numai dacă o scrii. Intuiam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
semne a ceea ce urmează să se întâmple. Nu prevestire. Pur și simplu știi ce te așteaptă. Înciudat, i-am spus: „Dacă ne amendează, plătești tu“. A râs, am sărit pe trotuarul vecin și când să intrăm în local a apărut milițianul. „Scoate banii“, i-am spus, ridicând din umeri, ușor mulțumit că puteam fi necioplit. A plătit cei cinci lei. Adeseori, în golul clipelor de mai târziu, revedeam scena. Nu atât derularea ei mă fascina, cât uimirea că parcă timpul încremenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine. Și în mulți dintre noi. De aici ușurința complicităților, a dezicerilor, a șovăielilor. În fond, cred, tot un fel de teamă reprimată sub această funciară neîncredere. Minciună. A început să-mi povestească ce văzuse. Cum venise mașina. Cum coborâseră milițienii, cum omul acela se opusese, cum se agățase nevastă-sa de el, cum au lovit-o, cum a rămas în zăpadă acolo, în fața porții, leșinată, cum s-a dus Sulache cu nevastă-sa și au adus-o la ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de parcă aș fi fugit de mine însumi. Nu m-am întrebat însă niciodată dacă, într-adevăr, chiar am vrut să fug vreodată de mine... Îi pândeau nu numai haitele de țigani, bântuind în miez de noapte piețele. Îi hăituiau și milițienii, patrulând în căutarea unor veșnic neaflați borfași. Le luau femeile, chipurile să nu fie atacate de vagabonzi, și le regulau, acolo, în dosul magaziilor, în baraca domnului Mielu de la sticle. Știau că ăsta-i prețul, că nu avea cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
executați În castelul Montjuïc, la scurt timp după capitulare. Un prieten al lui Miquel, un ziarist britanic care fusese de față, a spus că plutonul de execuție era alcătuit din șapte oameni, dar că, În ultima clipă, cîteva duzini de milițieni s-au alăturat festinului. CÎnd s-a deschis focul, trupurile au Încasat atîtea gloanțe, Încît s-au desprins În bucăți de nerecunoscut și a trebuit să fie vîrÎte În sicrie Într-o stare aproape lichidă. Unii au vrut să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
militar pe lângă mine, cum mă saluta! Cine știe ce grad o fi avut ăla dă-i furase el hainele! În fine, cum s-ajungă la frati-su când el mergea și nu știa unde să duce? Până la urmă l-au văzut niște milițieni, se făcuse probabil mai lumină, și au văzut cum atârnă hainele pe el, s-au apropia de el, l-au Întrebat de una de alta, au văzut că nu e În toate mințile și l-au dezbrăcat imediat; l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai profanatori, au făcut din incinta mănăstirii magazii. Era la asfințit. Soarele ardea, încă, și asfaltul era fierbinte. În spatele peronului duba ne aștepta. Ajungem la ea și gardienii îmi dau brânci: hai, urcă, urcă mai repede. Peste tot, așa procedau milițienii. Nu trebuia să vezi sau să fii văzut de vreo persoană cunoscută. Totul era secret. Cei dinafară nu trebuiau să cunoască crimele comuniste. Duba se pornește. Drumul a fost scurt și iată-mă în fața unor porți grele metalice. Șeful escortei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de-a curmezișul și din ea coboară repede un individ care se apropie de mine și-mi cere actele. ― Da' cine ești dumneata? îl întreb. ― De la Miliție, îmi răspunde. ― Să văd legitimația! zic, părîndu-mi-se bizar să fiu controlat de un milițian de la circulație în civil. Mi se întîmpla pentru întîia oară. Îmi vâră sub ochi un carton. Da. Era ceva care dovedea că individul avea legătură cu miliția, dar n-am înțeles de ce natură. ― Dar ce e? zic. ― Actele, cere el
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în civil. Mi se întîmpla pentru întîia oară. Îmi vâră sub ochi un carton. Da. Era ceva care dovedea că individul avea legătură cu miliția, dar n-am înțeles de ce natură. ― Dar ce e? zic. ― Actele, cere el imperios. Formula milițienilor de la circulație: întîi actele și pe urmă stăm de vorbă. Cu actele în mână se stă de vorbă într-un fel, fără ele puțin altfel, deși interesul cetățeanului e să dea el însuși actele dacă a să-vîrșit vreo greșeală și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de sine și trufaș se îndepărtează cu actele mele în mână silindu-mă să-l urmez. Trebuia, altfel, cum am spus, să umblu eu pe urmă pe la miliție să-mi caut actele, dacă nu lămuream atunci incidentul. Ne oprim la milițianul care regla, pe atunci, circulația în apropierea Cinematografului Patria, ne dăm jos și ne ducem la el. ― C456720 (numărul acesta e fictiv, n-am putut să-l memorez pe cel adevărat), zice individul și scoate același carton și-l vâră
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe atunci, circulația în apropierea Cinematografului Patria, ne dăm jos și ne ducem la el. ― C456720 (numărul acesta e fictiv, n-am putut să-l memorez pe cel adevărat), zice individul și scoate același carton și-l vâră sub nasul milițianului. Am un caz. L-am prins la Piața Romană angajat pe culoarul unu și în loc s-o ia la dreapta și să facă sens giratoriu a mers drept înainte. Ascultam stupefiat. Știam bine că acel culoar, ca și la alte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
intersecții, săgeata albă poate indica și drept înainte și viraj la dreapta sau la stânga. Aveam însă o îndoială: n-oi fi văzut bine! Poate că acolo săgeata drept înainte o fi fost desființată. Pe această îndoială individul predă actele mele milițianului, se întoarce și, arătîndu-mi un spate insolent și un balans țâfnos al fundului, o ia spre mașină, se urcă și demarează în trombă mare. Rămân cu milițianul, care schimba imperturbabil culorile semaforului. ― Bine, zic, dar eu știam că la Piața
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
drept înainte o fi fost desființată. Pe această îndoială individul predă actele mele milițianului, se întoarce și, arătîndu-mi un spate insolent și un balans țâfnos al fundului, o ia spre mașină, se urcă și demarează în trombă mare. Rămân cu milițianul, care schimba imperturbabil culorile semaforului. ― Bine, zic, dar eu știam că la Piața Eminescu indicatorul arată două săgeți: înainte și la dreapta. Îl văd că tace. Schimbă iar, neturburat, culorile. ― Dumneavoastră, îmi spune el cam tare, așa cum faci când trebuie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
auto. Îl văd că schimbă iar culorile, imperturbabil. Iar eu aveam treabă și simțeam cum ceva nou, o agresivitate împinsă până la limite începea să-mi turbure.: mintea. Dar nu împotriva lui, ci a celuilalt, civilul, care dispăruse. ― Poftiți actele, zise milițianul binevoitor. ― Bine, zic, dar cine era ăla? Spuneți-mi cine e! ― Nu putem! ― De ce? ― Lucrează pentru noi... ― Benevol? Iar văd că tace, confirmând. ― Adică cum, zic, și n-am dreptul să știu cine, în numele miliției, mă oprește ca un imbecil
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mânjească umanitatea cu balele ei otrăvite și puturoase. Dacă aveam un pistol îi trăgeam șase gloanțe în fundul lui abject, și niciodată n-aș fi dormit apoi mai bine ca în noaptea care ar fi urmat. ― Ce e cu dumneavoastră? zise milițianul atât de nedumerit, că uită să mai schimbe culorile, și mașinile se îngrămădiseră de-o parte și de alta a bulevardului. M-am trezit ca dintr-o beție. Am luat-o spre mașina mea, m-am urcat și am pornit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de toți ceilalți: ia zi, nea Anghele, ce ai Înțeles mata din toată treaba? Moșul s-a ridicat, cu pălăria În mâini, și a vorbit cu glas cuminte și Împăciuitor, ca să nu supere pe nimeni, nici pe secretar, nici pe milițian. Zice: Am Înțeles foarte bine ce ne-a deslușit pe tablă tovarășul profesor și ne-am dat seama de două lucruri: că tare suntem proști și neștiutori și că mare e puterea lui Dumnezeu care a rânduit cu așa desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]