2,760 matches
-
încercăm printr-o muncă iubitoare de fiecare clipă să înălțăm [țăranul român] către cultura modernă a neamurilor conștiente și mândre, care pot fi sigure că vor trăi de sine, la lumina ce pornește din însăși alcătuirea lor sufletească”. Dar eticismul militant e tot atât de departe de literatură ca și inspirația din tradiția istorică dacă textul e lipsit de valoare estetică propriu-zisă. Iorga nu pregetă să polemizeze în acest sens cu A. D. Xenopol ori cu Gr. G. Tocilescu și își sintetizează poziția într-
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
Aurel Mihale, Scriitorul - mesager al spiritualității poporului de Laurențiu Fulga, Idealurile Partidului - idealurile scrisului nostru de Nicolae Breban, Tradiția militantismului patriotic al literaturii române de Ion Rotaru, Literatura actuală, oglindă a marilor evenimente din viața poporului de Mihail Diaconescu, Spiritul militant al poeziei patriotice de C. Stănescu, acesta din urmă fiind cel mai activ critic dogmatic al ziarului în anii ’80. În corul publicisticii dirijate s-au lăsat incluse, din păcate, nu doar nume de plan secund ori, adesea, nesemnificative, ci
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
Daciei literare» a lui Kogălniceanu, în care literatura era adusă la izvoare naționale. De la formula estetismului romantic și a artei pentru artă a «Convorbirilor literare» am trecut la formula artei sociale a «Contemporanului» lui Gherea. De la formula țărănismului exclusiv și militant al «Sămănătorului» am trecut la formula simbolistică a unor publicații mai anemice sau la poporanismul «Vieții românești». Pururi - o formulă și un steag de luptă”. În raport cu aceste limite, care motivează și poziția S. față de climatul în care s-au dezvoltat
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
ideologiei și politicii oficiale în domeniul culturii din perioada totalitarismului comunist, prin lucrări precum Cuvântul: angajare și răspundere partinică (1984), Omul nou: patriot și internaționalist (1986), Pagini de leniniană: permanență și continuitate (1988) ș.a. Pentru S. factorul social și „angajarea” militantă, înțelese simplist, sunt criterii primordiale de apreciere a fenomenului literar, cum se observă și într-o lucrare intitulată Realitate și mesaj. Patos social. Valori estetice (1981). SCRIERI: Internaționalul și naționalul în romanul moldovenesc contemporan, Chișinău, 1973; Realitate și mesaj. Patos
SENIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
ale culturii naționale, ca Alecu Russo, Vasile Alecsandri, A. I. Odobescu, B. P. Hasdeu, Titu Maiorescu. Esențial pentru aprecierea corectă a Ș.A. este a ține seama de angajarea ei totală în lupta pentru susținerea idealurilor și intereselor românești, de spiritul ei militant. Preponderența acestuia în toate domeniile de activitate, de la slujba bisericească la munca științifică, explică și unele exagerări și erori. Învățații ardeleni nu și-au precupețit eforturile pentru a-și „lumina” conaționalii în toate privințele. Instruindu-i intelectual, se străduiau să
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
damnare, manierism, destin? Comunicarea pendulează între sentimentul înfrângerii irevocabile - „zăbovesc sub semnul eșecului fără egal în/ imperiul meu acest/ prea pustiu arhipelag: haa! pacea lui promisă...// ascult valuri/ stinsa-vă zbatere geamătul/ semințiilor înțepenite în umărul nopții” - și arta poetică militantă din „poemul ca înfruntare [...] exprimare sau tescuire” ori, într-un întreg ciclu, Fanariote (din placheta Lapidare, 1981), dezgustul enorm al sentinței asupra universului detracat al dictaturii, ca în Timp de chiverniseli: „Timp de chiverniseli, înăcrit, dedat la pâră/ în carnea
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
exercițiul funcției de cronicar, comentatorul de la „Cuvântul”, „Vremea”, „Rampa” a urmărit fenomenul literar curent cu un profesionalism de același nivel cu al confraților consacrați în exclusivitate criticii și, totodată, cu o exemplară probitate. În cronicile dramatice a practicat o critică militantă, deplângând decăderea teatrului și refluxul creației dramatice, pledând pentru stimularea acestora și pentru o artă actoricească neaservită gustului public mediocru și pervers, condusă, dimpotrivă, de ideea educării spectatorilor. Fragmente dintr-un carnet găsit, prima sa scriere de imaginație, e un
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
enigmatice ale stepei. Aparent pasteluri, aceste poeme sunt în realitate elegii, în care amintirea și reveria filtrează peisajul și îl încețoșează, convertindu-i datele într-o confesiune șoptită și tremurată. Departe și de retorica ostentării eului, și de tentațiile lirismului militant resuscitat de contextul istoric, textele se remarcă prin discreție și catifelări muzicale: „Pe-aici mi-am pârguit, în febră, visul / Sub freamătul și fructele de soi, / De mă tot trage dorul înapoi / Precum o apă-și trage-n fund ucisul
SARGEŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
Unite din Mediaș (1936), cuprinzând o spicuire de documente și texte ocazionale. Prima carte mai consistentă este „istoria romanțată” Mediaș (1944; Premiul Academiei Române). Mare iubitor de literatură, animator al vieții culturale locale (e unul din întemeietorii Asociației Scriitorilor din Ardeal), militant pe tărâm publicistic, pasionat scotocitor de documente, colecționar de cărți vechi, autor a numeroase contribuții de arheologie (vizând spațiul transilvan), muzeograf sârguincios și entuziast (a fost, între 1950 și 1970, director al Muzeului de Istorie din Mediaș), condeier relativ înzestrat
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
lit. (1982), 956; Nae Antonescu, Ieronim G. Barițiu, „Din zbuciumul veacului”, ST, 1982, 7; Ion Buzași, Ieronim G. Barițiu, „Din zbuciumul veacului”, „Unirea”, 1982, 3 436; Horia Stanca, Ieronim G. Barițiu, „Din zbuciumul veacului”, T, 1982, 11; Nicolae Mecu, Publicistică militantă, VR, 1983, 2; Nicolae Scurtu, Un cărturar, RL, 1987, 39; Nicolae Mecu, Bucur Țincu, RITL, 1988, 1-2; Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă, îngr. Dan C. Mihăilescu, Gabriel Liiceanu și Theodor Enescu, tr. Tania Radu, București, 1995, 316-324; Emil
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
în colaborare cu Petronela Negoșanu). Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XI, 103-105; M. Sv. [Mihail Sevastos], „Blănurile oceanelor”, „Torța”, 1945, 11; Streinu, Pagini, II, 144-146; V. Popovici, Expoziția suprarealistă, „Fapta”, 1946, 630; Ion Oarcăsu, Lumini și umbre în creația unui poet militant, TR, 1958, 27; Jean-Louis Bédouin, Vingt ans de surréalisme (1939-1959), Paris, 1961, 110-112; Marian Popa, „Rocadă”, LCF, 1967, 14; Căprariu, Jurnal, 171-176; Piru, Panorama, 132; Al. Călinescu, „Blănurile oceanelor și alte poeme”, IL, 1969, 7; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
R, 1945; Al. Cerna-Rădulescu, Ultimul sămănătorist, „Ultima oră”, 1945, 216; Arghezi, Scrieri, XXVII, 352-355; Cioculescu, Varietăți, 302-308; Micu, Început, 39-41; G. Ivănescu, D. Tomescu și teoria specificului național, în Rezonanțe culturale oltene, Craiova, 1971, 14-27; Rodica Firescu, Dumitru Tomescu - publicist militant, în Rezonanțe culturale oltene, Craiova, 1971, 191-199; Corespondența „Ramuri”, îngr. și pref. Florea Firan, Craiova, 1973, 427-457, pasim; Al. Cerna-Rădulescu, Arbori din țara promisă, Craiova, 1973, 145-160; C. D. Papastate, Dioscurii, R, 1973, 8; Ion Clopoțel, Amintiri și portrete, Timișoara
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
structural reticent față de îndrăznelile extreme ale avangardei, într-o bună parte a producției sale el apare mai degrabă ca un postsimbolist, adept al înnoirii mai ales la nivelul lexicului și al recuzitei imagistice. Fascinat de modernitate, ispitit și de postura militantă, permeabil la sugestii expresioniste, ca în remarcabilul poem Jazband cu lăutari țigani, a dat, în anii ’20 și ’30 din secolul trecut, o poezie asimilabilă unei anumite zone a avangardei interbelice românești. Cel mai „avangardist” text al său e, probabil
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
Oameni de ieri, oameni de azi, vol. II, partea I, București, 2001, 532-534; Petraș, Panorama, 616-617; Popa, Ist. lit., II, 1127; Dicț. scriit. rom., IV, 609; Gheorghe Grigurcu, Postmodernismul între Est și Vest, RL, 2003, 5; Constantin M. Popa, Postmodernismul militant, R, 2003, 2. T. V.
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
prevede cum „făclii vor izbucni curând și pretutindeni” și constată de pe acum că „înspre zori, către zori, zarea e roșie”. În câteva texte din 1945 apare și viitoarea metaforă titulară „vioara roșie”. Posesorul ei se vrea făuritor de poezie vaticinară, militantă: „Cu tălpile goale, cu hainele rupte, / Te vreau, poezie, chiot în lupte. Te vreau, poezie: flamură, goarnă, / Neguri și bezne smulge, răstoarnă”. Acest program va fi îndeplinit, începând din 1948, cu supramăsură. În ciclul Versuri de război tonalitatea o dăduseră
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
de opere literare (I-IV, 1998-2003). U. e interesată cu precădere de fenomenul optzecist, pe care urmărește să-l supună unei contemplări de „a doua zi”. Cu toate acestea, evită conceptualizările autosuficiente, după cum rămâne imună la tentația impresionismului liricoid sau militant. Dimpotrivă, buna așezare teoretică și deschiderea comparatistă îi permit să demareze, dintr-o perspectivă holistă, situată dincolo de partizanatele generaționiste, o dezbatere privitoare la perspectivele pe termen mediu ale literaturii române actuale. Astfel, Optzecismul și promisiunile postmodernismului se impune nu atât
URSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
reapropria spiritul modern prohibit din 1948, V.-P. operează totuși cu mijloace aproape exclusiv tradiționale. Compune în vers regulat, adoptându-l doar incidental pe cel liber, formulează clar, scrie poezie „de concepție”, „de cugetare”, precum și poezie explicit patriotică și partinică, militantă. Mai mult, este unul dintre rarisimii autori prin care își prelungește existența „poezia nouă”, impusă prin mijloace administrative odată cu socialismul. Tipărindu-și în cărți apărute până după 1980 ovațiile meditative „optimiste”, precum stihurile (nu tocmai coerent semantic) intitulate Călcâiul lui
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
istoria națională cu optica „omului nou”: „Istoria română o recitesc, să știu / De unde vin și unde voi curge mai departe, / Să înțeleg partidul scriind a vieții carte, / Mereu pe soclul clipei în cartea lui să fiu”. Când nu e direct „militantă”, producția versificată a lui V.-P. exprimă bombastic elanuri sufletești nutrite de admirația pentru puterile infinite ale omului și de credința că acesta va cuceri întregul univers, ca în Steaua lui Horn sau în Vis cosmic (1968). Certitudinile de această
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
ș.a. În viața publică românească din ultimele două decenii ale secolului al XX-lea T. figurează ca un personaj a cărui notorietate s-a impus prin opoziția lui deschisă față de dictatura ceaușistă și prin prestația lui ulterioară de publicist și militant civic. Totuși, înainte de a fi devenit un „personaj public”, s-a distins ca un poet valoros, care a corespuns orizontului de așteptare din anii ’70, perioadă a consolidării neomodernismului postbelic afirmat în precedentul deceniu prin ecloziunea spectaculoasă a generației șaizeciste
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
fapta bună”, „folosul de obște” - transformate în criterii de validare - a fost definit de Mihai Berza și apoi remarcabil descris de Virgil Cândea și de Alexandru Duțu), scoate în evidență aplecarea celor care l-au promovat și practicat spre gestul militant, către demersul angajant și de intensă ardoare patriotică. Cei ce slăbiseră primii chingile medievalității (pot fi numiți renascentiști, cu grija de a nu pierde „culoarea” răsăriteană și ortodoxă) descoperiseră patria ca istorie, scrutând începuturile ființării poporului și elaborând primele sinteze
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
2002; Anton Holban, București, 2002. Antologii: Alexandru Sahia interpretat de..., introd. edit., București, 1976; Lucian Blaga interpretat de..., introd. edit., București, 1981; Vladimir Streinu interpretat de..., introd. edit., București, 1984. Repere bibliografice: Ion Dodu Bălan, O monografie despre un scriitor militant, RMB, 1979, 10 819; Ioan Adam, O monografie Alexandru Sahia, RL, 1979, 35; Mihai Coman, Hotarele operei, LCF, 1979, 38; Ioan Grigorescu, Alexandru Sahia sau Simfonia neterminată, CNT, 1979, 49; Voicu Bugariu, „Al. Sahia”, „Scânteia”, 1980, 30 ianuarie; Dumitru Anghel
VASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290456_a_291785]
-
mult mai târziu adăugându-și patronimul Urechia (Urechiă, Ureche), când își va atribui o descendență din familia cronicarului Grigore Ureche. Bursier la Paris, își ia bacalaureatul în 1856 și se înscrie la Sorbona pentru a obține licența în litere. Ca militant unionist, este director al gazetei „Opiniunea” (Paris), susținând aici, ca și în alte publicații de limba franceză, legitimitatea emancipării sociale și politice a românilor. Se căsătorește în 1857 cu Françoise Joséphine Dominique de Plano, fiica unui medic spaniol (aceasta va
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
tuturor făpturilor de sub soare. Aspirând la captarea „euritmiei”, V. scrie, cu începere de la Întoarcerea lui Don Quijote (1972), o poezie a bucuriilor vieții trăite sub raza luminii astrale („stea”, „ghețar”, „goelanzi” sunt vocabule esențiale). Fără a face concesii versificației „angajate” și „militante” cerute de ideologia comunistă, el exaltă figura artistului fantast, donquijotesc, „târând în zare cerul pe pământ”, aducând la sol „azurul fântânilor cerești” și palpând stările germinale inefabile („Închinător la morile de vânt,/ am privit ceea ce nu avea întrerupere, / am căutat
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
asociațiilor din Brașov, Timișoara, Galați, Constanța sau despre congresele feministe din străinătate. Multe editoriale sunt scrise de neobosita Maria Dimitriu-Castano, care imprimă publicației ținută intelectuală. Z.n. face cunoscute o serie de personalități din țară și de peste hotare, în special militante pentru drepturile femeii, ca Irina Duka, Edith Cavell, Doamna de Sévigné, Ellen Key, Maria Bașkirțev, Ștefania Mărăcineanu, Josephina Buttler, Mary Webb ș.a. Consacră un număr special morții reginei Maria, inserează necroloage pentru Emilia Rațiu, Olga Demetriu, Maria Gavrilescu, Augusta D.
ZIARUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290735_a_292064]
-
pe pneu rostogolit. // Și s-au aprins stelarele vitrine, / cumplit se strâmbă Negrul la volan, / înghite felinarele unul câte unul, / la intrarea în teatru, va dansa, va dansa. // Nu mă vezi, sufăr, sub țilindrul inutil”. Odată cu concentrarea asupra activității gazetărești militante, și îndeosebi după încetarea apariției „Contimporanului” (1932), lirica lui V. își pierde treptat disponibilitatea novatoare și forța analitic-constrângătoare, pentru a rătăci în formule bătute, lipsite de orizont. Drept urmare, volumul Ora fântânilor - din care au fost eliminate poeme ca Doleanțe, Septembrie
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]