6,725 matches
-
din partea ta c-ai venit, Arthur! repetă Henry, În semiobscuritatea Încăperii, apoi dispăru din nou. — Prietenii lui Henry sînt oricînd bineveniți, spuse femeia Între două vîrste. Eu sînt doamna Wilcox, mama lui Henry, Întări ea, citind probabil chiar pe Întuneric mirarea zugrăvită pe fața lui Rowe. Poftim Înăuntru și ia loc. Cred că n-au să mai Întîrzie mult. E așa de Întuneric aici... Știi, din pricina camuflajului. Și-apoi, mai toate geamurile sînt sparte. Îl conduse pe Rowe În sufragerie. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Digby Își lipi buzele de ale ei, cu stîngăcia unui adolescent. Iubita mea... iubita mea... De ce mi-ai spus că eram doar prieteni? — Nu voiam să te consideri legat. Abia acum mă simt legat. — Îmi pare bine, șopti ea, cu mirare parcă. Urcînd spre odaia lui, Digby mai simțea Încă mireasma ei. Ar fi putut să intre În orice drogherie și să aleagă pudra Annei, iar pielea ei ar fi putut s-o recunoască și cu ochii Închiși. Era ceva nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
uciderea unui om care, Însă, e viu. Ce părere ai despre toate astea, domnule Rowe? — Aștept să-mi puneți cătușe la mîini, răspunse Rowe, cu un zîmbet amar. — Prietenul nostru Graves așa ar face, și n-ar fi deloc de mirare, zise domnul Prentice. — Așa să fie oare viața? Întrebă Rowe. Domnul Prentice se aplecă peste masă și-l privi cu interes, ca și cum ar fi fost gata oricînd să treacă de la un caz particular la o discuție de ordin general. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
popular eroic). Estetica triumfalistă, stalinistă și nazistă au fost, fără putință de tăgadă, două fețe ale aceleiași monede. Ambele își aveau originea în aversiunea față de cultura superioară a elitelor burgheze și ambele erau instinctiv potrivnice spiritului modernității. Nu e de mirare că tovarășul Jdanov, cât și dr. Goebbels disprețuiau avangarda culturală în care ei nu puteau să distingă decât anarhie politică, decadență culturală și perversiune morală;” Romanul lui Orwell, vorbește despre coșmarul utopiei realizate, despre moartea iluziilor și despre triumful logicii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cultură nu depășea câteva clase de primară sau vreo școală de meserii. Chișinevski era și el un intelectual - vai! - mai mult declarat decât real, privit cu suspiciune și teamă din cauza relațiilor sale cu serviciile secrete sovietice. Nu este, așadar, de mirare că Gheorghe Apostol, Petre Borilă, Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, Al. Drăghici și Al. Moghioroș au făcut zid în apărarea lui Dej.” În 1948 „România, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria, Albania afirmau că obiectivul lor era construirea bazei tehnico materiale a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
discursul puterii scoate la iveală tema loviturii de stat: este bolta edificiului ideologic așa de grijuliu construit. Acest tip de discurs este caracteristic gândirii comuniste și totalitare. Reproducerea lui este oricând posibilă, până la epuizarea resurselor acestei mentalități. Nu e de mirare, de exemplu, apelul actualei puteri politice de la noi la formule similare, când a fost vorba să ni se explice ce s-a petrecut în Piața Universității cu începere din aprilie și apoi, în București, în zilele de 13-15 iunie: agenturile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dispară și el - că fugea sau era furat era totuna. Își luă un bilet și ieși din ghișeu. Trenul intră în gară scârțâind. - Vino, zise fata. Îl luă de mână și ieșiră pe peron. Acolo, lângă locomotivă, se afla, spre mirarea șefului de gară, fosta lui soție, actualmente impiegata de mișcare a gării. Șeful de gară îi făcu cu mâna. - Plec, strigă. Femeia, îmbrăcată într-un costum bleumarin curat și cu o vestă portocalie pe deasupra, îi făcu un semn cu paleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fără să mai atingă mingea, care zbură printre ei, nu mai conta unde. Vlădeanu auzi osul trosnind, văzu omul căzând fulgerat la pământ, îl văzu pe arbitru venind înspre el, văzu un cartonaș roșu pe care îl întâmpină cu prefăcută mirare, văzu doi tipi cu o targă care îl scoteau pe Ciuleasa de pe gazon. Se luă după ei, îmbrâncit de câțiva adversari, apărat de câțiva coechipieri. Când ajunse lângă banca de rezerve, antrenorul îl bătu pe umăr. - Bravo, băi Vlădene, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
altora. Eram, fără falsă modestie, cel mai iubit copil dintr-a întâia A. Iubit de învățătoare, iubit de colegi, iubit de femeile de serviciu care spălau salele de clasă dimineața, la prânz și seara. Că eram îndrăgit nu era de mirare; buna educație primită acasă (tatăl meu era și este geograf, mama era balerină, acum este coregrafă), sutele de cărți citite, curtoazia înnăscută, inteligența sclipitoare dată de Dumnezeu mă făceau special în sensul cel mai bun al cuvântului; deși aveam zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sânge care-l înconjura pe Carl. Nu știu cum se numește tehnica asta, dar pot spune că a folosit-o Peckinpah în Wild Bunch, când eroii se duc să se lupte cu generalul mexican. - Dar ce-am făcut? întrebă privindu-mă cu mirare, ca un câine care încasase un șut degeaba. N-am făcut nimic! își răspunse singur, și nici măcar nu părea să se apere, ci doar să constate un lucru evident pentru oricine, și pentru ultimul imbecil, adică pentru mine. - Carl, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
voiau, nu puteau, nu știau să înțeleagă vorbele mele înțelepte. Am sunat la ușa celui de-al treilea Popescu, o plăcuță aurie lipită pe ușă mă anunța că individul este profesor. Așa scria: „Prof. I. Popescu“. Mi-a deschis, spre mirarea mea, un domn îngrijit, în aparență simpatic și deschis la minte, deși cam blazat, după cum trăda inscripția de pe ușă. - Bună ziua, mi-a zis zâmbind. Cu ce te pot ajuta? - Bună ziua, domnule profesor Popescu. Mă scuzați că vă deranjez... - Nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ce gândesc și de ce, știa ce marcă de cafea prefer și ce țigări fumez. Voi înfunda pușcăria, mă gândii. Ce-mi trebuia să-mi omor gagica tocmai în Suedia? Ne așezarăm, aprinserăm țigări, îi oferii un whisky, pe care, spre mirarea - mai exact: stupoarea - mea, îl acceptă. Scoase dintr-un buzunar niște hârtii ce conțineau declarația pe care o dădusem altui polițist cu câteva ore mai devreme. - Ați declarat că prietena dvs. a părăsit hotelul ieri în jurul orei unsprezece dimineața, mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se iscă uneori câte o volbură. Vin dinspre Kalahari și absorb lucrurile. Cred că băiatul ăla a fost înghițit de o volbură și aruncat undeva departe, departe. Poate dincolo de Ghanzi sau în mijlocul lui Kalahari sau altundeva. Nici nu-i de mirare că nu l-au găsit. Mma Tsbago se uită dintr-o parte la Mma Ramotswe, încercând să-i capteze privirea, dar Mma Ramotswe se uita drept înainte la Mma Potsane. — Nu-i total exclus, Mma, comentă ea. Iată o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
înjunghiaseră alți oameni, se transformau în niște copii mici, speriați și se văicăreau că le pare rău pentru toate faptele lor rele, pe care mai înainte tăgăduiseră că le-ar fi înfăptuit. Cu o asemenea ocupație, nici nu-i de mirare că tata și-a învățat fiii să fie cinstiți și să spună întotdeauna adevărul. Așa că n-am ezitat să-i denunț pe angajații necinstiți, iar șefii mei erau foarte mulțumiți. — I-ai oprit pe răufăcătorii ăștia să fure din carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nas cu directorul. Avea dreptate Lilia, arată ca un maimuțoi jenat de costum. Dar, dacă ne gândim că între cimpanzei și oameni e o diferență cam ca între câini și lupi și încrucișările ar fi posibile, nu e chiar de mirare. Maimuțele pot recunoaște fețele. - A murit Pârvulescu noaptea trecută, mi-aruncă în loc de bună ziua. De la o banală gripă, dusă pe picioare, zicea nevastă-sa că nici febră n-a avut, n-a crezut nimeni, se pare că i-a cedat inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În piele și făcea ca, odată ajuns pe uscat, nici măcar cele mai respingătoare și mai mizerabile prostituate să nu vrea să aibă de-a face cu el. Monstruos, diform, zdrențăros și duhnind a grăsime de balenă, nu era deloc de mirare că nici măcar În cel mai Împuțit bordel din portul cel mai uitat o femeie nu ar fi acceptat să facă amor cu primul harponier de pe Old Lady II, fiindcă, pentru a pune capac la toate, cînd punea piciorul pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și cuțitul său lung, coborî mai tîrziu pînă pe plajă, se ascunse În hățișul de buruieni și așteptă, răbdător, ca echipajul de pe Virgen Blanca să debarce. De data asta fură lansate la apă trei bărci, și nu mică Îi fu mirarea văzînd umbrelele de soare și rochiile multicolore a două femei care tocmai coborau pe scară. Ajunseră pe pămînt Însoțite de un cavaler cu Înfățișare nobilă și veșminte elegante și deodată, văzîndu-le cum treceau atît de aproape de apă, deduse că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
observe cum, dintr-odată, fata amuți, Înfiorîndu-se ca și cum ar fi luat-o cu răcori și tot trupul i-ar fi fost scuturat de friguri, din cap pînă În picioare, și, privind țintă la locul unde se acunsese el, exclamă, spre mirarea tuturor: - Cineva ne privește! Toți se Întoarseră la unison, nu văzură nimic altceva decît bezna adîncă, iar bătrînul cavaler, tatăl său, răspunse supărat: - Haide, haide! Nu Începe iarăși cu prostiile tale... SÎnt numai păsările și broaștele-țestoase... Insula e nelocuită. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aproape absoluta convingere că Oberlus era jumătate om, jumătate demon, o ființă himerică Înzestrată cu puteri magice, capabilă să dispară În timp ce era privită sau să se materializeze din nou În momentul cel mai nepotrivit. Trăia din pricina asta Într-o permanentă mirare, cu urechea ciulită și ochii aproape ieșiți din orbite de atîta căutat Împrejur temuta prezență, gata s-o rupă la fugă la auzul clopotului pe care-l ura, căci din pricina faptului că era lent și greoi, era și cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Început, crezu că nu era decît un clișeu sau o doză de cochetărie feminină din pricină că nu dorea să se dea bătută de la prima Încercare a lui, și lăsă să treacă o vreme, fiind sigur de sentimentele amîndurora. Mare Îi fu mirarea prin urmare cînd, Întorcîndu-se dintr-o scurtă călătorie de afaceri, Carmen Ibarra Îi comunică cu absolută dezinvoltură și naturalețe: - Contele de Rioseco m-a invitat să-i văd hacienda din Sevilla și am acceptat... Plecăm mîine. În pofida vastei sale experiențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vorba numai despre niște penisuri sfidătoare ce intrau În ea, recte și agresive, pentru a se retrage În scurt timp, căzute și moi, fără viață și fără forță, preschimbate În simple bucăți de carne leșinată. — SÎnt gravidă. O privi cu mirare. — Ești sigură? — Foarte. — Și e copilul meu? — Al cui altcuiva? Tonul ei era sarcastic. SÎnt aici de luni de zile și te culci cu mine neîncetat... Cum crezi că se fac copiii? — Nu vreau un copil. Nu vreau să Îndure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
decît o poveste stupidă scrisă de bărbați care preferau să se ucidă Între ei decît să facă dragoste cu nevestele lor - zîmbi, disprețuitoare. Și bagă bine la cap că grecii ăia erau cu toții pe jumătate femei... El o privi cu mirare: - Ce vrei să spui? - Exact ce-am spus. Că se culcau unii cu alții, și de aia le plăcea atît de mult să plece la război Împreună. Iguana Oberlus păstră cîteva clipe tăcerea, amintindu-și ceva, În timp ce se uita cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
e absolut necesar. Către Kitty, Brandy zice: — Domnișoară Dia Rhea, am făcut tot ce putem face pentru moment. Am făcut avansarea scalpului, liftingul sprâncenelor, rașchetarea arcadelor. Am făcut răzuirea traheii, conturarea nasului, conturarea maxilarului, realinierea frunții... De parcă ar fi de mirare că nu mi-am recunoscut fratele mutilat. Către Vivienne, Brandy zice: — Domnișoară Gono Rhea, mai am încă multe luni de Training pentru Viața Reală și n-o să le petrec închisă aici, în hotelul ăsta. Sari la noi plecând cu Fiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
siliconul, răzuirea traheii, rașchetarea arcadelor, avansarea scalpului, realinierea frunții, rino-conturarea pentru netezirea nasului, operațiile maxilo-faciale pentru modelarea mandibulei. Adăugați la toate astea ani întregi de electroliză și un pumn de hormoni și antiandrogeni zi de zi, și nu-i de mirare că n-am recunoscut-o. Plus ideea că fratele meu e mort de ani buni. Nu te aștepți să întâlnești oameni morți. Ceea ce iubesc sunt eu însămi. Eram așa de frumoasă. Încărcătura mea drăgăstoasă, Manus Încuiat În Portbagaj, Manus Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se aprindea la vorbă, mărunțel și iute în mișcări, nu-i stăteau deloc bine ochii în cap, probabil se plictisea de moarte în compania unui amploiat prostit de vorbăria lui ori privirea îi alunecase din obișnuință profesională, era și de mirare cum nu i-a făcut de petrecanie Cocoș, cu un ins ca el nu era bine să faci nici măcar cinci pași împreună că te vinde, s-au dus deci în Cotroceni, unde ziaristul avea o garsonieră de serviciu într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]