6,536 matches
-
ajunge fățuca ta, pe care, dacă te uiți cu perseverență, ajungi să o vezi în oglindă, la o distanță egală cu aceea la care stai tu de oglindă. nouă deasupra: pericol la așezarea acestui acoperiș peste lumea ta de fulgi. mireasa nu trebuie să aibă coarne de rinocer sau de elan, acoperișul trebuie să reușești să îl faci dintr-un singur fulg de struț enigmatic, care trebuie lipit de ceilalți fulgi cu gălbenuș de ou de struț enigmatic. cu tine reflexele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în pistilul petuniilor tale magice, sandalele tale zburătoare au încălțat picioarele din față ale tigrului alb qilin, tigrul prosperității grădinii tale suspendate, să îl facă să se trezească, furnicile albe se țin de picioruțe, lanțuri-lanțuri, în rochia ta albă de mireasă. nouă în al doilea loc: sinceritatea îți aduce noroc: de bucurie că va veni el, prințișorul shangdi di liwu, atât de drag ție, speli toate lucrurile din grădina suspendată a dragostei tale, vrei ca totul să fie cel mai curat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fac și eu o vrajă, la schimb să iau toate poemele tale, să le amestec într-un joben din care să ieși tu, în carne și oase că prea ești plecat de multă vreme! șase în primul loc: rochia de mireasă, uf! prințișorul tău divinizat, shangdi di liwu, este aproape să intre în grădina ta și nu ai rochie frumoasă pregătită, toate lucrurile bune le-ai făcut de când te-ai despărțit de el, dar nu înțelegi cum ai putut neglija problema
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
le judeci, fiindcă ele se bucură pentru prințesuța grădinii suspendate, însă nu vezi cum te poți descurca foarte repede și bine, uf, uf, tragi pe jos o fugă până la pelendava, orășelul în care ai aflat că se produc rochii de mireasă, speri să găsești una să îți vină ca turnată, alergătură grea este asta și anxietatea ta crește la cote de nesuportat, iei un extract de semințe de petunii magice, care dă dumnezeu și te mai liniștește puțin. șase în al
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu cap de crizantemă se învârt încolo și încoace, dându-ți senzația că au mai făcut asta de o mie de ori, că sunt reale profesioniste, realizezi că nu te-ai gândit sub nici o formă la luna de miere, orice mireasă trebuie să plece cu alesul inimii ei întro lună, măcar într-o cometă de miere undeva, într-un paradis, de care să își amintească toată viața, unde să facă poze pe care să le revadă la bătrânețe. nouă în al
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fi ascuns. Mi-a rămas ce-ai zis, cum nu, însă ce pot ști eu? Socoți oare că Fudul-Voievod, feciorul lui Degeaba-Împărat, mi-ar fi pe potrivă? PRICINĂ: Să ni se spună dacă Fudul-Voievod ar putea fi vrednic de-așa mireasă. LIMBUTUL: Măria Ta, voievodul despre care vorbește domnița Dana n-are pereche-n lume în priceperea cu care știe să-și aleagă straiele... și caii... și armele. Nimenea nu pășește cu mai multă semeție și nu se uită mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de sus și până jos și cu o cununiță de argint pe cap... Sau o zână? Și zână e frumos să fii, cu rochie lungă și subțire care să fluture la fiecare mișcare. Cum a văzut ea o rochie de mireasă când s-a dus odată la doamna Barbu. Ce frumoasă era! O întinsese pe canapeaua din sala de probe alături de voalul prins cu beteală argintie de o cunună de flori albe făcute din catifea. Categoric, Eugenia Ionescu avea comportamentul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dealul nu s-a chemat așa de la începuturi. Istoria îi mai lungă, dar până în deal avem tot timpul s o depănăm. Bașoteștii au ajuns pe locurile acestea prin 1760, când Constantin Bașotă s-a căsătorit cu fiica lui Constantin Macri. Mireasa a primit ca dotă trei sferturi din moșia pe care se află comuna noastră. În 1811, Ioniță Bașotă, tatăl lui Anastasie, a zidit conacul și biserica, care există și astăzi. Cărămida necesară zidirilor au făcut-o acolo, pe vârful dealului
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
timpul pe Culai. El a simțit că eu mai rătăcesc pe alte cărări, însă a trecut cu înțelegere peste îndoielile mele și nu le-a luat în seamă. Poate s-a prefăcut, nici acum nu știu, că nu eram acea mireasă care și l-a dorit de mire. S-a dovedit însă a fi om adevărat, cu frică de Dumnezeu și cu un suflet cum rar întâlnești. Ce mai, un om bun! Uite, au trecut atâția ani, și niciodată nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dansând de bucurie pentru fiecare nouă captură. „Ah! Mă Înspăimânt!! Ptiu! Piei drace!...” Mai aveam o zi până la evenimentul pe care Îl așteptam cu mare emoție. Noi, fetițele trebuia să ne Îmbrăcăm cu rochii albe ( lungi până În pământ), așa cum poartă miresele, și pe cap o diademă cu flori care aveau pe ele un fel de sclipici, ceea ce le dădea o anumită strălucire. În picioare trebuia să avem șosete albe ( sau ciorapi) și săndăluțe, tot albe. Băieții trebuiau să poarte cămașă albă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și vin din cel mai gustos. Stând toți la masă, moș Ion o ceru pe Ileana de la părinți și repede făcură înțelegerea. Mai târziu, mama și cu fetele se retraseră în altă odaie, pentru a-și lua rămas bun de la mireasă și pentru a o ajuta să se pregătească de plecare. Tatăl fetei și mirele rămaseră singuri. Cel mai mare îl învăța pe cel mai tânăr multe despre viață, îl sfătuia așa cum își sfătuie orice părinte bun copilul său când e
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care, de fericire, abia se mai ținea pe picioare. Când și cum ajunseră acasă, mirele nu-și dăduse seama. A doua zi dimineața, când se trezi, nu putu să creadă ce vedeau ochii. Sări ca ars din pat, strigând la mireasă: - Tu ce cauți aici? De unde te-ai luat? Ce faci aici? Eu nu pe tine te-am cerut de mireasă, ci pe sora ta, pe Ileana! Ea, sărmana, nu dormise toată noaptea, așteptând cu frică momentul în care el se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
doua zi dimineața, când se trezi, nu putu să creadă ce vedeau ochii. Sări ca ars din pat, strigând la mireasă: - Tu ce cauți aici? De unde te-ai luat? Ce faci aici? Eu nu pe tine te-am cerut de mireasă, ci pe sora ta, pe Ileana! Ea, sărmana, nu dormise toată noaptea, așteptând cu frică momentul în care el se va trezi și va trebui să-i dea explicație de cele întâmplate. - Tata mi-a zis să merg eu, că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nădejde în el. Peste ceva timp, cineva din cunoscuți îi lăudase o fată din satul de peste deal și îl sfătui să-și încerce norocul. Îi ajută să se cunoască și, nu trecu mult timp după aceea, că o și aduse mireasă acasă, numai că din cauza paharului, nici ei nu reușiră să lege un nod trainic. Istoria se repeta. Certurile nu se terminau. Moș Ion era bătrân și nu mai putea munci, cum muncea odată. Via lui cea dragă începea să simtă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
până apune", și așa au făcut-o. Închide ochii și o vede pe bunica pe lespedea de piatră din fața casei bătrânești, stând cu mâinile în poală, cu ochii uscați, un sicriu alb, ea despletită, fără ochi, îmbrăcată în rochie de mireasă, din coșciug se preling picuri de sânge ... bunica murmurând: "draga mamii, draga mamii". Cineva bate vârtos în ușă, poate doar visez, încă visez, îl aude pe tatăl ei bodogănind, îl vede ieșind, o siluetă albă, e în cămașă și în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Plângi draga mamii, plângi", vocea ei se împletește cu a bunicii: "Draga mamii, draga mamii, ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea stă întinsă în sicriu, are părul despletit și rochie de mireasă, lumina lunii se așterne peste chipul ei de ceară, din sicriu se preling picuri de sânge, bunica cu ochii uscați, fără lacrimi, stă pe lespedea de piatră din fața casei, cu mâinile în poală. La patru fără un sfert se ridică
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
psihopate, printre perverse, se strecurase prin adolescență ca printr-un culoar, își croise propriul ei culoar, din primele zile când a ajuns în orfelinat, atunci când a adus-o tatăl ei acolo, după ce o înmormântatse pe mama lor în rochie de mireasă, cu trei copii plângând în jurul sicriului, cu tatăl lor scrâșnind din dinți și cu gardienii de o parte și de alta, înainte să o lase la orfelinat i-au îngăduit să se așeze pe o bancă în parcul din fața orfelinatului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei sfârtecat, aude cum cad stelele, deschide ochii, peștera se umple de o muzică abisală, clapele pianului se mișcă singure, sunetele roiesc în jurul capului ei ca un nor de albine, peștera s-a umplut de lumină, Maria în rochie de mireasă cântă la pian, în cealaltă parte a peșterii stă băiatul din Clădirea Albastră, închide ochii și continuă să cânte la pian, împreună cu Maria. S-a trezit vlăguită. Îi este somn, își simte trupul greu, plin de sudoare. Ar vrea să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
altfel nu ar fi alergat ca într-un zbor planat prin pădure în căutarea Dumnezeului ei, degetele Mariei ating clapele pianului, clapele se mișcă, Sandei deschide ochii și o vede pe Maria cântând la pian, îmbrăcată în rochia ei de mireasă, sunetele pătrund în trupul ei ca picurii de miere, închide ochii și se cufundă într-un somn odihnitor. 15 ianuarie 2009, Sydney Stau în fața femeii de ceară, o tânără cocoțată pe un piedestal, piedestalul este confecționat dintr-o cutie de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Nu i se păru a fi prea comod, dar ca oaspete, trebui să accepte. - Așa domnule, să ne stea pețitorii! - Ce pețitori, bulibașă? - Am stricat și eu o vorbă, dar nu chiar în vânt. Duminică vom avea nuntă mare. Dacă mireasa va fi pură, adică fecioară!... La noi, la căldărari, asta e o lege sfântă ce nu poate fi călcată. - Și dacă nu, ce se întâmplă!? - Domnule, nu e de glumă. În locul cuvintelor pot vorbi cuțitele! E mare necaz, se poate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
muzică de zile mari, de la Toflea. - Știu și eu?! - Domnule, nu e bine să refuzi, nu vei avea de două ori în viață ocazia să vezi așa ceva. Și bulibașa începu să povestească în ce constă ceremonialul nunții. - O să vedeți ce mireasă frumoasă avem, cum merge ea la cortul mirelui, ce zestre primește și cum soacra o grijește ca o mamă adevărată. Dar nu am eu darul să vă spun toată istoria; ochii dumitale vor vedea ceea ce nu se poate povesti cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
adevărați generali dintr-o armată imperială. Pe cap, purtau pălării cu boruri mari, în panglica cărora era înfiptă nelipsita pană de păun, ei înșiși părând a fi asemenea acelor păsări mândre de penajul cu care natura le-a înzestrat. Nici mireasa și nici mirele nu ieșiseră din corturile lor. Tradiția îi obliga pe însurăței să apară într-un anumit moment, care însemna de fapt și declanșarea festivităților. Bulibașa, știind că poruncile sale sunt literă de lege și că nimeni nu va
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
depărtatele meleaguri ale Indiei. Oamenii șatrei constituiți în grupuri vesele, au început să cânte și să joace, însoțindu-și pașii și cântecele de gesturi ale mâinilor, mlădieri ale trupurilor, trăind la cea mai înaltă temperatură, cu toată intensitatea, bucuria evenimentului. Mireasa, îmbrăcată într-o rochie albă de parcă ar fi fost clătită în zorii acestei fericite zile, ieși din cortul ei secondată de părinți. De la primii pași, începu a merge cu spatele către cortul mirelui. Pe fața avocatului, apăru o primă nedumerire
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care i-a fost hărăzită de soție. Alaiul continuă într-o veselie molipsitoare. Avocatul fu prins și el de ritmul dansului. Intră cu întreaga ființă în jocul nuntașilor, spre bucuria și satisfacția acestora, primind frenetice încurajări. Ajunsă la cortul mirelui, mireasa puse mâinile amândouă, rând pe rând, pe nicovală, ciocan și foarfece, semn că jură să fie alături întru totul și de însemnele meseriei viitorului soț. O altă etapă a ceremonialului, îndeplinită cu religiozitate, fu aceea când li se oferiră mirilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mine, spuse avocatul! - V-am spus că n-o să vă pară rău dacă veți onora invitația mea. De fapt, de acum încolo începe nunta. Țintuind tot timpul cu ochii cortul mirilor, bulibașa rosti ca pe o taină: - Sunt sigur că mireasa este pură! Veți avea ce povesti prietenilor dumneavoastră despre nunta noastră, mai ales celor care ne consideră sălbatici, oameni care nu cred în nimeni și în nimic. Nu era momentul, dar avocatul avusese, încă de la prima întâlnire cu bulibașa, o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]