8,023 matches
-
În mine un spiriduș care nu-mi dă pace, se Încolăcește ca un șarpe În trupul meu și mă poartă din loc În loc. Cu timpul am să ajung și În Africa. Am citit undeva că pământul și vegetația de-acolo miros altfel, au un parfum pe care nu-l Întâlnești nicăieri. Și soarele și luna și stelele se văd altfel, au alte dimensiuni și culori. -O să-mi fie greu fără tine. Întâi Kawabata, apoi tu. Ce-i și viața! Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ziarul, revista literară și mărunțișul strâns astăzi. A mers cu greu, și a trebuit să se oprească de câteva ori ca să-și tragă sufletul. Până la venirea autobuzului Își cumpără de la dugheana de alimente din stație, o Încăpere prăpădită În care miroase a legume putrezite, o pâine, un iaurt, și o cutie cu pate de ficat și două pachețele cu biscuiți ,,Eugenia,,. Până la calea ferată, stația terminus, Antoniu privește atent prin fereastra autobuzului, reclamele ce-au Început să se aprindă una câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe un suport negru metalic și pare un un corb Împăiat. Merge fără oprire, deși nu privește nimeni ecranul pe care se perindă atâtea imagini. Covorul uzat, cu desene geometrice n-a mai fost curățat de foarte mult timp și miroase a praf. Pianul, așezat În cel mai Îndepărtat colț al sufrageriei, pare un animal greoi, obosit. Pe suprafața lucioasă praful s-a așezat În straturi care amintesc de colbul caselor nelocuite de zeci de ani. Canapeaua Îngustă, extensibilă, Îmbrăcată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bucurie, după pofta inimii. Copilăria Îi vine În minte ca o rușine. Își aduce aminte de tatăl despotic, de ziua În care i-a crestat cu briceagul obrazul sau Își aduce aminte cum era Închis ore În șir În cămara mirosind a mere uscate și ierburi de câmp, Își aduce aminte de paltonul croit din mantaua de soldat a bunicului, și de nasturii metalici lucioși În care Își vedea chipul. Se ridică din fotoliu, aprinde lumina și cele cinci becuri lunguiețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu aripile larg desfăcute, până când se face un punct alb. Dacă l-a omorât ea și mi l-a adus la ușă? I-a pus pe gardul de piatră de vizavi mălai cu otravă, În zori, când eu dorm. Străzile miros a gunoi ars acum, la Început de octombrie. Prin fața bisericii Anglicane faci o Întoarcere de o sută optzeci de grade și, deși mașina păcăne și gâfâie din cauza uzurii, ești decis să ajungi cu ea lângă grilajul grădiniței de copii, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bătrână. Îmi pare rău că nu-ți mai aud sforăitul și nu mai respir mirosul de mahorcă al țigărilor tale. Între timp, În cocioaba noastră a poposit Plăcințica, făptură de vis creație a lui Dumnezeu, amestec de soare și stele , mirosind a scorțișoară și a parfum amărui de mușețel. Dar și ea a dispărut Într-o bună dimineață, ca și când nu ar fi existat decât În imaginația mea. Mi s-a făcut este dor să scriu. La Uniunea Europeană mă gândesc foarte rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
timp În care Antoniu a scris, a fost bântuit de cele mai negre gânduri, și-a revenit, s-a bucurat că poate din nou să scrie, și a ieșit la cerșit, mânat de nevoi firești, imediate. Vremea s-a dezmorțit, miroase a primăvară În toată regula, iar, agitația de fiecare zi a orașului a ajuns paroxistică, din cauza pregătirilor de Paște. Cohortele de oameni aleargă de dimineață până seara, năvălesc În magazine În căutare de cadouri, de mâncare, cheltuindu-și banii puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și baloane colorate, ai crezut că cineva sau ceva te va scoate din mocirlă. Se pare că vroiai lucrul ăsta, Într-un fel, Îl așteptai. N-a fost să fie. Nu poți să cureți de pe mal, fundul unui lac secat. Miroase urât În ghetourile patriei. Este miros de speranță care-a putrezit. Banii curg gârlă dinspre Bătrâna Europă, dar gârla are un drum Întortocheat și nu ajunge să curețe putreziciunile. Voi, cerșetorii, veți crește În progresie geometrică, iar ghetourile, orașe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
așa cum Își arată un culturist mușchii bombați și lucrați ani de zile. Antoniu Începuse să tresară la fiecare cuvânt al lui ba, mai mult, cerșea zilnic la metrou, pentru a-i umple stomacul. Bruta dădea târcoale și șandramalei lui Ben, mirosise că e rost de ceva bani și mâncare În plus, și nu-i lăsa bietului Antoniu, când se Întorcea din cerșit, nici un minut de tihnă, amenințându-l tot timpul cu lama ascuțită a unui briceag, pe care i-o apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și nu meritai. Cine știe, poate e totuși bine să-l ierți, dar nu te mai Întoarce În ghetou! Te rog mult Antoniu, uită locul ăla! La 55 de ani, poți Încă să ajungi un scriitor adevărat... Să nu mai miroși gunoaiele, să nu mai vorbești cu șobolanii, cu purecii și cu gândacii și să nu mai stai cu mâna Întinsă. Găsește și tu o femeie de ispravă, ca șmecherul de Ben, și mută-te la ea, ca să ai liniște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu un astm din pricina bețișoarelor parfumate ale lui Georgie. Un foc vesel de lemne și cărbuni strălucea și murmura în cămin, iar lămpile cu lumină intermitentă aruncau o culoare aurie blândă asupra camerei mari care, chiar și în toiul iernii, mirosea a trandafiri, ca efect al vreunei scamatorii făcute de Antonia. Felicitările scumpe înșirate pe pian, mănunchiurile de crenguțe de brad prinse pe pereții în formă de evantai sau legate cu panglici lungi roșii și aurii, toate arătau clar că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
această anexă ovală. Dincolo de draperia care îl separa de anexă, studioul era aproape cufundat în întuneric. Vara era invadat de parfumul florilor și al lemnului de afară și de mirosul de lut umed, proaspăt și curat din interior; acum însă mirosea doar a parafina din cele patru radiatoare cu ulei uriașe al căror miros, la fel de bine cunoscut, îmi trezea amintiri din iernile prost luminate ale copilăriei. — Altceva? — Păi, asta-i tot. — Și Palmer n-a mai spus nimic? — Nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de a ceda nervos. Nu poți să ai totul, Antonia, am spus. Ea își puse ambele mâini pe genunchii mei, se apropie de mine cu ochi strălucitori și spuse: — Pot măcar să încerc, iubitule, pot să încerc! 8 Gara Liverpool Street mirosea a sulf. Era invadată de ceață și cupola din fier forjat nu se mai zărea. Lămpile de pe peron erau estompate și nu reușeau să arunce nici un pic de lumină prin ceața nemiloasă care parcă îți pătrundea în creier. Siluete fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Palmer și am invitat-o pe Honor Klein să intre. Simțeam că între noi se crease o legătură, ca urmare a încercării prin care trecusem. Era cald în hol, pe jos era un covor gros și, în comparație cu aburii de afară, mirosea frumos a lemn lustruit și a țesături noi. Actul de a respira deveni dintr-odată o încântare. M-am oprit în timp ce ea își scotea paltonul și am văzut, deasupra capului ei, sabia de samurai împodobită cu ciucuri pe care Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Între noi schimburile de replici tăioase alternau cu etape de intensă solicitudine. Ne întrebam la nesfârșit unul pe altul cum ne simțim, aduceam sticle cu apă caldă, fierbeam lapte, făceam ceai, ne îndopam cu aspirină și fenobarbital. Casa ajunsese să miroasă a spital. Adevărul e că eram amândoi epuizați, cu nervii întinși, aveam nevoie unul de celălalt, dar nu ne puteam găsi liniștea împreună. Sentimentul care mă susținea pe mine era acela de milă față de Antonia. Nu era o compasiune pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am observat o crăpătură care se lățea. Am împins cu umărul și ușa s-a deschis. Am intrat și am închis ușa în urma mea. Înăuntru domnea o liniște apăsătoare. Era întuneric în cameră, draperiile erau încă trase. Aerul era greu, mirosea puternic a alcool și a fum de țigară stătut iar când am deschis perdelele am avut impresia că fumul plutește încă în aer. Sau poate doar mi s-a părut mie că încăperea e invadată de ceață. Cineva zăcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
gura aceea, ah, atât de moale, zăcea moartă pe pat? Nțțț... Anton dădu paharul peste cap. Poate Else Oloaga să Înghită o poveste ca asta. Dar ea nu prea e genul care să vândă iubire, ce zici? Toată lumea te va mirosi că minți, Sascha. Ai face bine să inventezi un alibi care să țină. Crede-mă: știu totul despre păcat și ec-, ec-... — Ecumenism? — La naiba, știi ce vreau să spun. Economi păcatului! Păi dacă ai plătit-o deja, ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o culoare portocalie, aprinsă. Am presupus că avea de-a face cu decizia ei; ca de obicei, Agnes și cu mine trebuia să dormim la Frau Witting. — Doamna Witting era vecina de sub noi, am explicat. Își purta părul „tapat“ și mirosea mereu a bomboane medicinale mov. Nu i-am zis nimic. În schimb, o priveam fermecat cum Își ridica ciorapii pe picioare, netezind cusăturile, trăgând materialul cu palmele, de-a lungul coapselor, apoi prinzându-le de jartiere, răsucindu-și ușor picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de poliție m-au escortat pe coridoarele aparent nesfârșite, cu linoleum. Până la urmă am ajuns la o ușă. Pieplack a deschis-o cu o cheie obosită și c-o expresie greoaie - sau poate era invers. Spațiul În care am pășit mirosea a vestiar și nu avea nici geamuri și nici aerisire. Un tub de neon bâzâia de parcă ar fi fost gata să renunțe În orice moment la epuizanta sa luptă cu Întunericul. În mijlocul Încăperii era o masă și câteva scaune, Îngrămădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar fi trebuit să suspectez ceva. Dar eram prea pornit să scap din capcana pe care Wickert o Întinsese ca să Îndrepte mai multă atenție asupra problemei. M-am strecurat Înăuntru și am tras ușa după mine. Aerul era Închis și mirosea a vechi, a dulce, de parcă ar fi Început să se descompună. Cu toate acestea, mă simțeam cumva liniștit. Atâta timp, am bâjbâit În Întunercul Încărcat de fantezii și activități compromițătoare. Răutatea, plăcerea și tainele părea să-și fi schimbat locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pare și mie. Ce altceva mi-au făcut ei la viața lor decât să se sacrifice? Or tocmai asta-i grozăvia care-mi depășește puterea de înțelegere - până-n ziua de azi, doctore! Acum mă pregătesc sufletește pentru repriza de șușoteli. Miroase de la o poștă a șușoteală. Suntem pe cale să discutăm despre migrenele lui taică-meu. — Alex, n-a avut el azi toată ziua o migrenă de aproape că nu mai vedea de durere? Face o pauză ca să se asigure că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai aproape de ea, cât să prind în nări pudra cu care s-a dat după baie - și ca să văd mai bine elasticul complicat al portjartierului de care îndată vor fi prinși ciorapii (cu surle și trâmbițe, fără doar și poate). Miros uleiul cu care a lustruit cele patru picioare ale patului cu tăblii de mahon, unde doarme ea cu un bărbat care locuiește la noi noaptea și duminica după-amiază. Cică ar fi taică-meu. Pe buricele degetelor, deși mi-a spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a scos din buzunar un plic cu cinci bancnote de douăzeci de dolari. Și toanta, speriata aia de Alice Dembosky l-a luat. Iar, prin asta, n-a făcut decât să demonstreze ceea ce toată lumea, cu excepția lui Heshie (și a mea), mirosise de la bun început despre pulaneză: că planul ei era să-l ia pe Heshie de bărbat pentru banii lui taică-său, după care urma să-i distrugă viața. Când Heshie s-a prăpădit în război, singurul lucru care le venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
evreice drăguțe și fac copii, și cumpără case și (vorba lui taică-meu) prind rădăcini, în timp ce toți ceilalți fii duc mai departe numele de familie, el nu face decât să vâneze pizde! Și, pe deasupra, pizde de șikse! Le fugărește, le miroase, le lipăie, le ștupuie, dar, în primul rând, se gândește la ele. Ziua și noaptea, la lucru și pe stradă - la treizeci și trei de ani, încă umblă hai-hui pe străzi, cu ochii ieșindu-i din cap ca la melci. E de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în seara următoare, la cină, ne-am ațâțat unul pe altul - exact ca în primele zile ale legăturii noastre, Maimuța s-a retras la un moment dat la toaleta damelor și s-a întors la masă cu un deget ce mirosea a zambilică, deget pe care l-am dus la nas, să-l adulmec, și pe care l-am sărutat în timp ce ni se servea felul doi - iar după câteva păhărele de coniac băute la Doney’s, am cules-o pe Lina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]