1,501 matches
-
poate fi cu ea". Care sunt probele date la iveală de Valentin Protopopescu în acest proces de lustrație pe adresa vieții și operei lui Cioran? Textele de tinerețe în limba română, delirante, ale marelui stilist de mai târziu, despre Hitler (mistica führerului, cultura iraționalului, elogiul revoluției național-socialiste), trimise în țară din poziția de bursier la Berlin și München (1933 - 1935), ferparul radiofonic rostit la 27 noiembrie 1940 (la câteva ore după asasinarea lui Iorga și Virgil Madgearu) celebrându-i nu pe
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Cetății asediate vs. complotul malefic "din afară", cultul respectabilității, limbajul aluziv esopic ce au generat nu doar cititori pervertiți ai jumătăților de adevăr sau bovarici, ai evadărilor din "cetatea asediată", ci și modele eterne și imuabile făcând parte inalienabilă din mistica definitivului, figuri de legendă, tip Maiorescu (la 19 ani doctorat în filosofie magna cum laude la Berlin, urmat de două licențe la Paris în litere și în drept, la 23 de ani rector al Universității ieșene etc.), Iorga (autor a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
persoanei, expresie materială și totodată simbolică a unei naturi umane. Cînd se confundă cu blazonul familiei, expresie a ridicării pe scara socială, casa este și obiect al expunerii, al expozițiunii, etalare orgolioasă, dar caracteristică, a însemnelor de proiecție și autoimagine. Mistica "cetății" arată descoperite, pe parcursul întregului ciclu al Hallipilor, atît înflăcărarea lirică a celibatarei Mini, cît și cinismul unor rezidenți de ultimă generație, precum Ada Razu, doctorul Walter, sau Coca-Aimée, pentru care cucerirea unui chez soi în inima mondenității, în palatele
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ȘCOALA ȘI VARIANTA LUI CINEMATOGRAFICĂ Bengal Night / Maitreyi de Mircea Eliade film de lungmetraj, 1996, regia Nicolas Klotz Prof. Luciana ISNOVOIU Master 2, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iași India a fost întotdeauna privită că o țară separată de restul lumii, mistica și dificil de pătruns pentru oricine vine din afară, indiferent de naționalitate, sex sau religie. Este genul de cultură care supune la teste, pe care, aparent, o personalitate bine construită, instruită și perseverența le poate depăși, dar care rămâne, în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
îi va istorisi în continuare căutările sale, toate acele logodnice care l-au părăsit fiindcă nu au înțeles. Iar ceea ce va urma, întreruptă din când în când de aparițiile chelnerului, este o inițiere, în urma căreia Maria va realiza menirea ei mistica de muzician: "Cântam pentru îngerul din noi". Inițierea la care ne face părtași Eliade nu este un ritual ce se desfășoară în secret într-un loc ascuns, nu e însoțită de recuzita sau acțiuni simbolice și nici nu e șoptita
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
religia misterelor). Mai mult încă, în timp ce în unele cazuri iese în relief mai ales "a manca înaintea lui Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu", în altele este vorba despre "a manca același zeu", caz în care mâncarea este considerată ca o uniune mistica cu zeul și că o participare la forța și destinul lui." 122 Jean-Claude Schmitt, Rațiunea gesturilor în Occidentul medieval, traducere de Doina Marian, prefață de Alexandru Duțu, Editura Meridiane, București, 1998, p. 375. 123 Melonul apare și în tablourile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
românească de creație. În Franța capătă virulenta sub modelul metecului Camus, de fapt singură preluare directă din Camus. "Atât Sartre, cât și Camus sunt hrăniți din aceeași filosofie germană în care s-a format și Cioran" spune Dan Oltean în Mistica metafizica 21. Are Cioran vreun avantaj de a fi posterior lui Nietzsche, venind pe drumuri deja bătătorite, unde ideile erau doar ghicite, sau, dimpotrivă, poate fi considerat un epigon al maestrului, păcătuind prin lipsa de originalitate? Pentru Bruno de Cessole
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
împotriva mediocrității. Cristos îl întoarce pe om de la a-și înfrunta propria tragedie, nu numai "cu curaj și vitejie", așa cum spune Nietzsche, dar și cu furie contra fatalității care însoțește omul încă de la naștere. Demistificând religia, Cioran caută răspunsuri în mistica, atenția lui îndreptându-se spre Sân Juan de la Cruz și Teresa de Ávila. Nu merge spre sfinți pentru mângâieri, ci pentru a-și suplini decepția pământeasca și umană, sfințenia fiind, pentru el, "un dezvăț de lume". Resimte lectură sfinților că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o umbră de tranșă, la ce bun să alergi după ale altora? Am trecut pe langă extaz, ba chiar l-am cunoscut (...), însă în felul lui Kirilov, nu al credincioșilor. Trăiri divine, totuși, de vreme ce ma înălțau deasupra lui Dumnezeu"60. Mistica este o cale trăită de Cioran, dar insuficient de convingătoare pentru a-l împăca cu Dumnezeu. Pentru Cioran, păcatul omului pălește în fața celui al unui Dumnezeu dezinteresat de consecințele actului creației. Kierkegaard spune că "este păcat să disperi", dar pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
eventualele consecințe ale spuselor sale asupra acestuia. Nu se ferește de excese, el poate spune, cu îndreptățire, ca și tânărul Werther, ca "pasiunile mele n-au fost niciodată departe de nebunie", ele sunt duse până la extaz și transfigurare, până la fericire mistica. Toate formele de frica au la origine aceeași pecete a fricii de moarte în diverse manifestări, spune Cioran, o frică absolut organică ce nu poate fi înlăturata rațional, chiar dacă nimeni nu reușește, înaintea ultimei sale clipe, să-și consume pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spunea Francisco García Jiménez145: cu un accent puternic și sugestiv, dezmoștenește acordeonul, "știe că tangoul are nevoie de el". Devine sufletul tangoului, "că o așteptare a sufletului colectiv, cu caracterul lui sentimental, dar și dramatic și profund, care îi conferă mistica. Că și orgă din temple, tangoul avea nevoie de bandoneon, ca de un înlocuitor portabil al orgii și al aristonului, cum spune Martínez Estrada 146. Bandoneonul este un instrument de vânt cu burduf adus din sudul Germaniei, cu două cutii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că "dorința sexuală" sunt explicite, însă, de la caracterul lui sexual "s-a ridicat spiritual până la a se transformă într-un ritual", unde o corporalitate comandata răspunde unei chemări interioare, metafizice. Balerinii dansează ceremonios, în liniște, ca și cum ar fi în tranșă mistica, sau, așa cum spune Sábato, citat de Claudio Maris, "că să mediteze la soarta lor, care în general este amară; în dânsul tangoului s-a produs ceea ce se poate numi ritualul-ofrandă repetitiv al miturilor cosmogonice: de la haos la cosmos, de la lupanare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să de a denunța fragilitatea fericirii, de a avertiza că aceasta, de fapt, nici nu există, de a-i face pe oameni "conștienți de delirul lumii". Obsesiile sale sunt, în termenii lui Savater, "destinul popoarelor, decadenta, fanatismul, sfârșitul politeismului păgân, mistica, complexul blestem al literaturii, sinuciderea, impotenta filosofiei, spaimele maiestuoase ale teologiei, ispitele triviale ale cărnii"77. Este el "le secrétaire de șes sensations", se întreabă Sylvie Jadeau 78, sau răspunde unei mode a scriiturii fragmentare, ca răspuns al vitezei cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe mine și nici pe ceilalti"83. Cu Dostoievski, Sábato are în comun extraordinară sensibilitate la problema râului, deși la Sábato, râul este laic și modern, după alt tip de om, acela al sfârșitului nostru de secol, după cum și eliberarea mistica de păcat prin suferință și sentimentul de vinovăție universală rămân străine soteriologiei sabatiene, "păcat care nu duce la umilință și ispășire, ci la demnă, ba chiar mândră reacție catharctică a purtătorilor de absolut"84. Dostoievski se înalță în Demonii până la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Ed. Institució Alfons el Magnanim, Valencia, 2001. MODREANU,S., Le Dieu paradoxal de Cioran, Ed. Rocher, Monaco, 2003. MORARIU M., Cuvantul traducătorului în E.M. Cioran, Eseuri, Cartea Românească, 1988. NECULA I., Cioran, scepticul nemântuit, Ed. Demiurg, Tecuci, 1995. OLTEAN D., Mistica metafizica la Cioran, Helicon, Timișoara, 2002. PARFAIT N., Cioran ou le défi de l'être, Desjonquères, Paris, 2001. PALEOLOGU MATTA, S., Neantul și contradicția la un anti-filosof, text publicat în revista "Origini", preluat de "Convorbiri literare", referință preluată din Internet
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Ed. Saeculum I.O, București, 1998. 16 Convorbiri cu Cioran, p. 244. 17 Fernando Savater, Eseu despre Cioran, Humanitas, București, 1998, p. 24. 18 Ibid., p. 22. 19 Lo mejor de Ernesto Sábato, p. 146. 20 Idem. 21 Dan Oltean, Mistica metafizica, Ed. Helicon, Timișoara, 1995, p. 19. 22 Bruno de Cessole, De l'admiration aux anathèmes, în Magazine littéraire. Cioran, aristocrate du doute, no. 327, décembre 1994, pp. 59-60. 23 Joan Marín Torres, Cioran o el laberinto de la fatalidad, Institució
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sábato, Apologías y Rechazos, p. 14. 9 Ibid., p. 15. 10 Carlos Cătănia, Ernesto Sábato, páginas..., p. 24. 11 Idem. 12 Ernesto Sábato, Sobre héroes y tumbas, p. 13. 13 Ernesto Sábato, Informe sobre ciegos, pp. 298-299. 14 Dan Oltean, Mistica metafizica la Cioran, Ed. Helicon, Timișoara, 1973. 15 Cioran, Caiete ÎI, p. 273. 16 În românește: "Omul care cere lui Dumnezeu moartea este un nebun; nu există nimic în moarte mai bun ca mizeria vieții". 17 E. Cioran, Eseuri, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
astfel că, poveștile de iubire pe care le trăiesc personajele lui Blecher urmează un ritual precis care presupune reluarea la nesfârșit, până la crearea unor deprinderi automatizate, a unor gesturi care circumscriu experiențele trăite. Involuntar, repetițiile acestea trimit la ritualul din mistica erotică indiană maithuna. În India, observa Mircea Eliade în cartea sa, Arta de a muri, toate riturile erotice au un scop bine delimitat: "unirea sufletului cu sufletul universal"295. Astfel, la indieni, ritualul erotic este constituit din două părți: ,,etapa
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
vorbește, de asemena, de școala Sahajiya, care instruiește în această practică ceremonială. Se ajunge la zeu, la libertatea supremă, nu prin ,,anihilarea cărnii", ci prin ,,transfigurarea și glorificarea" ei. Actul sexual, conform acestei practici, trebuie să aibă caracterul unui ceremonial. Mistica erotică indiană presupune eliberarea omului de propriile sale limite, transformând aceste bariere în mijloace ale ascensiunii, în vederea atingerii perfecțiunii. În ceea ce privește riturile maithunei, scopul lor este acela de a anticipa absolutul Nirvanei, ele reprezentând o prefigurare a libertății și a beatitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sistemul economic și corpul uman, dintre viața economică și cea medicală. De asemenea, în căutarea unor moduri diferite de a gîndi timpul și istoria, vom părăsi cărările ortodoxiei pentru a repera cîteva figuri interesante de gînditori eretici, situați undeva între mistică, utopie și ocultism, ce vor marca profund secolele următoare. Este vorba despre Jacob Boehme și Tommasso Campanella. Deși aflați amîndoi destul de departe de gîndirea economică propriu-zisă, ei vor servi totuși drept referințe pentru numeroși savanți. Jacob Boehme, teozof și mistic
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
e natura la care participi, în aceea te transformi și tu, pentru că bine {\footnote 67 Stelianos Papadopoulos, Vulturul rănit, traducere de preot dr. Constantin Coman și diacon Cornel Coman, Editura Bizantina, București, 2002, p. 38.} {\footnote 68 Vladimir Lossky, Teologia Mistica a Bisericii de Răsărit, studiu introductiv și traducere din lb. franceză de Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă, Editura Bonifaciu, 1998, p. 79.} {\footnote 69 Sf. Grigorie de Nazianz, op. cît., p. 27.} {\footnote 70 Aristotel, Etică nicomahică, IX, 4. 9
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
al ființei, Editura Eminescu, București, 1978; 87. Oișteanu, A., Duelul la români de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga, în România literară, nr. 21/iunie 2005; 88. Ortega y Gasset, J., Meditații despre Don Quijote, Editura Univers, București, 1973; 89. Otto, R., Mistica Orientului și mistica Occidentului, Editura Septentrion, Iași, 1993; 90. Paleologu-Matta, S., Eminescu și abisul ontologic, Editura Științifică, București, 1994; 91. Papu, E., Din clasicii noștri, Editura Eminescu, București, 1977; 92. Petrescu, E. I., Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Eminescu, București, 1978; 87. Oișteanu, A., Duelul la români de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga, în România literară, nr. 21/iunie 2005; 88. Ortega y Gasset, J., Meditații despre Don Quijote, Editura Univers, București, 1973; 89. Otto, R., Mistica Orientului și mistica Occidentului, Editura Septentrion, Iași, 1993; 90. Paleologu-Matta, S., Eminescu și abisul ontologic, Editura Științifică, București, 1994; 91. Papu, E., Din clasicii noștri, Editura Eminescu, București, 1977; 92. Petrescu, E. I., Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Editura Minerva, București, 1978
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
romanului (vădită fiind ambiguitatea biografiilor romanțate), ci viața și aventurile fictivului Baudolino, perfectul anonim cu mari șanse de simbol național, un fel de arhitalian de secol XII, sau un Ulise creștin, pelerin între Occident și Orient, creator de istorie prin mistica fabulației. Registrul ironic și parodic, insertul poematic și exegetic, citatul biblic pe fundalul unei mari risipe de comentarii religioase și teologale, reconfirmă relieful epic ce a contribuit la faima de romancier a lui Umberto Eco. Cascade de stil baroc, alegorii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din ea decît atunci cînd va suporta atacurile imediate ale pajului care Îi va revela o altă emoție nefiltrată prin nici un concept estetic sau mistic. Dar pînă la acest moment ea va rămîne În starea Teresei de Avilla, În care mistica profundă va elimina senzația, biciuirea simțurilor naturale fiind mai confortabilă din starea de perplexitate decît din practicarea rapidă a unei euforii sexuale neangajante. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Din această cauză pasul următor va fi conductul: realitatea trebuie desmembrată. Ea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]