1,331 matches
-
comunicativ de tip "mediatic" contemporan (cu efect direct asupra comunicării cotidiene și, implicit, cu repercusiuni asupra structurii sistemului lingvistic) caracterizat, în planul resurselor ilocuționare, de fenomenul de grefare a indicilor lingvistici ai comunicării "globalizante", practicate de canalele mediatice, pe mecanismele moștenite ale limbajului familiar ce pătrunde în zone rezervate registrului oficial al exprimării lingvistice (în special în stilul presei autohtone scrise sau vorbite), cu funcții pragmatice și stilistice specifice. Cf. Zafiu (2001 și 2002) și Manu Magda (2005). --------------- 1
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Euler și Jean d'Alembert. ¶ Se nasc Washington Irving și Stendhal. ◊1784 [vîrstă: 26 ani] La 4 iulie moare tatălui lui Blake, James. Expune două acuarele la Academia Regală. Curînd după moartea tatălui său, Blake folosește o parte din banii moșteniți pentru a deschide, împreună cu prietenul său James Parker (care și el fusese un ucenic al lui Bășire), un atelier de gravura. Cumpăra o presă de tipar. Îl ia ca asistent și ucenic pe fratele său mai tînăr, mezinul familiei, Robert
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că descensus ad inferos etern. 215 (VII, 437) diafan / translucent: Lit. "translucid", "transparent în mod imperfect"; transluciditatea presupune grade de opacitate difuza. 216 (VII, 460) vînturile Golgonoozei: Probabil semnifică inspirația divină. Blake, ca și alți romantici, se înscrie în tradiția moștenita în acest sens de la Democrit (inspirația că suflu divin). 217 (VII, 468) îi dădu culoare: Tincture poate avea și o conotație alchimica: elixirul care produce transmutarea, deci piatră filosofala. Astfel, iubirea este cea care transformă elixirul (tincture) în verb (tinctur
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
monografic al regiunii geografice, definirea trăsăturilor psihice caracteristice țăranilor sunt dovedite cu texte folclorice, care implicit sunt și texte dialectale. În lecția de deschidere a cursului ținut în anul 1925-1926 Ovid Densusianu afirmă că fiecare specialitate are sufletul său particular, moștenit și amplificat de cercetări, orientări și curiozități satisfăcute. In acest curs Concordanțe lingvistice și folclorice, cercetarea se face atât din punct de vedere filologic cît și folcloristic, folosind și metoda comparativ istorică. Este o lucrare de comparativism filologic și folcloric
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
o dată la ce se petrece În sala de curs. Disting trei etape În formarea personalității. Pornind de la un model biologic, se construiesc celelalte două, trecând prin procese complexe care țin de educație, maturizare și experiență. Aceste trei etape sunt: Personalitatea moștenită: e modelul personal, condiționat genetic, acel set de cărți de joc cu care ne alegem la Începutul vieții. Elementele principale sunt funcțiile intelectuale de bază, temperamentul și sexul. Personalitatea dobândită: e caracterul, ansamblul de deprinderi afective, cognitive și operative care
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
condiționat genetic, acel set de cărți de joc cu care ne alegem la Începutul vieții. Elementele principale sunt funcțiile intelectuale de bază, temperamentul și sexul. Personalitatea dobândită: e caracterul, ansamblul de deprinderi afective, cognitive și operative care se suprapun personalității moștenite. Clasicii o numeau „a doua natură”. Cu siguranță, deprinderile sunt stabile, dar dobândite. Aici trebuie plasate stilurile afective. Împreună cu prima, constituie inteligența computațională. Personalitatea aleasă: e modul În care, Într-o situație concretă, o anumită persoană Își Înfruntă sau Își
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
se folosește de cărțile primite. Include proiectul vital, sistemul de valori, maniera În care se desfășoară acest proiect Într-o Împrejurare concretă. E rodul inteligenței executive. Voi reprezenta cele spuse printr-o schemă simplă: Inteligența de bază + temperament + sex = personalitatea moștenită Personalitatea moștenită + deprinderi = personalitatea dobândită (caracter) Caracter + planuri + comportament = personalitatea aleasă Toți ne naștem cu o personalitate moștenită, care ne face să fim Înclinați spre fericire sau spre nefericire. Specialiștii În psihologie infantilă care au studiat temperamentul vorbesc despre copii
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Într-o Împrejurare concretă. E rodul inteligenței executive. Voi reprezenta cele spuse printr-o schemă simplă: Inteligența de bază + temperament + sex = personalitatea moștenită Personalitatea moștenită + deprinderi = personalitatea dobândită (caracter) Caracter + planuri + comportament = personalitatea aleasă Toți ne naștem cu o personalitate moștenită, care ne face să fim Înclinați spre fericire sau spre nefericire. Specialiștii În psihologie infantilă care au studiat temperamentul vorbesc despre copii dificili sau copii cu o latură hedonistă negativă. Din fericire, nu este vorba despre un determinism biografic iremediabil
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
parte a activității omului există inconștient, ceea ce înseamnă că imaginația poate recunoaște elemente ale sale, manifestate în sport, fără să înțeleagă conștient ce este, ceea ce recunoaște. Practic, tot ce putem decela din acest ansamblu de griji este condiționat social și moștenit cultural. Dincolo de moștenirea culturală trebuie să existe o moștenire psihologică comună, altminteri forme de cultură și imaginație exterioare propriilor noastre tradiții vor fi ininteligibile. Prin sport putem accede direct la această moștenire comună, ignorând trăsăturile specifice ale propriei noastre culturi
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
iubirii, capacitatea de jertfă, puterea de a ierta. „Fiul din popor”, în mintea răzbită de clișee a dramaturgului, este „aristocratul adevărat”, în timp ce - în aceeași rigidă antiteză - privilegiații se lăfăie în „mocirlă”. Autorul, care incriminează și educația defectuoasă ce agravează tarele moștenite, crede în posibilitatea răscumpărării unor greșeli în cazurile când resursele profunde nu sunt viciate. Texte lozincarde, cu o brumă de referiri la evenimente istorice, sunt Lucaci în temnița de la Seghedin, Inimă de soldat, ecou al luptelor de la Plevna, Lumină nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
meu, acum că el nu mai este, este aproape la fel de dificil că atunci când trăia. Această pentru că parcă și acum îi simt înverșunarea cu care se opunea oricărei ieșiri în evidență, rezultată dintr-o modestie uneori exagerată, dar purtată de genă moștenita probabil în familie de partea mamei sale. Născut în satul Lișna, comuna Suharău, Dorohoi, județul Botoșani, tata a fost mezinul într-o familie cu 14 copii căreia i-au supraviețuit 3. Rămas orfan de tată în 1943 îmi povestea adesea
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
a ei”). Ele erau târâte pe la judecăți nesfârșite (cum a fost procesul intentat, prin 1359, de capitlul din Alba Iulia „contra dominau relictam Reman Vlachi” - „împotriva doamnei văduve a lui Reman Românul”, un băieș din Zlatna), gonite câteodată de pe proprietățile moștenite (dacă - așa cum spuneam și mai sus - bărbață lor (uzând de acel „privilegiu al masculinității”) nu avuseseră înțelepciunea să le așeze sub protecția domnească ori să redacteze acte - cu formulări „definitive” („până va fi vin și el, și copiii lui, și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și el, și copiii lui, și jupânița lui, frații lui să nu se amestece cu nimic”) - menite să le „așeze” temeinic ca stăpânitoare ale averilor. Nu era deloc ușor pentru văduve să-și îndeplinească obligațiile ce le reveneau în raport cu averea moștenită (sau asupra căreia primeau dreptul de uzufruct) și pe care erau datoare să o conserve mai ales pentru copii (doar dacă aceștia lipseau, acea parte din averea bărbatului, pe care o primea văduva [care păstrase anul de doliu] - împreună cu zestrea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fost cheltuielile departajate, ori că Maria devenise văduvă. Chirca comisul nu mai exista. Văduvele mai mult vând (din pricini asupra cărora m-am oprit, în fugă, mai sus) decât cumpără și înstrăinează mai cu seamă bunuri achiziționate, nu dintre cele moștenite (așa cum a făcut preoteasa Stanca a popii Neculaii, cu fiii Chirca, Radu și Vasile, vânzând - la 10 aprilie 1681 - mitropolitului Theodosie Vestemeanu „un loc de cumpărătoare de la jupâneasa Stanca hătculeasa, ce este pe lângă un loc al sfinției sale, cumpărat de la Chirca
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Preda Floricoiul; „dunga” ne duce către Mihai Viteazul - a achitat sumele datorate de tatăl său, mort după 9 octombrie 1670, când și-a scris testamentul), dacă nu cumva contractau și ei, la rându-le, pe fondul unei instabilități financiare moștenite, alte datorii (jupânițele Ilina, Preda și Stanca, nepoatele lui Vladislav din Belcini, au rămas cu „multă datorie” - sumele fiind împrumutate de tatăl [spătarul Hamza fusese însurat cu Anca, fiica marelui ban Gheorghe Băleanu] și de bunicul lor și au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu i-au rămas nimic de la bărbatul ei Ghinea vistierul și ne-au făcut și zapis la mâna noastră, cum să nu mai aibă treabă nimica cu de ale bărbatului ei”. Abia izbutind uneori să-și salveze zestrea din averea moștenită, pusă sub execuție de creditori (mitropolitul, împreună cu doi boieri, a scăpat-o pe Comana, văduva logofătului Băicuș, alegând, din bunurile rămase, zestrea femeii, banii cheltuiți cu înmormântarea și câteva dobitoace), ajutate alteori de persoane milostive („în zilele lui Radu Mihnea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de dezvăluire și stocare este treptat și cumulativ. Doar atunci când aveți un qi puternic și, oricând vreți, Îl puteți propulsa pe căile lui din corp veți fi capabil să dirijați acest qi către obiecte exterioare. Chiar dacă alcătuirea fizică și qi-ul moștenit sunt diferite de la om la om, eu cred că toți suntem capabili să facem aceasta, dacă acceptăm să depunem eforturi susținute sub Îndrumare corectă. Desigur, nu este obligatorie emiterea acestei energii. De fapt, trebuie să fim foarte prudenți și zgârciți
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
apreciat; bani; bătrîni; bucurie; buneii; casa bunicii; casă; căciulă; costum; Cuza; Dacia; dacic; dacii; dar; dragon; dramă; Dumnezeu; durabil; enigmă; ereditar; evreiesc; experiență; fertil; fost; gol; greutate; ie; important, a ști cine ești; insignifiant; început; legendă; matur; meșteșug; mioară; mîndru; moștenit; natal; din neam; din neam în neam; neamuri; nemuritor; nepăsare; nostru; old pămîntean; pași; patrimoniu; permanent; piele; ploi; pom; posesiv; preț; de preț; prețios; rădăcini; respect; responsabilitate; rudă; rudenie; rustic; saci; sacru; Sarmizegetusa; school; sînge; stimă; din străbuni; strămoșească; strămoșesc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de negoț parazit, de piață controlată de monopoluri și de alte forme de interese. În teoria sa a "clasei leneșe", el a dezvoltat ideea unei clase ce se bucură "în absență de avantajele proprietății" și de venituri fără muncă, parte moștenite, parte cucerite prin războaie coloniale, o clasă de "șefi, vrăjitoare și alte grupe de prădători". El opune teoriei marxiste a luptei de clasă această distincție între clasa leneșă și celelalte clase inferioare, care nu pot decît s-o invidieze pe
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
sunt greu de delimitat (Zamfir 2007: 37-62), v. discuția la Zafiu 2016) este format din verbul a fi la perfectul compus, urmat de participiul trecut; auxiliarul variază deci și după categoria de timp. Astfel, pe lângă competiția cu o formă sintetică moștenită, aceste formații 6 nu se conformează tiparului general de gramaticalizare a auxiliarelor românești (consolidat și relativ stabil dacă ne raportăm la formele discutate mai sus), auxilarul marcând și valori de timp, pe lângă mod și modalitate; aceste forme sunt astfel eliminate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
plăcere și satisfacție, fără să implicăm dorința 53. Pe masura ce, între căutări de noi orizonturi și de revizii și rectificări ale realizărilor precedente, știința psihologiei își ia avânt, în sfera teoriei artei se reduce tot mai mult încrederea în regulile rațiunii, moștenita de la Clasicism. (Semne de fisură în autoritatea acesteia se arătaseră mai înainte. Încă în Reflecții critice asupra poeziei și picturii, din 1719, Dubos, spre exemplu, afirmă că cel mai bun judecător în probleme de artă nu este mintea ci sufletul
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
acestei complexe ecuații. Se poate spune chiar că nimeni nu s-a implicat la noi mai mult decât el în definirea (și asumarea) acestei „stări de spirit”, marcată în egală măsură de ceea ce am putea numi teroarea convenției, a formelor moștenite și stereotipizate, și patosul înnoirii. În citatul articol Suprarealism și integralism, el evidențiază „efortul contimporan de neîncetată căutare de forme noi și lepădare a celor găsite” (s.n.) adăugând că: „Vizionarii de azi ne conduc fiecare cu un pas mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
relaționare, însă, realizată prin cuvânt, prin scris, ca o „amprentă” și „realitate imprimată” a eului. Poetul român nu gândește, în esență, altfel. Și pentru el scrisul este un mod de a capta neliniștea existențială, în afara - pe cât posibil - a oricărei convenții moștenite. Refuzând să devină literatură (ca înscriere într-un depozit convențional), el a acceptat și afirmat ca poezie (poem): spațiu emblematic - cum vom vedea urmărindu-i reflecția - al libertății ființei, al autenticității trăirii. Afirmând, așadar, că preferă trăirii „aventurii” scrierea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sau - în contrast cu suprarealismul - „ordine sinteză constructivă, clasică, integrală”. În ciuda aparențelor, asemenea postulate nu contrazic, totuși, respingerea „gramaticii” și a „logicii”; căci noua „gramatică” și „logică” a poeziei se vrea expresia unei ordini construite de poet, cu totul alta decât cea moștenită, ținând de canoanele discursivității și în corespondență cu o ordine a realului. Poezia nouă, ca și arta de avangardă, se vrea esențialmente antimimetică, evadată - cum se putea citi în manifestul revistei Integral - din „pastișul etern natural”. Altfel spus, „construcția” poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fie nimic”, fusese în numele absolutei insubordonări față de prescripții, rețete, formule prestabilite, al tipicului anticonvenționalism avangardist, și nu pentru că n-ar fi recunoscut poeziei un sens și un mesaj. Numai că acestea urmau să ia naștere nu în virtutea inerției unor limbaje moștenite, ci ca rezultat, niciodată sigur, mereu amenințat cu eșecul, al unei proprii experiențe vitale, trăită în regim prin excelență interogativ. Suntem departe, în acest moment, de orice nihilism dadaist; faza pur destructivă a atitudinii avangardiste e de mult depășită, - și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]