1,595 matches
-
cu bucurie, Îi făcuseră deja pe plac, iar Jim se simți furios pe acei deținuți care mai erau În stare să umble și care formau acum o a doua formație de marș. Bănui că erau plimbați prin diverse locuri ca să moară, dar el voia să rămînă pe stadion și să moară În fața Cadillacurilor albe. Jim șterse cu furie muștele de pe fața domnului Maxted. RÎzînd de doamna Vincent, Începu să se clatine pe genunchi, cum făcea cînd era copil, scîncind și bătînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lîngă hamali și intră În tunelul plin de lumină. Grupuri de bărbați și femei, englezi, umblau printre tancurile și camioanele arse În parcare. Urmau liniile șterse de marcaj, fără să aibă vreo idee Încotro mergeau, de parcă supraviețuiseră tot războiul ca să moară În această Îngrămădeală de vechituri. În afara stadionului, lumina soarelui de august devenea și mai intensă, din cauza tăcerii depline care se Întindea deasupra orezăriilor și a canalelor. O strălucire albă acoperea pămîntul abandonat. Oare cîmpurile fuseseră arse de strălucirea bombei atomice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe tine să mănânci spanac, iar tu, diavol mic, refuzi cu Încăpățânare această iarbă spurcată, chiar dacă stai apoi ceasuri Întregi, În genunchi pe coji de nucă sub masă. Pe masă Își dă pasențe madam Ursu, că vin americanii, că o să moară Groza, că Pauckerița e vampiră. Și așa o veșnicie, iad nesfârșit Înțepător. Te mântuie pocăința și Într-o bună zi scapi. Mama se Întoarce acasă de la maternitate. Ai de acum un frățior, te bucuri de el cât e de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îi este milă să taie găini și precis o să rămână multe oase. În acest timp, cățelușa Laika se Învârtește În jurul Pământului la bordul satelitului artificial Sputnik 2. Cum au prins-o hingherii ca să o dea cu satelitul și cum o să moară pentru că ultima porție de mâncare e cu otravă În ea. N-are Laika norocul lui Belka și Strelka. E ghinionistă. Va muri pe altarul științei și tehnicii. Cât despre Gerilă, auzi ce voiau să facă din el, mânuși și ruj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mult mai mari decât cele ale industriei. La jumătatea veacului trecut, grâul folosit de cei o sută de mii de locuitori ai Bucureștiului se măcina cu ajutorul apelor Dâmboviței. În 1853 morăritul se modernizează de Îndată ce George Assan aduce de la Viena prima moară mecanică din țara noastră. Este vorba de Vaporul lui Assan, aflat În prezent la Muzeul Tehnic din Parcul Libertății, dar și numele unei străzi care se strecoară modest printre marile blocuri de locuințe de pe Șoseaua Mihai Bravu. Când Vaporul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Trebuie să deschid, numai așa vedem. — Are cincisprezece ani. Cu atât mai bine, inima e puternică. — Ea nu e puternică... e mică. Mă las în genunchi și în sfârșit plâng, fără nici o reținere, acoperindu-mi fața udă cu mâinile. — O să moară, nu-i așa? O știm amândoi, are creierul inundat. Știm pe naiba, Timoteo. Coboară în genunchi lângă mine, mă prinde în brațe și mă scutură cu putere, clătinându-se și el. — O să deschidem și vedem. Aspir hematomul, las creierul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-o tăcere mormântală, a părăsit sala condus de cei doi. A doua zi avea să fie destituit din toate funcțiile, inclusiv din cea de consilier municipal, iar din 13 octombrie, va fi arestat la domiciliu, unde avea să și moară la masa de lucru, exact la 31 decembrie, odată cu sfârșitul anului. În aceste ultime luni de viață avea să declare într-o convorbire: „Nu sunt nici bolșevic, nici fascist. Sunt singur.“ Am evocat acest arc biografic deoarece debutul epocii amintite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în succesiunea morților sale, nădăjduind să învingem Cerul prin speranță: „Speranța vie învinge voința divină! A crede în așa ceva e într-adevăr credință și credință poetică! Cine poate spera fără șovăire, plin de credință în speranța sa, că nu o să moară, nu va muri!“ București, iunie 2007 Sorin Mărculescu CEAȚĂ Prefață Don Miguel de Unamuno ține morțiș să-i fac o prefață la această carte în care se relatează atât de jalnica istorie a bunului meu prieten Augusto Pérez și moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
animal, îi întrerupseră solilocviul. Iscodi cu privirea și descoperi în cele din urmă, în verdeața unui desiș, un sărman cățeluș ce părea a-și căuta drumul pe pământul acesta. „Sărmănuțul de el! - își spuse -. L-au părăsit, abia fătat, ca să moară; le-a lipsit curajul să-l omoare.“ Și-l ridică de jos. Jivinuța căuta țâța maică-sii. Augusto se ridică și se întoarse acasă gândind: „Când va afla Eugenia, va fi o lovitură puternică pentru rivalul meu! Ce drag îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
groază, încât n-am mai vrut câini sau alte vietăți. Și ne-am mulțumit cu niște păpuși, fantoșele alea mari pe care le-ai văzut la noi și pe care le tot îmbracă și dezbracă Elena. — Ele n-o să vă moară. — Așa e. Și totul mergea foarte bine și eram extrem de mulțumiți. Somnul nu mi-e tulburat de țipetele copiilor, n-aveam de ce să-mi bat capul dacă o să fie băiat sau fată și ce-o să fac cu el sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
până la ieșire patroana proaspăt măritată, pentru a treia oară, și l-a întrebat cu glas îndurerat și neliniștit: „Dar ia spuneți-mi, don Valentín, o să mai trăiască, o să mai trăiască oare?“ „Nu, doamnă, nu; e o chestiune de zile...“ „O să moară curând, nu-i așa?“ „Da, foarte curând.“ „Da’ chiar o să moară?“ — Ce oroare! — Și nu-i totul. Don Valentín a dispus ca bolnavului să nu i se mai dea decât lapte, și doar câte puțin de fiecare dată, dar doña
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a întrebat cu glas îndurerat și neliniștit: „Dar ia spuneți-mi, don Valentín, o să mai trăiască, o să mai trăiască oare?“ „Nu, doamnă, nu; e o chestiune de zile...“ „O să moară curând, nu-i așa?“ „Da, foarte curând.“ „Da’ chiar o să moară?“ — Ce oroare! — Și nu-i totul. Don Valentín a dispus ca bolnavului să nu i se mai dea decât lapte, și doar câte puțin de fiecare dată, dar doña Sinfo îi spunea altui oaspete: „Aș! Eu îi dau tot ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e de înțeles... E de înțeles că o pereche de condamnați la moarte, simt înainte de a muri instinctul de a-și supraviețui reproducându-se, dar să mănânci!... Deși da, da, trupul se apără în felul ăsta. Sufletul, aflând că are să moară, se întristează sau se înflăcărează; trupul însă, dacă e un trup sănătos, e cuprins de un apetit turbat. Pentru că și corpul află ce-l așteaptă. Da, e vorba de trupul meu, de trupul meu care se apără. Mănânc cu lăcomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
asta e mai mult decât poezie pură sau erudiție culterană. Speranța vie învinge voința divină! A crede în așa ceva e într-adevăr credință și credință poetică! Cine poate spera fără șovăire, plin de credință în speranța sa, că nu o să moară, nu va muri...! Și în orice caz, osândiții lui Dante trăiesc în istorie și, ca atare, osânda lor nu e tragică, nu este tragedie divină, ci comică. Deasupră-le și-n pofida osândei lor, Dumnezeu surâde ...] O vulgaritate! Și totuși pasajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu adevărat era să le aduc iar la viață. Stăteam întins în pat la trei dimineața, la acea oră perfidă când totul se furișează înapoi, o auzeam pe mama amenințând că se sinucide pentru că se teme prea mult că o să moară; pe tata furios că nu ne-au mai rămas bani să îi dăm lui Miep pentru mâncare; și pe mine, cerându-mi scuze că am uitat să descui ușa de la stradă. Noaptea, după ce muncitorii pleacă, ne furișăm afară din anexa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
imaginile de pe acestea erau doar ornamente prost reproduse. Cartea subțire cu scoarțele de culoarea țărânii, cu vâslașul pe fond alb acolo sus și cărăușul în partea de jos, a mai zăcut un timp pe pupitrul din dreptul ferestrei, în fața căreia moara de măcinat nutrețul acoperea acum o mare parte din câmpie, după care a dispărut într-o bună zi și nici c-am mai găsit-o, fără vreo părere de rău. XItc "XI" Figuratc "Figura" De multe ori când veneam acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-te astfel fără ultimul furnizor de articole de modă. — Va trebui să mă mulțumesc cu asta, spuse ea, alegând o bluză crem de bumbac care părea din piele întoarsă dacă făceai ochii mici și stăteai la 10 metri distanță. O să moară de cald în ea azi, când au anunțat un val de căldură de 30 de grade, la mijlocul lui septembrie, dar după ce a cotrobăit nițel prin tricourile mele spălăcite și lăbărțate, a abandonat orice speranță de a găsi ceva confortabil. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
exemplu, dacă ar tunde gardul viu, zidul s-ar prăbuși. (- Vedeți, doamnă? Zidul trebuie susținut de gard.) Sau cum, dacă ar tunde gazonul, toată iarba s-ar ofili și ar muri. (- Microbii pătrund în iarbă prin tăieturi și-o să vă moară toată.) Într-un final, mama a reușit să se întoarcă în bucătărie, unde, printre lacrimi, a început să trântească tot felul de ustensile în timp ce fierbea apa pentru ceaiul lui Michael. —Ticălosul ăla bătrân și leneș, ne-a spus mie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
poți castra În nici un chip o șopîrlă fumigenă, deoarece-ți intră fumu-n ochi și n-o mai vezi. Țapul de smarald scoțîndu-și coarnele bourești În semn de protest, de președinte. În Azi, nr. 112, două știri. Prima: „Fepper S.A. livrează Moara Uruială”. A doua: s-a lansat o carte extraordinară, Echipa de sacrificiu, ale cărei personaje sînt membrii guvernelor postrevoluționare conduse de Petre Roman. A doua carte extraordinară, tot de sacrificiu, a fost compusă de domnul Iliescu și oferită colegilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mereu că președintele face ceva. Poate citește Anunț la A la Z de unde află că Moartea unui președinte se vinde foarte bine. Iar opera capitală a lui Ceaușescu a ajuns la 250 de dolari. Oamenii mai oferă vioară veche, maghiară, moară cu ciocănele, loc de veci cimitir Sărindar, rochie de mireasă lungă, indometacin supozitoare, răcitor, portbebe cangur (600 de lei), incubator electric italian, 120 de ouă, pisici mici, jucărie japoneză cu baterii, elefant bătînd toba, diafragmă stare foarte bună, aragaz, bibelou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mea cu un habar n-ai de nimic. Și iar Înapoi la medicină, cînd am Învățat să cînt la ghitară, cu stativ, portativ, note și profesorul cu care m-am Împrietenit și-a fugit În ’87 În Germania Federală ca să moară cinci ani mai tîrziu În drum spre Ungaria În propria-i mașină făcută praf de-un autobuz, mai ales jazz, dar și giga și gavota foarte la modă pe-atunci la 2 Mai unde m-am dus doi ani, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deja două sarcini, știam că, aici, „răul“ e garanția binelui!). Am mâncat în neștire de toate, nu pentru că-mi era poftă (nu mi-a fost niciodată poftă, cum se zice despre gravide), ci pentru a fi sigură că n-o să moară copilul, că are de toate. Așa că nu mi-a păsat că devenisem cât o balenă. Eram foarte caraghioasă așa rotundă, în toate fotografiile cu zâmbetul pe buze (cred că sunt singurele fotografii din viața mea în care nu zâmbesc silit
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
Îl bumbăci bine, dar tot nu reuși să scoată nimic de la el. Spade a fost acolo, Spade a plecat. Dacă mai trăgea pe nas Încă puțin din fumul ăla de opiu, era sigur că o să se culce acolo și o să moară. Sau o să Înceapă să Împuște. Ideea principală: scotocea tot Chinatown-ul, În căutarea unui tip numit Cooley. Deocamdată filiera Chinatown era moartă. Bud sună la Biroul Procurorului Districtual și Îi dădu ofițerului de serviciu indiciile lui pe tema Perkins Cooley. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nimic altceva. Oglinda în care chipul ei era rece. Și o să mai vadă și oglinda asta, și pe celelalte, și patul, și scrinul, și dulapurile, și canapeaua, și măsuțele, și ceasurile, și toate lucrurile care o înconjoară. Doar n-o să moară acum! Iese în pragul ușii-fereastră, respiră adânc. E uimită sau speriată, nu știe exact. Ce se va întâmpla de mâine încolo? Simte cum îi bate inima mai repede, se vâră în pat, tremură, trebuie să doarmă, nimic altceva nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
totul altfel. Convingerea asta o are de câteva zile. Și atunci se întreabă: dacă gândește astfel înseamnă că a greșit? Înseamnă că n-are de ce să se mai lege și că până în ultima clipă n-o să aibă liniște? Că o să moară cu povara asta? Și atunci? Atunci ea ce trebuie să facă? Învârtea dintr-odată cu furie aproape bețișorul prin aer, întorcea într-o parte ochii din nou umezi, privea fix spre capătul terasei, unde doi bătrâni citeau sub umbreluțe colorate, nepăsători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]