1,363 matches
-
să se îmbrace, aruncîndu-i tânărului, din când în când, câte o privire piezișa. Nu e numai sperietura... Probabil ca e homosexual. Și îi spune pe nume Abatelui... Ce moșneag pișicher! Abatele stătea în fotoliul său favorit și privea la dimineața mohorâtă când Rim intră și își înclină foarte puțin capul, pentru a rămâne apoi tăcut în mijlocul biroului. În spatele său, Aloim își făcea de treabă, aranjând niște cărți pe un raft. Într-una din zilele astea o să moară, dacă se încăpățînează să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
puțin o cale prin care să te poți pune la adăpost de furia unui regiment imperial, bombăni Aloim, care plecă fără să aștepte însă răspuns la această ultimă remarcă. Abatele se adânci în fotoliul său și privi afară spre dimineața mohorâtă. Caisul său era doar un vreasc uscat. Dar chiar și așa, trunchiul lui firav continua să înfrunte vântul rece, de toamnă târzie. Kyrall. Acum avea o destinație. Un punct la fel de bun ca oricare altul, dar ales de Dumnezeu prin stranietatea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încă tremurând, pe micul prieten. 2 Audbert mai avea trei copii, toți băieți: unul de șaisprezece ani, unul de treisprezece, iar cel mai mic nu împlinise încă trei. Cei mai mari mâncară împreună cu el în seara aceea, într-o tăcere mohorâtă, înghițindu-și furia și supraveghindu-i pe furiș pe cei patru huni ce ședeau cu ei în jurul mesei largi, simple, din scânduri masive de stejar îmbinate. Pe când soția țăranului, o burgundă nu peste patruzeci de ani, dar îmbătrânită înainte de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bălți pline de papură și stuf, cu apă verde, stătută, murdară, acum însă zona este parțial uscată și dezafectată de vegetația acvatică. Stânca apare ca un monument uriaș de cremene brună, iar țancurile (vârfurile ascuțite și înalte de stâncă) ei mohorâte se ridică cu mult deasupra sălciilor împrejmuitoare. Mama îmi explică că oferă imaginea unei mici insule stâncoase rămasă în mijlocul bălții. Se povestește că în timpuri de demult, pe când pământul era locuit de uriași ce pășeau peste Dunăre ca peste un
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
bălți pline de papură și stuf, cu apă verde, stătută, murdară, acum însă zona este parțial uscată și dezafectată de vegetația acvatică. Stânca apare ca un monument uriaș de cremene brună, iar țancurile (vârfurile ascuțite și înalte de stâncă) ei mohorâte se ridică cu mult deasupra sălciilor împrejmuitoare. Mama îmi explică că oferă imaginea unei mici insule stâncoase rămasă în mijlocul bălții. Se povestește că în timpuri de demult, pe când pământul era locuit de uriași ce pășeau peste Dunăre ca peste un
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
un pat lung acoperit cu lăicer - în partea estremă un munte de perini puse pe o ladă cu colori vie - pe pat baba Marină* șede pe călcâie torcând din fuior de lână albă. Bătrână cu părul alb și cu catrința mohorâtă. [PETRE] Mamă, știi tu povestea ceea de unul prost-prost, care era altfel nă[z]drăvan, cum au scăpat el copiii Sfintei Vineri, și Sfânta Vinere i-a dat un hăț?... M. Ce făcea cu hățu?... [PETRE] Când l-a scuturat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nuntă și la moarte e totuna, orice-ați spune, Un amestec e de lacrimi, de vis și deșertăciune. (soldații aduc coșciugul și-l depun pe o năsălie) {EminescuOpVIII 219} Boieri, acum vă dau drumul, pe la [casa] voastră mergeți Și icoana mohorâtă voi din minte să o ștergeți... Să veniți doar la chemare-mi - Lăpușneanu așa este, Iar în zilele lui multe se întîmplă făr' de veste, Căci un Domn ca și acesta nu va fi și nici a fost... Multe par
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
asta încă-ncepe Ca să-mi facă silă... Vino!... Nu așa! (ea sună într-un disc) Ei, Timas, vină! (TIMAS vine pe ușa din stînga) Haina ta repede. Dă-mi-o (ea dă haina ei sclavei și se-nvelește în haina mohorâtă a acesteia) BOMILKAR Unde alergi, de ce ți-e plină Inima de nerăbdare, de ce graba asta vie? Este rândul meu acuma de-a-ți propune ospeție. LAIS Îmi e dor să-ncep o viață nouă CHALKIDIAS (cu LAIS deodată) Deci rămâi cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acela distins pe cale de dispariție, așa cum îl cunoscuse în locuința de lângă sinagogă, pentru că îi amintea de Sils, îndepărtându-l astfel de restricțiile severe ale tinereții lui. Dar, de când ne-am întors în ambianța rurală din S., peisajul familiar și atmosfera mohorâtă și ploioasă în cea mai mare parte a timpului, ca și modul de viață al oamenilor, dialectul lor, l-au apropiat iar de originea lui, transformându-l într-o parte integrantă a acestei ruralități. Oamenii i se adresau cu „domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai topi nici la aperitiv - gestul oferit de Hackler cercului de prieteni ai tatei - când le fu servit în pahare grele de cristal, ca un accesoriu potrivit întâlnirilor prietenești după partidele de curling, whisky on the rocks. Într-o dimineață mohorâtă, pe la unsprezece, tata veni pe nepregătite de la birou și spuse absent, în timp ce își așeza pălăria pe cuier: —Așadar, a murit! Și se cufundă în fotoliu, în camera de zi. M-am gândit la bunicul, cu care am stat încă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
alură care amintea de W., când era treaz, și de „Oha“, când era băut. Și totuși, în acea după-amiază, cei doi ședeau față în față fără să știe deocamdată cât de asemănători aveau să-i facă pe viitor privirile lor mohorâte și trăsăturile lor buhăite. Ciocniră pentru vânzări, simțeau o simpatie reciprocă, o legătură strânsă, își aminteau cum fusese atunci când în pauza de prânz - cum Dumnezeu o chema pe mica brunetă care a fost obligată pe urmă să se mărite cu dulgherul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fi implicat monedă străină, drept pentru care Jeschonnek avusese nevoie de timp ca să facă rost de bani. Mi-am făcut o cafea și am așteptat-o pe Inge să apară. Am privit afară pe fereastră și, văzând că vremea e mohorâtă, am zâmbit când mi-am Închipuit-o jubilând triumfătoare la perspectiva unei alte ploi torențiale căzute peste Olimpiada Führerului. Doar că acum urma să mă ud și eu. Cum o numise ea? „Cea mai revoltătoare păcăleală făcută În scopul câștigării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
acelor contradicții... Coleg de redacție cu Paul Georgescu la Viața Românească, În anii ’50, dl Campus oferă detalii interesante despre cel evocat. „Afabil cu colegii”, dar „prudent, realist”, Paul Georgescu părea decis, În acei ani tulburi, să păstreze, „sub cenușa mohorâtă a unui aparent conformism, jarul viu al idealurilor sale”. Greu de dedus dacă idealistul vorbea vreodată despre caricatura În care conformismul transformase idealurile. Absurdul juvenil al cărturarului Însetat de „angajare” politică nu-i poveste nouă... Cine l-a cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Nu se știe niciodată. Deci zici că nu tu ești îngerul meu păzitor? N-ai idee cine e? Ei, orice s-ar fi întâmplat atunci la spital, în momentul ăsta nu-mi aduci aminte de nimeni. În afară de o variantă mare, mohorâtă și bătrână a Copilului Naturii. Deci ce să-ți aduc de băut? Vreun ceai din cereale integrale? —Ai niște bere? —Oau. Micul Danny R. s-a făcut major. Se așezară la masa rotundă de bucătărie din vinil, nervoși din cauza revederii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dușmanii poporului!” „Iar tu”, Îi spune nevestii, „să iei icoana aia a lui Sfântu’ Anton din casă, că de nu ți-o tai cu toporul În bucăți! Să dispară din casa mea”, urlă În timp ce iese pe ușă, Împlecitindu-se În primăvara mohorâtă, urmat de plutonier. Mulți ani de zile icoana a stat ascunsă printre prune uscate și păstăi de fasole, În cămară. În ziua În care Își ispășea pedeapsa tuns chilug, afară era Înnorat și-n piațeta rotundă erau două cozi, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fierte și chifle. Mai ai și un pachet de biscuiți. Astăzi pleci cu școala În excursie la Podul Prieteniei. La ora opt, autobuzul pus la dispoziție de fabrica Vasile Roaită Înaintează pe șoseaua care duce la Giurgiu. Este o zi mohorâtă. Tot În jurul orei opt cauciucul din spate al autobuzului se sparge. Șoferul dă toată lumea jos ca să pună cricul și să lipească cauciucul cu un petec cald. În timp ce petecul cald se Încălzește, profesoara de limba română ține o lecție de istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tine, îmi replică Maria. Tu practic ai fost o femeie măritată de la șaisprezece ani. Habar nu ai cum e viața de tânără celibatară. —Mă bazam pe tine că mă vei scoate în lume și-mi vei arăta, am spus eu mohorâtă, două tinere celibatare îmbarcate în marea aventură. Ar fi trebuit să-mi arăți ce să fac, cum să stau pe scaunele de la bar fără să mi se vadă chiloții, chestii de-astea. Maria țâțâi. —M-ai ascultat pe mine toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
moral, adăugă Lisa. Alfie dădu din cap aprobator de pe scaunul șoferului. —Chiar vreau să înțeleg, dar încă nu reușesc să țin minte diferența dintre bulinele roșii și cele albastre. Restul mă depășește complet, mă tem. Și pe mine, am remarcat mohorâtă. Tally era în fața ușii când am ajuns, punea niște sticle într-un sac de gunoi. Alfie se aplecă în față ca s-o vadă mai bine. Nu e femeia cu degetul? —Vezi, începi să înțelegi, spuse Lisa plină de admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aveai de gând să aștepți pe o stradă aleasă la întâmplare să se deschidă o ușă și să iasă o fată, pe care o placi, n-ai fi ales cu siguranță strada mea; e cea mai anostă alăturare de fațade mohorâte văzută vreodată, numai depozite. Am ieșit dintre vânzătorii de ziare și am mers pe strada principală. Seven Sisters e una din arterele principale ale Londrei, înfundată mereu de noxele și claxoanele traficului îngreunat. O mașină din fața mea a frânat brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tresară pe toți cei din coridor care trăgeau cu urechea, rosti tunător: — Să trăiești, măria ta! și-i adresă un zâmbet tatălui său. Postelnicul se făcu și el nevăzut, grăbit să-și îndeplinească treburile privind grija față de persoana domnitorului. Lumina mohorâtă ce pătrundea prin ferestrele largi contrasta cu dispoziția lui Constantin Vodă. Era fericit că în ciuda răcelii de care suferise până zilele trecute, acum este sănătos și va merge la denia mare. Va sta în tronul lui, alături cu doamna, atent
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jumătatea termenului, din cauza unei accidentări suferite în perioada de instrucție, care în lunile următoare mi-a diminuat tot mai mult potențialul fizic. Când n-am mai putut să-mi fac nici măcar munca de birou la Washington, am fost trimis în mohorâtul centru de recuperare al armatei din apropiere - la Forest Glen, în Maryland, un loc retras, sinistru, izolat, împădurit, unde majoritatea pacienților din salonul meu erau paralitici sau mutilați cu membre amputate. În comparație cu suferințele lor, a mea părea un fleac, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șapte ani, ți-e dat să afli că-l deranjează fumul de țigară. La supărarea asta mare a ta, poate c-ar fi o treabă bună să te apuci de fumat, și lasă Milică-tată că-i de la vreme. Vremea asta mohorâtă și rece s-ar putea să te întoarcă pe dos. Vine iarna, deh, și el că nu pot să mi-o scot din cap, și Rafael împroșcând prin pale de fum că lasă-l dracului de cap, nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
zidurilor mai degrabă ca locuri prielnice unor ambuscade sau atacuri prin surprindere. În totală discordanță cu vacarmul luptelor din ultimele zile un calm nefiresc plutește în aer. Ninge des, glacial, cu fulgi mari, pufoși, ce încearcă timid să acopere peisajul mohorât impregnat cu mirosul pestilențial a morții și distrugerii. Câteodată, vântul, ce începe să capete puterea rece a viscolului, aruncă peste cerceveaua ferestrei în spatele căreia el se instalase pulberea albă a omătului. Înjură vremea nesuferită care face să tremure din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ascunși, se poate vedea panorama munților uriași și superbi. Soarele asfințește precipitat și culorile apusului explodează într-o diafană lumină roșietică care cuprinde tot cerul. Crepusculul colorat in nuanțe sângerii sau roz pal amestecat cu portocaliu inundă peisajul, până atunci mohorât, într-o ploaie de aur și pentru o clipă pădurea pare precum intrarea în Rai. Oh, ce splendoare! exclamă admirativ Romulus. Ai crede că norii au luat foc! Treptat, zdrobit sub căderea fără de oprire a întunericului, roșul cerului se mistuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sub pădure. La picioarele noastre, valea Filioarei, ondulată și presărată cu 1 Lustru - interval de cinci ani. buchete de copaci de toate formele și de toate mărimile. Departe, în stânga, șirul vânăt al munților de peste Ozana, cu Cetatea Neamțului, cenușie și mohorâtă, pe un piept ieșit în afară al muntelui. Mai înspre dreapta, plopii și lucirile Târgului. Apoi dealul Boiștei, trăgănat, acoperit până aproape de vârf cu lanuri înguste ca niște velințe multicolore, și în față, departe, peste Moldova invizibilă, dunga sinilie a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]